Şcoala este un element esenţial al oricărei comunităţi prin resursele umane pe care le are, dar şi prin spaţiile de învăţare disponibile. O şcoală și o grădiniţă responsabilă este garantul dezvoltării permanente a comunităţii. Şcoala-grădiniţa nu poate funcţiona bine fără sprijinul comunităţii, aceasta reprezintă o resursă, oferindu-şi serviciile şi altor membri ai comunităţii pe lângă tinerii şcolarizaţi şi contribuind astfel la dezvoltarea comunităţii şi altfel decât prin realizarea educaţiei formale.
Pentru a reuşi, o instituţie educaţională are nevoie să se adapteze corespunzător mediului complex şi în continuă schimbare. Toate activităţile instituţiei au loc şi sunt dependente de mediul exterior. Managerii instituţiilor au nevoie să înteleagă importanţa mediului şi a schimbarilor care se produc şi modul cum pot afecta succesul sau chiar supravieţuirea instituţiei. Prevederea transformărilor potenţiale ale macromediului, va da instituţiei timpul necesar pentru a planifica răspunsurile adecvate. Mediul poate fi într-o transformare rapidă sau lentă. Într-un mediu stabil, forţele demografice, economice, ecologice, tehnologice, legislative şi culturale rămân stabile de la an la an.
Proiectul educativ constă într-un set de activităţi planificate, controlate care urmăresc realizarea unui scop bine definit, într-un cadru bine stabilit şi într-o perioadă de timp bine definită.
În acest scop, proiectele educative extracurriculare vin în sprijinul elevilor, coordonate de formatorul de personalitate, omul din spatele acestor „creaţii” deosebite, cadrul didactic.
Proiectele educative extracurriculare (şi chiar extraşcolare) au de asemenea o importanţă tot mai mare, fiindcă şcoala trebuie să-i pregătească pe elevi pentru viaţă, nu numai pentru examene. Noile demersuri educaţionale redimensionează atât statutul cât şi sarcinile cadrelor didactice, care trebuie să devină manageri de educaţie, prin intermediul unor proiecte/ programe educative operaţionale, adecvate ethos-ului unităţii şcolare şi orizontului de aşteptare al comunităţii locale, proiecte/ programe desfăşurate pe baza unor convenţii/contracte de parteneriat.
Şcoala trebuie să se afle în dialog autentic şi permanent cu societatea, străduindu-se să realizeze punţi de legătură între nevoile educaţionale, resursele/ disponibilităţile intelectuale ale copiilor/ tinerilor şi perspectivele de dezvoltare economică a societăţii. În acest sens, colaborarea dintre elevii diferitelor şcoli nu este un proces spontan, ci este o activitate organizată, susţinută, conştientă, direcţionată spre problemele educative ale tinerei generaţii.
Proiectarea şi implementarea unor activităţi extracurriculare şi extraşcolare, în şcoală şi în comunitate, pe baza proiectelor şi parteneriatelor dintre elevi, profesori şi membri ai comunităţii locale este o necesitate a activităţii didactice.
Întregul complex al activităţilor extraşcolare organizate în şcoală sau în afara şcolii, sub atenta şi priceputa îndrumare a dascălilor aduc o importantă contribuţie la formarea şi educarea elevilor, în modelarea sufletelor acestora, are profunde implicaţii în viaţa spirituală şi educativă a comunităţii.
Activităţile realizate prin proiecte dau posibilitatea elevului să se manifeste, să se bucure, să acumuleze cunoştinţe, să fie creativ, să-şi pună în valoare talentul şi să-l facă cunoscut celor din jur.
Personal am derulat şi derulez şi în prezent proiecte şi parteneriate educaţionale în care sunt implicaţi şi alţi factori educativi, creând astfel un mediu bazat pe valori morale pozitive în care fiecare copil să poată deveni un model pentru societate.
Proiectele se pot îmbogăţi sau simplifica în funcţie de mai mulţi factori, dar cel mai important cred că este preocuparea şi deschiderea spre nou, spre schimbare. Şcoala trebuie să încurajeze formarea unui spirit critic, a unor atitudini pozitive şi a studiului individual, antrenând elevii în activităţi diverse şi diversificate, pentru a-i face să renunţe la rolul pasiv. Încheierea şi derularea parteneriatelor educaţionale au ca factor fundamental comunicarea. Procesul educaţional este un act de socializare, de culturalizare, de formare şi dezvoltare a personalităţii, dus la îndeplinire de echipa didactică. Colaborarea cu alte instituţii, comunicarea permanentă, cooperarea şi colaborarea tuturor factorilor educaţionali duc la dezvoltarea armonioasă a personalităţii elevului.
Bibilografie
• Băran – Pescaru, A., Parteneriat în educaţie, Bucureşti, Editura Aramis Print, 2004;
• Popescu, M., Implicarea comunităţii în procesul de educaţie, Centrul Educaţia 2000, Corint, Bucureşti, 2000;
• parteneriatedicational.blogspot.ro