Principiul însușirii temeinice denumit și principiu durabilității performanțelor exprimă cerința ca rezultatele să fie consistente, ceea ce reclamă o calitate superioară a achizițiilor, profunzime și funcționalitate. Exigențe de asemenea au devenit imperative în măsura în care s-a observat că elevii au cunoștințe incomplete,că rămân la suprafața fenomenelor și proceselor neputându-le explica, confundă noțiunile și nu pot utiliza concret cea ce au învățat teoretic.
Evidențiind strânsa legătură dintre înțelegere-învățare-memorare –păstrare-reactualizare-aplicare, acest principiu, prin cerințele sale, se propune ca un instrument util în lupta cu procesul uitării.
Astfel, încât buna sa aplicare determină următoarele direcții de acțiune:modul de învățare; eforturile de fixare și procesul de aplicare în practică. În raport cu modul de învățare, subliniem că eficiența sa este determinată de respectarea concomitentă a tuturor celorlalte principii didactice. Aceasta înseamnă că vor fi temeinice acele achiziții care au fost înțelese și dobândite în mod activ cu ajutorul unui suport intuitiv, legate de practică și aplicabile în practică, sistematizate în mod logic și resimțite ca fiind utile și interesante de către elev.
Referitor la eforturile de fixare trebuie să pornim de la legile uitării, de la valoarea memorării logice, rolul exercițiului în fixare, în transfer și în sistematizare. Conținuturile repetate trebuie să fie sistematizate, propuse într-o altă ordine și altă manieră decât în învățare pentru a putea fi integrate în sistemul achizițiilor anterioare. Repetițiile să fie bine organizate, eșalonate în timp, realizate prin momente și lecții speciale de recapitulare și sistematizare în care să se insiste pe aplicarea în practică a cunoștințelor și deprinderilor.
În ceea ce privește transpunerea în practică a celor învățate acest lucru trebuie urmărit atât în fiecare lecție de asimilare de noi conținuturi cât și în lecțiile speciale de recapitulare și evaluare.
Acest principiu este respectat dacă sunt respectate următoarele reguli: centrarea eforturilor cadrelor didactice pe elementele esențiale ale conținuturilor precum și pe formarea capacității de a deosebi și selecta esențialul de neesențial; îndrumarea elevilor în formarea și respectarea unui program zilnic de studiu, caracterizat prin echilibru, nivel înalt de performanță, autoexigență; utilizarea cu valențe maxime a repetării, în calitatea sa de „mater studiorum”; exigența permanentă și rațională a educatorului față de elevi, alimentată cu presupoziția optimistă că „omul poate întotdeauna mai mult” și cultivarea simțului de responsabilitate al elevului pentru asigurarea îndeplinirii sarcinilor, element de bază în construirea devenirii sale personale.
Respectarea sistemică a principiilor didactice sigură procesului de învățământ un caracter funcțional și o traiectorie ideală, din perspectiva realizării propriilor sale finalități.
Bibliografie:
Teoria și metodologia instruirii – Conf.dr. Venera Mihaela Cojocariu, Editura Didactică și Pedagogică , R.A București 2004.