În toate tratatele din lume se subliniază necesitatea tratării tulburărilor de limbaj în faza de debut, în faşă. Vârsta de 4-5 ani este potrivită pentru începerea tratamentului specific al tulburărilor de limbaj pentru ca automatismele psiho-lingvistice deficitare nu sunt consolidate şi foarte uşor se pot înlocui cu deprinderi corecte.
Întrucât copiii preşcolari îşi petrec o bună parte din timp la grădiniţă, educatoarei îi revine un rol deosebit în educarea vorbirii corecte a acestora. Ea trebuie să îndrepte consecvent şi competent greşelile de vorbire observate la copii şi paralel să folosească cele mai potrivite mijloace şi metode pentru dezvoltarea lexicului lor şi pentru stimularea procesului de însuşire a sensului exact al cuvintelor.
Un lucru important de care trebuie să ţină seama educatoarea este acela că trebuie să înveţe copiii din grupă să aibă o comportare plină de înţelegere faţă de un anumit coleg care prezintă anumite tulburări de vorbire, să nu-l imite sau să-şi bată joc de el. În acest fel li se poate arăta că e vorba de o stare trecătoare, că în curând va vorbi şi el ca ceilalţi, le pot fi arătate şi subliniate calităţile acestui copil pentru a câştiga simpatia şi respectul colegilor.
În activităţile de educarea şi corectarea laturii fonetice a limbajului preşcolarilor cu dezvoltare psihomotrică normală se pot parcurge etapele următoare:
I. depistarea şi cunoaşterea tulburărilor de limbaj ale copiilor din grupă;
II. gruparea copiilor după natura tulburărilor de limbaj;
III. formarea şi consolidarea unor deprinderi de limbaj corecte şi de formare a auzului fonematic;
IV. activităţi individuale, activităţi cu gupuri mici sau activităţi colective pentru corectarea, fixarea şi consolidarea sunetelor.
I. Depistarea şi cunoaşterea tulburărilor de limbaj ale copiilor
Având în vedere varietatea tulburărilor de limbaj, depistarea se realizează individual la toţi copiii în primele zile ale anului şcolar în cadrul evaluarii iniţiale. În acest scop se pot parcurge următoarele etape prin jocul-exerciţiu: „Spune mai departe tu”:
a) Se cere copiilor (individual) să spună cum se numesc, să recite o scurtă poezie sau să spună un fragment dintr-o poveste având suport intuitiv câteva imagini din poveştile clasice. „Eu mă numesc…. iar tu te numeşti… Eu spun poezia „Gărgăriţă Riţă”, acum spune şi tu o poezie (cântecel)… Eu aleg imaginea din povestea „Punguţa cu doi bani”, acum tu alegi imaginea din…”
b) Se prezintă copiilor imagini a căror denumire să conţină toate sunetele limbii române, poziţia sunetului în cuvânt fiind variată (sunet iniţial, median, final). Poate fi prezentată şi o singură planşă, pe care sunt desenate mai multe pătrate. În fiecare pătrat este desenată câte o imagine, a cărei denumire să conţină sunetul în diferite poziţii în cuvântul desemnat de imagine (pătrat). Cerinţa poate fi formulată astfel: „Cu creionul m-am jucat/Şi ce vezi am desenat./Pun acum o întrebare:/Cam ce reprezintă oare,/Fiecare pătrăţel?/Ce e desenat în el?” Pătratele pot cuprinde pentru: sunetul r- rachetă, carte, vapor; sunetul s-scaun, masă, ceas; sunetul p-pară, ciupercă, lup. Procedând în acest mod, se pot depista copiii care omit, înlocuiesc sau pronunţă greşit sunetele. Folosind procedeul imitaţiei verbale, copiii vor pronunţa cuvinte cu sunetul respectiv.
II. Gruparea copiilor după natura tulburărilor de limbaj
După investigarea tuturor copiilor din grupă se realizează o clasificare a lor după natura tulburărilor limbaj cu scopul de a aplica metode adecvate de corectare individuală sau pe grupuri. Se va consulta specialistul logoped al grădiniţei care va întocmi fişe psihologopedice pe baza testărilor, evaluarii iniţiale şi va stabili un plan de terapie logopedică.
III. Formarea şi consolidarea unor deprinderi de limbaj corecte şi de formare a auzului fonematic
Activităţile care pot fi folosite în scopul corectării tulburărilor de limbaj, se vor organiza şi desfăşura după următoarele metodologii: captarea şi menţinerea interesului pentru exerciţiul respectiv prin elemente de joc; explicarea şi demonstrarea exerciţiului folosind material concret situativ şi oral, iniţial de către educatoare apoi de către copil/ grup mic de copii, în mod special în repetări; exersarea individuală sau în grup; repetarea exerciţiului folosind materiale diverse, în funcţie de ritmul gândirii copilului şi de timpul afectat jocului; sintetizarea materialului verbal exersat de către educatoare sau de către un copil; aprecieri. Jocul-exerciţiu pentru emiterea corectă a sunetelor va ridica mari probleme dacă sunt pronunţate izolat, individual sau în anumite structuri silabice şi de aceea este nevoie de un moment de gimnastică a aparatului fonomotor. Durata de desfăşurare se apreciază în funcţie de conţinut, grad de dificultate, efort depus de copil în timpul fiecărei exersersări, vârsta copilului cu care se lucrează.
Se va întocmi un program de activităţi, de exerciţii şi jocuri vizând principalele funcţiuni care ajută la realizarea vorbirii (respiraţia, mişcările articulatorii, auzul fonematic). Acest program va cuprinde: exerciţii de gimnastică respiratorie cu durata de 4 -5 min. Şi fiecare mişcare realizată de 2-3 ori consecutiv; exerciţii de gimnastică facială; exerciţii de gimnastică linguală; exerciţii pentru dezvoltarea auzului fonematic.
Exerciţii de gimnastică respiratorie (în mod special se va inspira pe nas şi se va expira pe gură) cu durata de 4 -5 min. Şi fiecare mişcare realizată de 2-3 ori consecutiv:
-Ridicarea lentă a capului pe spate (cu inspiraţie pe nas) urmată de aplecarea capului în faţă cu expiraţie prelungită pe gură.
1. Joc „suflăm în lumânările de pe tort”- cu indicaţia „trage mult aer în piept şi ţuguie buzele şi suflă tare în lumânări să le stingi”.
2. Joc „ fulgul”- inspiraţie pe nas, expiraţie pe gură pentru menţinerea fulgului în aer.
-Inspiraţia pe nas, oprirea expiraţiei, apoi expiraţie prelungită pe gură.
1. Joc „poc” – se duc braţele lateral spre stânga (ca şi cum ar ţine puşca), inspiraţie puternică pe nas. Se ţine aerul 1-2 sec. Apoi expiraţie însoţită de onomatopeea „poc”
2. Joc „ umflăm balonul” – grupul de copii formează un cerc mic şi la indicaţia educatoarei „umflăm balonul” inspiră puternic pe nas, mărind cercul. La indicaţia „balonul s-a spart” după reţinerea aerului 1-2 sec. copiii micşorează cercul „balonul” însoţind mişcarea de o expiraţie prelungită pe gură dublată de un „ssss” prelung. Acest exerciuţiu-joc poate fi folosit şi la pronunţia corectă a sunetului „s”.
Exerciţii de gimnastică facială (exerciţiile se vor desfăşura în faţa oglinzii)
Exerciţii pentru gimnastica buzelor: ridicarea buzelor superioare, buza de jos rămânând pe loc, lăsarea pronunţată în jos a buzei inferioare, umflarea buzelor pe rând prin apăsarea aerului din cavitatea bucală, sugerea buzelor pe rând apoi una sub alta, se fac buzele trompă, se mişcă în stânga şi în dreapta şi se rotesc, umflarea concomitentă a ambilor obraji şi „spargerea” lor prin lovire cu degetul arătător, umflarea obrajilor pe rând prin trecerea aerului din unul în altul.
Exerciţii pentru gimnastica obrajilor: suptul obrajilor printre măsele, se strâng buzele sub formă de trompă, ducându-se înainte şi apoi trăgându-se înapoi, rânjetul: buzele se întind puternic în părţi, în sus, odată cu comprimarea obrajilor şi dezvelirea dinţilor, revenirea în poziţie iniţială se va face foarte încet, în timpul exerciţiilor se pot pronunţa sunetele s, z, b, m.
1. Joc „peştişorii” – închiderea şi deschiderea alternativă a cavităţii bucale.
2. Joc „clătim gura cu apă” – umflarea obrajilor pe rând prin trecerea aerului dintr-o parte în alta.
3. Joc „piticii râd”- (imitarea surâsului cu scop de a obţine o deschidere transversală a gurii), tragerea puternică a colţului gurii cu descoperirea rădăcinii dinţilor, urmată de ţuguierea buzelor în formă de pâlnie.
Exerciţii de gimnastică linguală (exerciţiile se vor desfăşura în faţa oglinzii)
a) gimnastica limbii: scoaterea limbii din gură sub formă de lopată, în poziţie orizontală şi strângerea ei între dinţi, atingerea unei bucăţi de zahăr cu limba, bucata fiind situată la 2-3 cm. de buze, capul copilului fiind imobilizat usor între palmele educatoarei, scoaterea cât mai mult din gură a limbii şi apoi introducerea ei cât mai mult în spate interiorul gurii cu vârful ridicat şi făcut ghem, cu limba scoasă şi gura puţin deschisă se va duce vârful limbii în sus spre nas, în jos spre barbă, la dreapta şi la stânga, lipirea limbii de cerul gurii şi desprinderea ei cu zgomot.
1. Joc „merge calul” – lipirea limbii de cerul gurii şi desprinderea ei cu zgomot.
2. Joc „clopoţelul sună”- mişcări laterale ale limbii cu limba ascuţită pentru atingerea colţului gurii.
3. Joc „motocicleta” – vibrarea limbii între buze (asemănător Joc”sforăitul calului”).
b) gimnastica maxilarelor: închiderea şi deschiderea gurii cu putere, ajutându-se de mâini, după deschiderea suficientă a gurii, se va pronunţa sunetul „c”, cu limba bine sprijinită în spatele dinţilor incisivi inferiori, se va apăsa puternic maxilarul, apoi se va împinge înainte, se va trage înapoi, se va împinge în sus, se va trege înapoi, mişcarea spre stânga şi spre dreapta a maxilarului inferior, cu o viteză crescândă.
c) gimnastica muşchilor mimico-articulari
1. Joc „clown cu faţa tristă” – clipirea din ochi alternativ, cu tragerea cât mai mult înapoi a colţurilor gurii (la început colţurile gurii pot fi trase de educatoare), emiterea „mmm” sau „îîî”.
2. Joc „clown cu faţa veselă”- clipirea din ochi, odată cu ridicarea colţurilor gurii din partea respectivă şi mişcarea nasului.
3. Joc „facem o fotografie” – ridicarea alternativă a obrajilor şi a colţurilor gurii şi emiterea sunetului „ţâc”.
Exerciţii pentru dezvoltarea auzului fonematic
Sunetele pronunţate defectuos de preşcolarii mijlocii 3-5 ani, precum şi pronunţarea corectă a acestora sunt: sunetele s-z varză-vază, vase-vaze; sunetele r-l rac-lac, ramă-lamă; sunetele ş-s, j coş-cos, paste-peşte; sunetele f-v fată-vată, far-var; sunetele p-b pune-bune, pară-bară.
Sunetele s-z. Vârful limbii arcuit în jos, sprijinit de partea inferioară a incisivilor inferiori. Buzele cu colţurile mult retrase. Fără vibraţia laringelui emisia aerului face să se audă „s”. Având aceeaşi poziţie de data aceasta prin vibraţia laringelui (coardele vocale), se obţine sunetul z. Poziţia limbii se indica cu degetul.
1. Joc „şarpele şi sirena”- copilul este solicitat, sub forma situaţiei de joc, pentru a emite sunetele prelungite şi accentuate s şi z.
2. Joc „păpuşa doarme” – copilul este solicitat pentru a emite sunetul scurt „sss”.
Frământări de limbă cu sunetul s: „ Moş Căciun are în sac / O jucărie Ţac, Ţac, Ţac./ Dacă spui o poezie, Moş Crăciun ţi-o va da ţie.” , „Ursu-Leţ şi ursu-Fleţ/ Au mâncare-n coşuleţ/ Ursu-Leţ a scos budinci,/ Ursu-Fleţ a scos vreo cinci/ ouă fierte şi fierbinţi.”
Frământări de limbă pentru sunetul z: „Am aflat că trei maimuţe/ Într-o zi ca să se-amuze,/ Şi-au pus rochii, fuste, bluze,/ Şi-au fugit pe săniuţe/ Tot cântând din muzicuţe.”, „Zum, zum, zum,/ Noi plecăm la drum./ Zar, zar, zar,/ Toţi copiii sar.”, „Zece pui sparg zece vase,/ Strică flori din zece vaze./ Şi-apoi nu bagă de seamă,/ Şi pe masă varsă zeamă.”
IV. Activităţi individuale, activităţi cu grupuri mici sau activităţi colective pentru corectarea, fixarea şi consolidarea sunetelor
Exerciţiile de reproducere corectă a unor onomatopee pot fi incluse în povestiri, versuri şi ghicitori, tablouri ilustrate cu aspecte din mediul înconjurător, se poate prezenta „un colţişor de pădure” în care copiii pot vedea în prim plan o fetiţă cu un căţel, după aceştia venea o pisică, în văzduh zbura o albină care încerca să se lase deasupra unui urs. După ce copiii intuiesc personajele, locul unde se petrece acţiunea, se trece la prezentarea unei poezii simple în care este vorba despre o astfel de situaţie: „Pe sub arbori în pădure/ Cresc ciuperci şi găseşti mure./ Dar dintre vieţuitoare,/ Întâlnim vreuna oare?/ Cine face „ham”, dar „mor”?/ Cine bâzâie uşor?”. În timp ce copiii urmăresc imaginea textului, se solicită un copil care să recite textul cu ajutorul educatoarei, apoi se repetă şi cu alţi copii pe rând sau în grup.
Urmărind formarea unei vorbiri corecte, printr-o muncă sistematică şi perseverentă, prin oferirea unui model corect de vorbire în toate relaţiile ei de comunicare, prin rezervarea unei părţi din timp pentru muncă independentă cu acei copii care au probleme, educatoarea poate avea o contribuție importantă la corectările tulburărilor de vorbire ale copiilor preșcolari.
Bibliografie
1. Boşcaiu, Emilia, 1970, Corectarea tulburărilor de vorbire – în suplimentul pentru preşcolari al „Revistei de pedagogie”, Bucureşti.
2. Chiriacescu, Diana; Vrăsmaş, Ecaterina, 2006, Să comunicăm cu plăcere – ghid pentru părinţi şi educatori, reprezenţanta UNICEF în România, în cooperare cu Asociaţia RENINCO România.
3. Jurcău, Emilia; Jurcău, Nicolae – 1999, Învăţăm să vorbim corect, Editura Printek, Cluj-Napoca.
4. Prodan, Luminița – 2019. Prezentarea unor activităţi desfăşurate în grădiniță pentru depistarea tulburărilor de limbaj. În: Blog iTeach. Online: https://iteach.ro/pg/blog/luminita.prodan/read/82371/prezentarea-unor-activitati-desfasurate-in-gradinita-pentru-depistarea-tulburarilor-de-limbaj