Efectele abandonului școlar sunt dramatice și cu un impact negativ și major asupra economiei țării noastre, dar și asupra societății noastre în general, iar ca atare acest fenomen trebuie atent abordat și controlat, prin identificarea corectă și realistă a cauzelor care îl determină, prin identificarea și implementarea unor măsuri și programe eficiente de prevenire și combatere a acestei probleme grave cu care se confruntă sistemul nostru de învățământ.
Abandonul școlar reprezintă din perspectiva mea, conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea frecventării școlii, părăsirea definitivă a sistemului educațional indiferent de nivelul la care s-a ajuns.
Elevii care abandonează școala sunt cei care din cauza dificultăților de comportament, de natură economică, materială și socio-emoțională se remarcă printr-un absenteism accentuat.
Societatea modernă își propune ca ideal educational dezvoltarea potențialului fiecăruia, având nevoie de cetățeni bine formați și eficienți. De aici rezultă misiunea școlii, aceea de a asigura în condiții optime un proces instructiv-educativ de calitate, interactiv, creativ, centrat pe elev, pe formarea autonomă și liberă a acestuia.
În conceperea unei strategii didactice eficiente, un rol important îl are selectarea și utilizarea acelor mijloace de învățământ care contribuie eficient la atingerea obiectivelor stabilite, care stimulează elevii și îi implică activ în procesul lor de formare și informare. Frecvența utilizării mijloacele de învățământ, selecția acestora trebuie stabilită doar din perspectiva eficienței și relevanței pe care o au în contextul de învățare proiectat, planificat și transpus în acțiune de cadrul didactic.
În efortul actual de modernizare a învățământului românesc, un loc central îl ocupă proiectarea, organizarea, planificarea și desfășurarea unui sistem de activități care să asigure creșterea calitativă a demersului didactic personalizat. Abandonul şcolar este o realitate socială complexă având o multitudine de cauze şi având nevoie, în consecinţă de răspunsuri diversificate.
Din acest motiv, am ales să abordez această problemă prin intermediul activităţilor interdisciplinare şi transversale integrate în programa şcolară, prin activităţi extraşcolare care trebuie promovate şi aplicate consecvent, pentru a evita abandonul şcolar la clasele pe care le îndrum în acest an școlar, clasa I și clasa a II-a.
Oferta educațională cuprinde pe lângă viziunea și misiunea unității de învățământ (unde imi desfășor activitatea ca și profesor pentru invățămîntul primar), și care trebuie să aibă în vedere binele elevilor, dar și să antreneze toți factorii educaționali: familia, școala, comunitatea etc. Pe lângă toate acestea, utilizez și resursele materiale moderne, personal didactic de calitate, calificat și specializat, o paletă largă, variată de opționale și activități extracurriculare care să tindă în mod convergent către realizarea idealului educațional.
În opinia mea, instituția de învățământ trebuie să aibă în vedere și derularea de proiecte și programe educaționale, educative care să contribuie la prevenirea abandonului școlar.
Astfel, în unitatea de învățământ în care îmi desfășor activitatea, am coordonat mai multe proiecte educaționale care au avut ca scop prevenirea abandonului școlar. Am participat în calitate de partener la organizarea și desfășurarea unor activități sau acțiuni umanitare care au avut același scop, incluziunea școlară a copiilor cu dificultăți și prevenirea abandonului școlar, am proiectat și planificat activități educaționale recreative cu elevii mei acordându-le sprijinul necesar formării și dezvoltării deprinderilor, priceperilor de autonomie personală și socială.
La clasele pe care le îndrum, susțin o educație prin metode diverse, formale și informale. Mentionez că proiectele dezvoltă și aplică un demers educativ ce urmăresc:
- reducerea absenteismului şcolar;
- dezvoltarea unei personalităţi armonioase a copiilor manifestată prin comportamente sociale;
- încredere în propriile capacităţi;
- un vocabular adecvat vârstei;
- întărirea relaţiilor dintre părinţi- elevi- cadru didactic;
- optimizarea procesului de predare- învăţare- evaluare etc.
Mi-am propus ca prin activitățile desfășurate să responsabilizez parinții, școala și comunitatea locală, să cresc gradul de conștientizare în rândul părinților/bunicilor și a importanței educației copiilor lor, să promovez socializarea și cooperarea între copii, să formez comportamente și abilități sociale adecvate diferitelor situaţii.
Educaţia raţional-emotivă şi comportamentală promovează ideea că un copil poate să înveţe să-și ajute semenii.
Învăţându-l pe copil de la o vârstă fragedă să prindă drag de tot ceea ce înseamnă voluntariat, generozitate, noblețe sufletească, ne asigurăm un viitor frumos, bazat pe încredere și pe respect între membrii unei societăți, a societății noastre romînești.
Bibliografie
1. Sion Graţiela, Psihologia Vârstelor, Bucureşti, Editura Fundaţia România Mare, 2007
2.Ungureanu, Dorel, Educaţia integrată şi şcoala inclusivă, Editura de Vest, Timişoara, 2000