Preșcolarul cu ADHD. Descrierea manifestărilor și măsuri de recuperare în clasă

ADHD – Attention Deficit/Hyperactivity Disorder, adică tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție, reprezintă o afecțiune ce ține de comportament, manifestată prin deficit de atenție, însoțit sau nu de impulsivitate și hiperactivitate. Se apreciază că incidența ADHD la copiii de vârstă școlară este mai frecvent întâlnită la băieți, în procent de 3–7%. Acest lucru se petrece din cauza funcționării necorespunzătoare a sistemului cognitiv, funcționarea deficitară a atenției afectând interacțiunea dintre celelalte. Simptomele centrale sunt deficitul de atenție (descris cel mai frecvent la fete) și impulsivitatea (care se manifestă cu precădere la băieți). Semnele acestei tulburări trebuie să apară înaintea vârstei de 7 ani, de cel puțin șase luni, să se manifeste în cel puțin două medii diferite (la școală, acasă, la joacă).

Problemele legate de atenție apar în jurul vârstei de 5–7 ani și se manifestă prin: incapacitatea menținerii unei stări de activare (cognitivă, fiziologică, emoțională, comportamentală) corespunzătoare diferitelor solicitări, dificultăți în respectarea regulilor și instrucțiunilor, ignorarea elementelor perturbatoare. Copilul cu ADHD care manifestă deficit de atenție greșește frecvent din neglijență, are greutăți în menținerea atenției la sarcinile date, nu dă prea multă atenție detaliilor, are greutăți în organizarea sarcinilor de lucru, evită să se angajeze în efectuarea sarcinilor care necesită un efort intelectual susținut, precum efectuarea temelor, pierde lucrurile necesare pentru desfășurarea diferitelor activități, uită des activitățile cotidiene.

Alături de deficitul de atenție, într-o pondere mai mare sau mai mică, se manifestă hiperactivitatea și impulsivitatea, prin următoarele: umblă dintr-un loc în altul, agită mâinile și picioarele, părăsește locul în clasă sau se ridică de pe scaunul lui, vorbește foarte mult, are dificultăți la joacă, răspunde grăbit, îi întrerupe pe ceilalți în mod frecvent, are dificultăți în a-și aștepta rândul.

În cazul preșcolarului cu ADHD, semnele identificate de cadrul didactic de la grupă sunt următoarele: este tot timpul în mișcare, răstoarnă lucrurile, îi întrerupe pe ceilalți, este gălăgios, este agresiv (lovindu-i pe ceilalți), are crize de furie fără a avea un motiv solid, se expune în mod inconștient pericolelor, nu ține cont de instrucțiuni și reguli. De multe ori întrerupe activitatea prin intervenții necontrolate, trece ușor de la o activitate la alta, fără motiv, neavând răbdare să ducă la bun sfârșit sarcina dată.

În cadrul unui grup de preșcolari în care se află și un copil cu deficit de atenție și hiperactivitate, acesta poate ajunge să distrugă armonia grupului. Copilul hiperactiv trebuie ajutat să își mărească capacitatea de atenție, iar acest lucru se poate realiza prin implicarea lui într-o serie de activități. O altă metodă de disciplinare pozitivă este cea a acordării de recompense, laude și aprecieri verbale în public pentru comportamentele adecvate. Corectarea comportamentului preșcolarului cu ADHD se face cu multă blândețe, căldură și răbdare, prin aplicarea unor măsuri de recuperare în grupă, cum ar fi cele de mai jos:

  • Așezarea copilului în fața grupului, în timpul activităților, sub pretextul că el este ajutorul educatoarei și că împreună trebuie să asigure buna desfășurare a activității. Acest lucru permite educatoarei să vadă cu ușurință semnalele non-verbale/vizuale, îl menține pe copil departe de factorii vizuali și auditivi care distrag atenția, pentru a-i vedea pe colegii de grupă care se concentrează asupra activității și a prelua exemplul de acțiune. Se asigură și contactul vizual/fizic mult mai rapid între cadrul didactic și preșcolarul în cauză.
  • Asigurarea stabilității atenției prin executarea unor exerciții prin care i se solicită preșcolarului să dea importanță detaliilor, de tipul „Ce lipsește?”, „Caută asemănările și diferențele”, „Potrivește corect”.
  • Formularea unor sarcini de lucru clare, prin scoaterea în evidență a informațiilor relevante și eliminarea informațiilor care nu sunt relevante. Dacă este o sarcină de lucru complexă, aceasta poate fi etapizată în subsarcini de lucru, eventual solicitându-l pe copil să repete, după educatoare, care sunt pașii de urmat în realizarea acesteia. Pentru copiii cu ADHD, cele mai potrivite sunt instrucțiunile succinte, deoarece ei au o durată scurtă a atenției.
  • Evidențierea calităților acestui copil și încurajarea progresului în activitatea personală. Preșcolarului cu deficit de atenție trebuie să i se amintească trăsăturile pozitive pe care le are: creativitate, sensibilitate, intuitivitate, bogăție de resurse, receptivitatea față de o multitudine de imagini, sunete. Cadrul didactic trebuie să aibă în vedere să descopere și să îi dezvolte interesele și talentele, creând ocazii în grupă pentru a-i permite copilului să demonstreze că a reușit prin calitățile pe care le are.
  • Acordarea recompenselor la orice progres, fie el cât de mic. Este important ca educatoarea să încurajeze și să întărească înaintarea copilului către un comportament care se vrea a fi atins. Cea mai simplă recompensă folosită este lauda, precum „Foarte bine!”, „Bravo! Ai respectat regulile jocului!”, „Ai urmat perfect instrucțiunile.” Rezultatele obținute de copil la diverse activități pot fi recompensate prin adunarea unui număr de buline, steluțe, fețe vesele care pot fi puse pe un panou.
  • Folosirea de materiale educaționale atractive pentru copil. Pentru că preșcolarul cu ADHD își îndreaptă atenția în mod spontan către obiectele colorate și strălucitoare, educatoarea utilizează la grupă materiale didactice care să fie atractive pentru toți copiii, mai cu seamă pentru cei cu deficit de atenție.
  • Alocarea unui timp suficient pentru rezolvarea sarcinilor de lucru, iar în cazul în care limita de timp este atinsă, alocarea unui timp suplimentar. Pentru a se observa încadrarea eficientă în timpul alocat, la grupă se pot folosi cronometre, clepsidre. Pentru respectarea limitei, copilul este lăudat sau recompensat.
  • Acordarea de feedback formativ, pe parcursul desfășurării activității, cu precădere preșcolarului cu ADHD. El trebuie încurajat să ceară ajutorul cadrului didactic de la grupă în timpul activităților. Pentru a nu perturba activitatea colegilor, educatoarea poate stabili un anumit semn sau simbol folosit de preșcolar, care să arate că este nevoie de explicații și lămuriri (de exemplu, folosirea unui carton colorat și decupat sub forma unei mâini).
  • Întocmirea unei liste cu obiectele necesare pentru activitățile desfășurate și afișarea acesteia (sau a unor desene/imagini care să reprezinte obiectele respective), pentru a reaminti lucrurile de care au nevoie preșcolarii, mai ales cel cu ADHD, care le uită cu adevărat: caiete, creioane, hârtie colorată etc.

Prin măsurile aplicate în sala de grupă, cu mult tact pedagogic și prin colaborarea cu familia, preșcolarul cu deficit de atenție și hiperactivitate poate realiza progrese remarcabile.

Bibliografie digitală

edupsihologie.files.wordpress.com/2015/03/manual-adhd-pentru-profesori.pdf, accesat la 03.02.2026

cnsm.org.ro/documente/madhd.pdf, accesat la 02.02.2026

isjtulcea.ro/wp-content/uploads/2018/06/Pavel-Viorica-TULBURAREA-DE-HIPERACTIVITATE.pdf, accesat la 03.02.2021

www.helpautism.ro/autism/tulburarea-de-tip-deficit-de-atentie-si-hiperactivitate-adhd, accesat la 03.02.2026

 


Încadrare în categoriile științelor educației:

prof. Georgeta Radu

Școala Gimnazială Nichifor Crainic, Bulbucata (Giurgiu), România
Profil iTeach: iteach.ro/profesor/georgeta.radu