Multă vreme, termenul de creativitate nu a fost clar definit, până în anul 1937, când Gordon Allport oferă semnificație acestui cuvânt, definindu-l ca aptitudine, imaginație, talent, genialitate. Creativitatea poate fi definită printr-o listă a trăsăturilor de personalitate, respectiv flexibilitatea gândirii, inteligență generală și sensibilitate la probleme. Elevii creativi pot fi nonconformiști sau pot avea un autocontrol al impulsurilor. Pentru a identifica elevii creativi, trebuie cunoscut nivelul de dezvoltare intelectuală astfel încât să își dezvolte capacitățile și aptitudinile creatoare.
Potențialul creativ poate fi dezvoltat pe diferite căi, atât prin învățare formală cât și informală sau nonformală. Este cunoscut faptul că metodele activ participative susțin și dezvoltă spiritul creator al elevilor.
În calea dezvoltării potențialului creativ al elevilor pot sta o serie de obstacole care sunt reprezentate de personalitatea elevului, factori culturali sau factori psihologici.
Conformismul reprezintă presiunea din exterior pentru respectarea regulilor. În școală, regulile și normele sunt aplicate începând de la relația dintre profesori și elevi, continuând cu metodele didactice, formele de organizare a lecțiilor, programele școlare și manualele. De asemenea libertatea acordată elevilor nu trebuie să fie exagerată, dar în contextul unei teme propuse și a unor obiective anunțate, elevii pot avea libertatea de a soluționa singuri diferite probleme prin modalitățile proprii. În acest proces elevii pot greși și pot avea tendința de a abandona găsirea unei soluții, dar profesorul trebuie să ghideze procesul învățării prin descoperirea realizată de elev.
Accentul pe competiție sau cooperare într-un mod exagerat poate determina inhibarea exprimării elevului. Presiunile colegilor din exterior prin efectul competiției poate bloca elevii mai slabi din cauza convingerii că nu se vor descurca sau vor pierde din vedere scopul competiției, concentrându-se asupra rezolvările la timp a problemei în defavoarea calității rezultatului.
Rigiditatea metodică reprezentată de găsirea analogiei, din nevoia profesorului de a parcurge programa școlară în defavoarea dezvoltării spiritului creator al elevilor, produce victime ale rigidității gândirii.
Identificarea soluției finale din primele încercări sunt metode contraindicate în dezvoltarea capacității de rezolvare a problemelor într-un mod creativ. Metoda brainstorming este metoda care facilitează emiterea cât mai multor idei pentru a spori șansele de a găsi soluțiile originale, fiind cea mai cunoscută metodă de dezvoltare a potențialului creativ.
Critica permanentă sub forma observațiilor restrictive, autocenzura și reprimarea ideilor reprezintă un baraj pentru dezvoltarea potențialului creativ.
Conformarea elevului la normele impuse și opiniile grupului din care face parte poate avea multiple cauze. Cauza internă este reprezentată de tendința de a evita situația inconfortabilă de a fi altfel față de alții, iar elevul creativ caută sentimentul de siguranță psihică prin alinierea cu restul elevilor. Cauza externă este reprezentată de presiunea pentru conformism din grupele eterogene, ideile noi și neobișnuite fiind percepute ca amenințări la adresa grupului, fiind mai ușor acceptată autoritatea profesorului decât autoritatea colegilor. Persoanele timide, nesigure pe informațiile cu care lucrează sau persoanele inhibate sunt greu de dezvoltat din punct de vedere creativ deoarece sunt supuse unui blocaj emoțional.
În concluzie, creativitatea este un proces mental care nu se dezvoltă de la sine, ci trebuie cultivat într-un mediu potrivit pentru a atinge un potențial maxim.