Predarea științelor naturii la clasele a III-a și a IV-a adoptă o abordare integrată care structurează problemele pornind de la teme integratoare adaptate capacității de înțelegere a copilului. Această metodă nu vizează acumularea de fapte și informații științifice, ci mai degrabă raportarea elevului la mediul în care trăiește. Curriculumul ghidează elevii să-și dezvolte cunoașterea prin explorarea și investigarea lumii înconjurătoare, progresând treptat către reprezentarea unor realități îndepărtate.
Familiarizarea elevilor cu limitele acțiunii umane asupra mediului constituie o componentă esențială pentru realizarea unei educații ecologice adecvate, subliniind astfel importanța abordării interdisciplinare. Programa de științe ale naturii respectă structura celorlalte programe din învățământul primar, propunând o tematică care facilitează relațiile între conținuturile din aria curriculară Matematică și Științe ale naturii, precum și conexiunile cu alte discipline, în special cu Geografia.
Legătura organică dintre științele naturii și geografie constituie premisa fundamentală a predării interdisciplinare, încă insuficient valorificată în procesul de învățare. Această premisă își găsește fundamentul în obiectivele educaționale comune ale celor două discipline, în programele și strategiile didactice specifice. Studiul integrat al acestor două domenii contribuie la educarea și formarea unei conduite ecologice, care presupune acțiuni concrete pentru conservarea, gospodărirea, ocrotirea și protecția naturii.
Metodica predării științelor naturii și geografiei în ciclul primar cuprinde un sistem complex de metode și procedee utilizate de învățător, axate pe conținutul științific deja descoperit. Ambele metodici reprezintă ramuri ale didacticii aplicate care prezintă metode specifice de predare. Pedagogia generală pune la dispoziția acestor discipline principii, metode și procedee de predare, forme de organizare și indicații metodologice pentru activitatea de transmitere a cunoștințelor.
Predarea celor două discipline ridică probleme majore, printre care baza tehnico-materială precară din școli și necesitatea pregătirii permanente a învățătorului în cunoașterea metodelor moderne de predare și experimentare. Prima problemă poate fi rezolvată prin recurgerea la experimentul simplu, care utilizează materiale din mediul familiar. Pregătirea învățătorilor necesită efort considerabil în ceea ce privește concepția, structura și metodele didactice de aplicare, precum și compatibilizarea conținutului științific cu particularitățile de vârstă ale copiilor.
Noul curriculum de geografie pentru clasa a IV-a
Noul curriculum de geografie pentru clasa a IV-a își propune să contribuie la construirea orizontului de existență cotidiană a elevului, începând de la localitatea natală și extinzându-se până la nivelul planetei. Programa concretizează viziunea asupra existenței individuale și sociale în lumea contemporană, bazându-se pe perceperea corectă a evenimentelor care au loc simultan atât în orizontul local, cât și la nivelul țării, continentului și lumii contemporane. Acest spațiu, de la localitate la planetă, reprezintă sursa informațiilor referitoare la viața cotidiană, comunitate și societatea actuală.
Școala joacă un rol fundamental în ghidarea elevului pentru formarea unei imagini obiective asupra raporturilor spațiale și temporale care caracterizează realitatea observabilă direct sau indirect. Curriculumul oferă aparatul conceptual și metodologic pentru descoperirea și explorarea mediului geografic, asigurând trecerea gradată de la abordarea elementelor specifice orizontului local la cele ale țării, continentului și planetei, proces cunoscut sub numele de „treceri succesive de scară”.
Pentru dirijarea acestui demers de cunoaștere, învățarea se axează pe activități precum observarea liberă sau dirijată a realității înconjurătoare, raportarea realităților teritoriale restrânse la cele cu întindere mai mare, utilizarea informațiilor din surse diferite, raportarea elementelor observate la suporturi cartografice simple, interpretarea informațiilor cartografice minime și intuitive, exersarea trecerii de la o scară la alta prin hărți succesive simple și identificarea informațiilor specifice din sursele mass-media.
Noul curriculum prezintă selectiv, sintetic și structurat pe niveluri elementele de geografie a orizontului local, caracteristicile geografice generale ale României și diferențierile regionale, precum și situarea României în continentul european și în lume. Conținuturile prevăzute nu au semnificație în sine, ci doar în relație cu obiectivele învățării, servind strict la realizarea acestora.
Un element important îl constituie posibilitatea realizării unei legături mai strânse între activitățile de învățare și conținuturile oferite, pe de o parte, și experiența proprie a elevilor, pe de altă parte. Programa oferă premisele pentru construirea unei reprezentări asupra realității înconjurătoare, de la nivelul localității natale până la dimensiunile planetei, valorificând informația specifică din mass-media care complementează observarea directă.
Implementarea curriculumului
Noul curriculum de geografie dezvoltă dimensiunea socială a disciplinei și apelează la elemente, fenomene și informații relevante pentru viața cotidiană a elevului. Permite o organizare flexibilă a instruirii și gruparea conținuturilor în concordanță cu reperele majore ale contextului educațional.
Pentru optimizarea procesului didactic, se recomandă utilizarea prioritară a informației directe și indirecte pentru atingerea obiectivelor de referință, dimensionarea conținuturilor la elementele esențiale necesare îndeplinirii obiectivelor, realizarea exercițiilor de raportare permanentă prin treceri succesive de scară și realizarea unei corelații mai strânse cu obiectivele și conținuturile disciplinelor din aceeași arie curriculară, precum și cu alte discipline.
De asemenea, se sugerează utilizarea unor forme variate de evaluare care să permită identificarea corectă a performanțelor școlare și implementarea exercițiilor care stimulează perceperea realității înconjurătoare ca un întreg. Pentru accesibilizarea învățării, este necesară utilizarea unor suporturi educaționale variate: hărți, atlase, fotografii, filme documentare, jurnale de călătorie, caiete de activitate independentă, fișe, ghiduri și alte materiale didactice.