Optimizarea stării de bine a elevilor constituie un obiectiv educațional de sine stătător, aflat la intersecția dintre politicile educaționale, intervențiile pedagogice și climatul psihosocial al școlii. Pentru a susține dezvoltarea echilibrată a elevilor, cadrele didactice, consilierii școlari și decidenții educaționali trebuie să implementeze practici sistematice, validate științific, care să contribuie la cultivarea unui mediu favorabil învățării și sănătății mintale (Durlak et. al., 2011).
La nivel internațional, mai multe state au elaborat politici și programe dedicate bunăstării elevilor. În Finlanda, peste 90% dintre școli participă la programul anti-bullying KiVa, bazat pe cercetare aplicată și însoțit de resurse educaționale accesibile cadrelor didactice. De asemenea, este încurajată participarea elevilor la programe de activitate fizică și mindfulness. În Canada, dezvoltarea stării de bine este abordată pe patru dimensiuni: cognitivă (gândire critică, creativitate), emoțională (înțelegerea și gestionarea emoțiilor), socială (relații, comunicare) și fizică (stil de viață sănătos). Aceste direcții reflectă o abordare integrată a educației, în care elevul este privit în ansamblul său. Modelul australian (Australian Student Wellbeing Framework) se bazează pe cinci elemente interdependente: leadership inspirat, incluziune, vocea elevilor, parteneriat cu familia și sprijin emoțional. Fiecare dintre aceste componente reflectă angajamentul sistemului față de participarea autentică și echitatea în educație. Marea Britanie oferă un exemplu remarcabil prin includerea, în curriculumul Wellington College, a unei „ore de fericire” structurată în jurul a șase teme-cheie: sănătate fizică, relații pozitive, perspectivă, implicare, lume și sens. Acest model vizează dezvoltarea unei vieți interioare echilibrate și pregătirea elevilor pentru provocările existențiale. În Asia, politici precum Happy Education for All (Coreea de Sud) sau Bhutan’s Education Blueprint (Bhutan) promovează formarea caracterului, școli fără violență și integrarea valorilor ecologice în viața școlii. Programele internaționale subliniază faptul că starea de bine a elevilor nu poate fi separată de dimensiunile cognitive, sociale, emoționale și fizice ale dezvoltării personale (Tîrcă, 2022).
În practica educațională se regăsesc numeroase activități care contribuie la optimizarea stării de bine (Tîrcă, 2022). Astfel de exemple sunt:
- Jurnalul stării de bine, în care elevii notează gânduri pozitive, sentimente și activități benefice;
- Cutia cu complimente și Borcanul cu lucruri bune, care valorizează interacțiunile pozitive și recunoștința;
- Cutia grijilor și temerilor, ce oferă un spațiu simbolic pentru exprimarea neliniștilor și diminuarea anxietății;
- Exprimarea prin artă, desenele colorate și Brățările prieteniei, activități creative ce favorizează exprimarea emoțională și conexiunea interpersonală;
- Inima fericirii, Săptămâna bunătății și Calendarul stării de bine, proiecte colective menite să întărească empatia și responsabilitatea socială.
Una dintre cele mai eficiente practici în sprijinul stării de bine o reprezintă integrarea învățării socio-emoționale în curriculumul școlar. Programele SEL (Social and Emotional Learning) promovează dezvoltarea unor competențe esențiale precum conștientizarea de sine, gestionarea emoțiilor, empatia, relaționarea pozitivă și luarea deciziilor responsabile. Studiile arată că elevii care participă la astfel de programe prezintă niveluri mai scăzute de anxietate, comportamente disruptive și absenteism, în timp ce performanțele academice cresc considerabil. În ultimii ani, tot mai multe școli au început să implementeze programe de învățare socio-emoțională (SEL), ca parte a unei strategii deliberate de cultivare a unui climat educațional favorabil. Aceste programe urmăresc dezvoltarea competențelor sociale și emoționale ale elevilor, cum ar fi gestionarea emoțiilor, comunicarea eficientă, luarea deciziilor responsabile și empatia, competențe care nu doar că sprijină învățarea, dar contribuie și la reducerea conflictelor, îmbunătățirea relațiilor și promovarea unei atmosfere generale de respect și colaborare (CASEL, 2020).
Un alt pilon al stării de bine îl reprezintă siguranța emoțională și fizică în spațiul școlar. Practici precum implementarea unor politici clare anti-bullying, promovarea respectului pentru diversitate, adaptarea metodelor de predare la nevoile individuale ale elevilor și oferirea de suport constant contribuie la formarea unui spațiu sigur, în care elevii se simt valorizați și protejați. Programele de tip „școală prietenoasă” promovate de organizații internaționale precum UNICEF, sunt exemple de bune practici care pun accent pe relațiile interpersonale și pe participarea activă a elevilor în viața școlii.
Starea de bine a elevilor este influențată semnificativ de calitatea relației dintre școală și mediul familial. Implicarea părinților în procesul educațional, organizarea de activități comune și comunicarea deschisă între cadrele didactice și familie contribuie la un sprijin coerent și continuu pentru elev. În plus, parteneriatele cu specialiști din domenii conexe (psihologi, medici, asistenți sociali) sau cu ONG-uri care desfășoară activități educaționale pot aduce resurse și intervenții valoroase pentru elevi, mai ales în situații vulnerabile (Elias, Zins, Weissberg, 2000).
O altă direcție importantă în optimizarea stării de bine este reprezentată de promovarea echilibrului între activitățile academice și cele recreative. Participarea la cluburi tematice, activități sportive, proiecte de voluntariat sau tabere școlare contribuie la dezvoltarea personală, întărirea relațiilor de grup și reducerea stresului. Aceste activități oferă oportunități de exprimare liberă, consolidare a încrederii în sine și explorare a intereselor personale, elemente-cheie pentru o stare de bine durabilă.
Nu în ultimul rând, educația pentru sănătate mintală devine o practică necesară în școlile contemporane. Prin sesiuni de consiliere individuală sau de grup, ateliere tematice și campanii de informare, elevii pot învăța să recunoască semnele stresului sau ale anxietății și să acceseze ajutor specializat atunci când este nevoie. În același timp, cadrele didactice pot fi instruite să identifice din timp indicatorii de disconfort emoțional și să intervină corespunzător.
În concluzie, optimizarea stării de bine în mediul școlar presupune un efort multidisciplinar care combină intervențiile educaționale, sprijinul emoțional, colaborarea cu familia și accesul la resurse comunitare. Astfel, școala devine un spațiu al dezvoltării integrale, în care fiecare elev este sprijinit să crească sănătos, încrezător și capabil să învețe cu plăcere.
Bibliografie
1. Durlak, J. A., Weissberg, R. P., Dymnicki, A. B., Taylor, R. D., & Schellinger, K. B. (2011). The impact of enhancing students’ social and emotional learning: A meta-analysis of school-based universal interventions. Child Development, 82(1), 405–432. doi.org/10.1111/j.1467-8624.2010.01564;
2. Elias, M. J., Zins, J. E., & Weissberg, R. P. (2000). Promoting social and emotional learning: Guidelines for educators. ASCD;
3. Tîrcă, A. (2022). Hai cu starea de bine în școală!: ghid pentru profesori, directori și părinți. Ediția a II-a revăzută și adăugită. București: Corint Educațional.