Am ales, ca introducere în înţelegerea metodei Montessori, lucrarea „Copilul, fiinţă divină dar neînţeleasă”. Având ca autoare pe Maria Montessori, lucrarea reprezintă primul text al acesteia apărut în limba română.
1. Recenzia cărții „Copilul, ființă divină, dar neînțeleasă” – Maria Montessori
Tradusă şi prelucrată de Ilie Şulea-Firu, această broşură a fost scrisă pentru părinţi şi educatori. Voi aşeza pe capitole textul acestei broşuri, pentru o accesare mai rapidă. El reprezintă o ediţie revăzută după broşura COPILUL, imprimată de traducător în 1933, la tipografia „Cartea Românească”. A fost publicată în 1991 de Centrul pentru Educaţie şi Dezvoltarea Creativităţii. De subliniat afirmaţia traducătorului: „am devenit un adept convins al acestei metode, care, deşi poartă numele Montessori, nu este o metodă a ei, ci, aşa cum ţinea Maria Montessori să precizeze, este metoda ştiinţei (observarea şi experimentul ştiinţific) aplicată de ea în domeniul educaţiei în familie şi în şcoală. Mulţi cred că şcoala cea mai de dorit pentru copii ar fi aceea care ar copia familia şi în care învăţătoarea s-ar purta ca o mamă (spre ex. „l’ecole maternelle” –în franceză). Nu suntem de această părere. Nu există pe lume nici un loc care s-ar putea reproduce spre fericirea copilului. Copilul este un necunoscut, atât în şcoală, cât şi în familie. Aceasta este problema ce se ridică în faţa noastră. Şi trebuie să alungăm din ochii noştri o anumită ceaţă de prejudecăţi şi de ignoranţă, cu atât mai orbitoare, cu cât ne credem mai învăţaţi, ca să putem vedea ce trebuie să facem pentru copil.
Un poet (n. tr. – autoarea obişnuia să introducă în conferinţele, cursurile şi publicaţiile sale, într-un context ştiinţific, fraze în stil poetic, ceea ce a făcut pe mulţi critici ai săi să îi reproşeze că nu respectă forma de exprimare strict ştiinţifică) ar putea scrie despre copil aşa (de fapt nu e poveste, nici poezie; este numai o descriere: preludiul vieţii copilului, neînţeles încă de la naşterea sa). Tatăl poate va dori să-i vadă ochişorii; îi deschide, ca să vadă ce culoare au pupilele ce-l vor privi odată. În acest timp, toţi se întrec în a face linişte şi întuneric în jurul mamei, care a suferit şi este obosită; dar copilul nu este obosit? Cine se gândeşte să facă linişte şi întuneric în jurul lui, ca să se poată obişnui încetul cu încetul la noul mediu? Noul născut este luat în mâini, pielea sa delicată este rănită de mâini aspre. De fapt, nimeni nu îndrăzneşte să îl atingă, pentru că este atât de fraged; rudele şi mama îl privesc cu îngrijorare, încredinţându-l unor „experte”. Există mâini experte, şi toţi se liniştesc, nu simt nevoia de a apăra acest corp micuţ care nu a fost niciodată atins de cineva. În schimb pisicile, câinii, păsările sunt extrem de geloase: nimeni nu ar putea, nu să atingă, dar nici să privească de aproape pe micuţii lor. Atunci această pagină nu este numai o pagină albă, ci este o lacună în natură.Se zice: „Dar ce să facem? Cineva tot trebuie să atingă copilul odată!” Da, însă acele mâini trebuie să fi învăţat să atingă o fiinţă delicată, căci sunt mâini grosolane, mâini aspre, care nu ştiu să prindă decât pentru a nu lăsa să cadă. Noul născut este îmbrăcat, sau chiar înfăşat; ceea ce linişteşte familia este existenţa unor mâini experte (astăzi există maternităţi Montessori-Centri di nascita Montessori-şi asociaţii naţionale şi internaţionale pentru educarea părinţilor, medicilor şi asistentelor infantile în vederea unei “primiri” a noului născut după indicaţiile dr. Maria Montessori.
2. 10 idei ce caracterizează Pedagogia alternativă Montessori
„Nimeni nu poate fi liber dacă nu este independent,prin urmare, primele manifestări active ale libertății individuale ale copilului trebuie să fie în aşa fel încât, ghidat prin această activitate copilul să poată ajunge la independență.” (Maria Montessori)
1) Mişcarea liberă stimulează cunoaşterea: Manipularea obiectelor duce la dezvoltarea gândirii şi a învățării. Maria Montessori consideră că ,,Mâna este organul minții”. Copilul îşi va dezvolta şi rafina simțurile, va dobândi deprinderi eficiente în domeniile studiate.
2) Copiii iau decizii în mod liber: Copiii au posibilitatea de a lua decizii referitoare la jocul şi munca lor.
3) Interesul stă la baza educației: Copiii acumulează cunoştințe de lungă durată doar atunci când sunt interesați de anumite subiecte. Astfel lecțiile sunt organizate pentru a inspira şi a stârni curiozitatea, pentru a-i stimula în învățare.
4) Recompensele extrinseci sunt evitate: Nu există recompense materiale şi note deoarece se consideră că cea mai mare recompensă este mulțumirea realizării unui lucru.
5) Se acumulează cunoştințe cu şi de la ceilalți copii: În instituțiile Montessori, cunoştințele nu sunt oferite de educator ci fiecare copil învață descoperind singur sau de la alți copii. Sunt încurajate experiențele sociale, cooperarea şi oferirea ajutorului.
6) Se acumulează cunoştințe în context: Cunoştințele învățate sunt aplicate, ,,învață făcând”. Procesul de învățare este situat în sfera aplicabilității, iar cunoştințele dobândite sunt mai profunde.
7) Copilul îşi exercită voința liber într-un cadru limitat: Adulții stabilesc anumite limite clare şi lasă copiii să se desfăşoare liber între aceste granițe. Copilul învață astfel să gândească, să empatizeze şi să fie maturi. 8) Ordinea din clasă determină ordine în minte: Clasele Montessori sunt bine organizate fiind un instrument de învățare: inspiră sentimentul ordinii şi-i permite să exploreze, să învețe şi să se recreeze.
3. Problema pedagogiei Montessori
Educatia Montessori are ca motto ‘Elevii invata ceea ce fac! ‘ Scopurile specifice pentru copiii care frecventeaza scolile Montessori sunt:
- sprijinirea copilului in procesul de socializare:
-deoarece copiii lucreaza si se joaca impreuna, isi dezvolta deprinderi de socializare foarte importante; activitatile in grup ii invata pe copii sa coopereze, sa colaboreze, sa negocieze si sa-si dezvolte intelegerea si respectul fata de ceilalti
2) ajutarea dezvoltarea inteligentei imaginatiei:
-s-a dovedit ca un copil invata cel mai bine atunci cand executa ceva; prin activitati stimulative, care ii permit sa manipuleze, sa cerceteze si sa exploreze, copilul isi va dezvolta si rafina simturile, isi va forma deprinderi bine conturate in domeniul matematicii, limbii, muzicii, stiintei si vietii practice
3) stimularea unei curiozitati permanente 1a copil:
-copiii au o dorinta naturala de a sti; furnizandu-i copilului o varietate de experiente, activitati si materiale, aceasta dorinta se va transforma in curiozitate, iar curiozitatea sta la baza invatarii
4) sprijinirea copilului in construirea unui respect de sine ridicat:
-activitatile se desfasoara astfel incat fiecare nou pas se construieste pe deprinderile pe care copilul le stapaneste deja, in acest fel insuccesul fiind eliminat din experienta copilului; pe masura ce copilul traieste succes dupa succes, capata siguranta ca poate invata singur;
-respectul de sine se va dezvolta si el va deveni increzator in propriile forte si idei
5)dezvoltarea la copil a unei atitudini pozitive fata de scoala si invatatura:
– in educatia copiilor trebuie sa existe un echilibru intre invatare si recreere, intre ordine si alegere, intre activitati individuale si de grup, iar activitatile de explorare, investigare si cercetare sa nu fie intrerupte;
– prin activitati conduse de ei insisi, copiii pot lucra in ritm propriu si pot repeta activitatile pana la stapanirea deplina; aceasta contribuie la succesul scolar al copilului, deoarece acestuia ii place ceea ce face.
6) dezvoltarea initiativei si perseverentei:
– deoarece copiilor li se ofera o gama larga de activitati, ei se obisnuiesc sa-si aleaga propria munca;
-copilul este incurajat sa-si dezvolte initiativa si sa-si construiasca deprinderi de conducator, ceea ce inspira cresterea individuala;
– prin incercare si eroare si prin incurajarea de a duce la bun sfaarsit o activitate odata inceputa, copiii invata sa persevereze
7) asistarea copilului in construirea unor deprinderi de ascultare si concentrare solide
– abilitatea de a asculta si de a urmari instructiunile, sunt baza unei invatari eficiente; prin aceste experiente, copilul isi va forma deprinderi pozitive de ascultare, atentie si concentrare
8) punerea bazelor sigurantei de sine, autodisciplinei si simtului de ordine:
– clasa Montessori este ea insasi un instrument de invatare de nepretui; spatiul este simplu si bine organizat;
– totul este astfel aranjat incat sa inspire copilului un sentiment al ordinii, dar si sa-i permita sa exploreze, sa invete si sa se recreeze
9) ajutarea copilului in dezvoltarea deprinderilor senzorio-motorii:
– multe activitati din clasa Montessori sunt proiectate pentru a ajuta copiii sa capete controlul asupra muschilor si miscarilor proprii; efectuand multe din aceste activitati, copilul isi dezvolta muschii degetelor, ceea ce il va ajuta sa-si controleze mai bine mana cand va incepe sa scrie
10) intarirea abilitatilor de discriminare si judecata ale copilului:
– activitatile de clasificare, sortare, potrivire, prin care copilul este provocat sa distinga asemanari si deosebiri de marime, forma, culoare, textura, miros, gust, sunet etc., dezvolta si rafineaza toate simturile copilului.
Educatia Montessori a fost infiintata in 1907 de catre Dr. Maria Montessori, prima femeie medic din Italia. Metoda ei se bazeaza pe observarea stiintifica a proceselor de invatare la copii. ‘Copiii invata singuri’ este una dintre cele mai surprinzatoare descoperiri ale Mariei Montessori, pe baza careia a proiectat un mediu pregatit in care copiii pot sa aleaga liber dintr-un numar de activitati de dezvoltare speciale.
Spre deosebire de scoala traditionala, in alternativa Montessori, invatarea se realizeaza prin toate cele cinci simturi, nu numai prin ascultare si citire. Copiii din clasele Montessori invata in ritmul lor individual, propriu si isi aleg propria activitate din sute de posibilitati. invatarea este un proces de descoperire care conduce la concentrare, motivare, auto-disciplina si dragoste de invatare. Copii cu varste diferite sunt grupati in aceeasi clasa, formand comunitati in care cei mai mari impartasesc in mod spontan cunostintele celor mai mici, avand astfel posibilitatea consolidarii propriei cunoasteri.
Gruparea pe varste diferite permite fiecarui copil descopere propriul ritm fara sa traiasca complexe de superioritate simtindu-se ‘avansat’ in inferioritate, ‘ramas in urma’, in raport cu colegii. Educatia Montessori, in viziunea celei care a fundamentat-o dr. Maria Montessori, isi propune sa invete copilul sa gandeasca si sa actioneze independent, intr-o maniera responsabila.
Filosofia metodei de educatie Montessori se bazeaza pe preocuparea de a oferi tuturor copiilor oportunitatea de a se dezvolta la potentialul lor maxim si libertatea de a gasi solutii pentru propriile lor probleme. Automotivarea fiind considerata cheia invatarii complete, copilul si invatarea sunt situate pe primul loc, iar predarea si programa de educatie pe locul al doilea.
Educatorii Montessori pledeaza pentru conceperea unui mediu de instruire bazat pe obiecte mici, usor de manipulat si detaliate din punct de vedere vizual. Metoda de educatie este o metoda stiintifica, bazata pe observarea obiectiva a copilului, pe pregatirea mediului de instruire pe baza observatiilor realizate si pe conceperea programei de educatie in mod creativ, functie de nevoile copilului. 4. Scrisoare către Maria Montessori privind abordarea cadrului didactic și relația profesor/educator-elev/preșcolar. Dragă Maria Montessori, Am descoperit cu drag și mult interes pedagogia alternativa fondată de către dumneavoastră și mi-ați stârnit interesul pentru a-mi aprofunda cunoștințele și capacitățile de educatoare pe partea de PEDAGOGII ALTERNATIVE.
În primul rând, profesorul observa in permanenta interesele fiecarui copil si faciliteaza cercetarea individuala in domeniul acestor interese. Nu exista alte cerinte curriculare decat cele stabilite in Curriculum-ul National, sau cele cerute la admiterea in liceu sau de examenul de capacitate si cel de bacalaureat. Acestea iau o cantitate de timp minima. În al doilea rând, de la varsta de 6-7 ani elevii proiecteaza contracte cu cadrul didactic care trebuie sa le indrume activitatea solicitata, sa pastreze un echilibru general al domeniilor de activitate si sa-i invete sa devina responsabili fata de propria educatie si de utilizarea timpului. Activitatea din ciclul elementar si gimnazial cuprinde si materii care, de obicei, apar la liceu.
Notă:
Acest articol este o prelucrare a unei lucrări realizate ca student la Pedagogie, în cadrul Facultății de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei Bucureşti, 2016 (autor: Maria Raluca Robu).
PORTOFOLIU PEDAGOGII ALTERNATIVE Student(ă): Robu Maria Raluca Specializarea: Pedagogie, anul 3 Prof. Coordonator: Prof. Univ. Dr. Nicolescu Viorel Facultatea de Psihologie și Științele Educației