Educaţia – cu tot ceea ce implică ea în cadrul procesului de învăţământ – trebuie să fie centrată pe participare, asumarea responsabilităţii, argumentare. Profesorul are obligaţia – moral şi civic – să inoculeze şi să susţină la elevi aceste direcţii care vor constitui structura intimă a personalităţilor ce vor construi umanitatea. Viitorul se conturează azi, sub mâinile educatorului. El trebuie să realizeze – deci să demonstreze – congruenţa dintre expectanţele de adaptare şi dezvoltare ale elevului şi tendinţele fireşti şi benefice ale evoluţiei şi societăţii.
De succesul acestei acţiuni se ocupă şi este răspunzător profesorul în fiecare secundă a contactului nemijlocit cu elevul, fie că predă matematica, limba franceza sau muzica, fie că este în pauză, în excursie sau în timpul său liber.
PARTICIPAREA semnifică nu numai senzaţie efemeră că „este luat în seamă”. Participare înseamnă convingerea clară a elevului că şi opinia lui este importantă, că se aşteaptă ceva de la el, că poate el însuşi reprezenta un factor de decizie. Rolul profesorului este hotărâtor: el valorizează acele dimensiuni ale personalităţii care implică hotărâre, curaj, încredere în sine, nevoia de raportare obiectivă la sisteme de valori.
Implicarea este din nevoia de a înainta. Ea reprezintă materializarea necesităţii de a fi util.
ASUMAREA RESPONSABILITĂŢII, cu toate riscurile care derivă din ea.
Nu numai că nimeni nu preia responsabilităţile altuia dar nu trebuie să se întâmple acest lucru! Ea reprezintă un examen greu, dar cu miză enormă: o lume mai bună!
ARGUMENTAREA este delimitarea clară a poziţiei de pe care judecăţile de valoare devin viabile; ea accentuează încrederea în sine, conturând căutările întru adevăr. Pertinenţa argumentelor, logica lor, algoritmul acestora sunt tot atâtea oportunităţi în armonizarea relaţiilor interumane, în domesticirea tendinţelor de mitizare a faptelor mici şi neimportante.
Argumentarea poate începe cu delimitarea conceptelor pentru a şti în fiecare moment pe ce poziţii ne situăm. Ea poate constitui baza construirii sistemelor de valori. Evident, împletindu-se cu participarea şi asumarea responsabilităţii, argumentarea prezintă mai multe aspecte ce pot fi considerate chiar etape în consolidarea personalităţii: începând cu susţinerea răspunsurilor date de către elevi când sunt evaluaţi şi mergând până la încadrarea într-un curent, modă, sistem şi chiar la opţiunea profesională şi alegerea carierei.
De exemplu, în urma rezolvării unei ecuaţii, elevul de la tablă a ajuns la rezultatul x = 5. La întrebarea „de ce (cum) ai obţinut x = 5?”, tendinţa este de a retracta, de a renunţa la rezultatul obţinut, totuşi în urma raţionamentului propriu, nesiguranţa cunoştinţelor şi a rezolvării creând convingerea că întrebarea nu poate fi decât consecinţa unei greşeli. Reformulând, însă, („întrebarea cere justificarea raţionamentului folosit şi nu este neapărat amendarea rezolvării”) elevul va înţelege necesitatea argumentării fiecărui pas. Acest lucru îi va fi util, pe de o parte în cadrul lecţiei – realizându-se fixarea cunoştinţelor dar şi delimitarea secvenţelor în alcătuirea întregului – iar, pe de alta, în conşţientizarea necesităţii argumentării în cotidian unde, de cele mai multe ori, lipsa argumentelor solide şi probate duce la deformarea adevărului şi a realităţii.
Mergând mai departe, aderarea la un curent (sau o modă) se va realiza analizând în ce măsură acesta se mulează nevoilor şi aspiraţiilor individului, valorizând astfel participarea şi asumarea, coroborate cu argumentarea.
Opţiunea profesională şi alegerea carierei, susţinute de acest trialism pot genera succes, reducând şansele de eşec datorat hotărârilor aleatoare.
Aşadar, în actul educativ din şcoală, profesorul este cel care va îmbina cele trei aspecte – participare, asumare, argumentare – având grijă să evidenţieze interdependenţele dintre acestea. Este esenţial ca elevul să se formeze (să fie format!) în acest spirit. Putem afirma că tabloul comportamental al adultului se conturează în prelungirea crochiului realizat în perioada şcolarităţii de către educator!
* * *
Acest text este o versiune revizuită a materialului cu același titlu publicat în Revista noastră, Nr. 11/ 2010, pg. 10. Online: https://scoalabobicesti.files.wordpress.com/2010/11/revista-noastra-3.pdf