În secolul XXI, obținerea succesului școlar a devenit o adevărată provocare atât pentru profesori cât și pentru părinți, dar mai ales pentru elevi, care sunt influențați direct și proporțional de relația creată între școală și părinte și de modul cum este hrănită această relație, sub toate aspectele ei. Se știe, de altfel, că relația sau parteneriatul, mai bine zis, dintre școală și familie nu înseamnă doar o legătură între profesorul de la clasă și elev, ci relația dintre întreg arsenalul didactic, începând de la directorul instituției până la ultimul angajat și părinți, ca membrii ai unei comunități și elevi ca beneficiari finali ai actului educațional.
Ca orice proiect durabil și de succes, încheiat între parteneri puternici, parteneriatul școală- familie este constituit în baza unor drepturi și obligații pentru ambele părți implicate, condiții care, îndeplinite la timp și sub stricta coordonare a respectului între cele două părți, nu pot conduce decât la un real succes, acesta fructificându-se în starea de bine pe care principalul beneficiar, elevul, o poate obține pe tot parcursul său școlar, dar nu numai.
Şcoala şi familia sunt doi piloni de sprijin primordiali ai educaţiei, iar între aceştia şi comunitate evoluează copilul, obiect şi subiect al educaţiei. Dacă aceste medii educaţionale se completează şi se susţin, ele vor conduce inevitabil la buna integrare a copilului în activitatea şcolară, dar și în viaţa socială.
Şcoala trebuie să aibă contacte cu toate instituţiile sociale interesate direct sau tangenţial de domeniul educaţiei copilului de vârstă şcolară şi să stabilească relaţii de cooperare şi colaborare. Totodată, şcoala face posibilă participarea grupurilor şi colectivităţilor la viaţa publică, elaborarea şi luarea deciziilor. Schimbul de informaţii favorizează interacţiunea socială şi permite unui număr mare de oameni să ia parte activă la soluţionarea problemelor care îi privesc.
Familiile au o influență majoră asupra performanței individului în școală și în viață. Cu cât școlile, familiile și grupurile comunității lucrează împreună pentru a sprijini învățarea, cu atât copiii tind să aibă rezultate mai bune, le place mai mult școala, petrecând un timp de calitate aici.
Școlile muncesc cu familiile pentru a ajuta copiii să depășească cu bine momentele de tranziție. Copiii de toate vârstele au rezultate mai bune când se acomodează bine în școală. Prin acomodare înțelegem că elevii se simt confortabil și respectați, gândesc că locul lor e la școală și realizează că sunt sprijiniți de profesori. Părinții joacă un rol esențial în susținerea procesului de învățare a elevului. Acest proces se intesifică atunci când părinții sunt motivați și instruiți să ofere ajutor elevilor acasă. Cu cât se implică mai mult părinții în acest proces, cu atât ei asigură cadrelor didactice un sistem valoros de sprijin și ajutor, creându-se astfel o echipă care lucrează pentru succesul fiecărui copil.
Relaţia şcoală-familie-comunitate este una în care fiecare factor interrelaţionează cu ceilalţi. Colaborarea dintre şcoală şi familie presupune nu numai o informare reciprocă cu privire la tot ceea ce ţine de orientarea copilului, ci şi înarmarea părinţilor cu toate problemele pe care le comportă această acţiune și implicarea acestora în găsirea soluțiilor la orice posibilă problemă ce poate apărea pe parcursul evoluției procesului educativ al propriului copil și al acestuia în comunitatea școlară.
În relaţia şcoală-familie, problema profesionalismului cadrului didactic reprezintă un element esenţial în cadrul serviciului făcut altora, fără a se gândi la avantaje personale, cu alte cuvinte competenţa, servirea clienţilor, un cod de etică profesională. Prezența acestui element poate conduce la o relație rodnică, cum de altfel lipsa acestuia poate determina un eșec total, atât în relația părinte-școală, cât și în relația profesor -elev, cu predilecție pe evoluția școlară a acestuia.
Relația școală-familie ca un real succes poate fi exemplificat prin diferitele proiecte și programe, în care, pe lângă elevii implicați direct se consideră oportună,chiar benefică, prezența părinților, cum ar fi: Săptămâna altfel, Săptămâna verde, târgurile organizate pe diferite tematici, momente în care conexiunea părinte – școală este directă, concretă și palpabilă, cu efecte pozitive asupra parcursului educațional al copiilor, oferindu-le acestora încredere și certitudinea că școala nu este un loc în care ești obligat să exiști, ci o extensie a familiei proprii, un loc fără de care evoluția în societate nu se poate realiza cu succes. Mai mult decât atât, în momentul în care copilul observă că părintele său se implică cu plăcere în activitățile școlare, nefiind obligat de împrejurări, acesta la rândul său dorește să se afirme și mai mult, încercând să-și depășească condiția și acceptând provocările venite din partea cadrului didactic.
Educaţia răspunde atât cererii sociale cât şi nevoilor şi aspiraţiilor personale. Aceasta presupune eliberarea energiilor și impulsurilor lăuntrice, prin impletirea armonioasă a creativității, conștiinciozității și afectivității pe care le poate simţi fiinţa umană într-o societate aflată într-o schimbare rapidă.