EDICT

Prima zi din viață, prima zi în grădiniță, prima zi la școală sunt evenimente pe care părinții și, în unele cazuri copii, le țin minte. Ele sunt de multe ori înregistrate în „documente oficiale de suflet” – fotografiile. Primul contact mai lung cu mediul social este acela din grădiniță, cu colegii și cu educatoarea. Este locul unde își va petrece mai mult de jumătate de zi, alături de alți copii și de o persoană adultă.

„Toti oamenii au fost la început copii, dar puțini își mai amintesc” – Antoine de Saint-Exupery

În primii ani de viață, formarea copilului se realizează mai ales sub influența părinților. Ei sunt primii agenți de modelare ai copilului. Mai târziu, crește rolul celor apropiați ca vârstă: colegii de grupă de la grădiniță, colegii de clasă, copiii din vecinătatea locuinței, prietenii. Deoarece în orice împrejurare cei din jur supun copilul unui adevărat examen privind comportamentul, de la cele mai mici vârste, asupra copilului acționează două tipuri de influențe: unele neintenționate, spontane și altele intenționate, reprezentând educația propriu-zisă.

Vârsta preșcolară este, fără îndoială, temelia educativă a întregii vieți. Datorită vârstei mici, educația preșcolară capătă caracter specific. Această perioadă, ca îngrijire și educație, formează temelia întregii vieți de mai târziu. Asigurarea unui parteneriat real între aceștia, implicarea tuturor ăn realizarea unei unități de cerințe va duce implicit la o educație corectă a copiilor, la evitarea erorilor în educație și la soluționarea problemelor care apar.

Debutul în grădiniță este temător, apare sentimentul abandonului alături de persoanele pe care le cunoaște mai mult sau mai puțin. În acest moment este începutul parteneriatului dintre grădiniță și familie. Parteneriatul grădiniței cu familia implică informarea teoretică a părinților în problemele de psihopedagogie preșcolară. Educatoarea poate avea discuții personale sau colective cu aceștia, dezbătând diverse teme: “Cum ne jucăm cu copiii nostril?”,“Cum putem contribui la dezvoltarea limbajului copiilor?”, “Care sunt problemele copilului singur la părinți?”. Se pot ține lectorate cu părinții și ședinte pe diferite teme în cadrul cărora sunt invitați specialiști (medici, logopezi, psihologi).

Grădinița trebuie să organizeze cu familia un parteneriat educațional, prin care va mijloci comunicarea și colaborarea cu aceștia, inclusiv prin vizite și activități împreună. Este necesară încurajarea participării „taților” la astfel de activități, deoarece sunt familii unde aceasta este considerată „treaba femeilor”. Se poate proiecta o întâlnire numai „pentru tați” și o alta numai „pentru mame”. În timpul acestor întâlniri, se pot prezenta activități desfășurate la grădiniță pentru ca părinții să le continue acasă. Părinții pot fi învățați cum să se implice în jocuri diferite cu copiii lor, dar si cum să le citească o poveste. La sfârșitul activității, părinții pot completa diverse chestionare. Întâlnirile se pot concretiza în fișe de observație, pe care educatoarea le poate completa, pentru fiecare copil.

Părinții sunt principalii colaboratori și parteneri ai grădiniței în ceea ce privește educația moral-civică a copiilor preșcolari. Experiența pedagogică demonstrează că reușita integrării sociale depinde, în mare măsură, de calitatea formării grupului de copii, a relațiilor dintre ei și a modului în care se supune grupului (respectă colegii de grupă, să nu strice jucăriile, lucrările colective pe care le realizează). Participarea părinților la unele activități ale grădiniței (șezători, vizite, excursii, activități comune, lecții deschise, expoziții ale copiilor) și chiar implicarea acestora în organizarea, desfășurarea lor le vor permite o mai bună cunoaștere a particularităților propriilor copii, a dificultăților pe care aceștia le întâmpină în activități. Implicarea părinților în activitățile școlare ale copiilor pot merge și până la implicarea lor în activitățile extrașcolare de organizare a unor serbări cu teme folclorice, dar și prezentarea unor obiceiuri specifice anumitor zone geografice din România.

Dialogul dintre familie și educatoare este benefic, fie că se desfășoară cu fiecare familie separat, fie că se desfășoară în cadrul ședințelor cu părinții, el contribuie la desfășurarea în bune condiții a procesului instructiv-educativ. Parteneriatul grădiniță-familie, acțiunile comune desfășurate, continuarea muncii educatoarei de către părinți, implicarea acestora în acțiunile organizate în grădiniță, transformarea unor deprinderi în obișnuințe, de toată această colaborare beneficiar este copilul care, treptat, prin modul de comportare, va scoate în evidență rezultatele acestui parteneriat. Activitatea cu părinții, ca parteneri, pentru a asigura dezvoltarea copilului în programul educativ din grădiniță, poate deveni un start bun pentru a crea părinților respectul de sine, încredere în competențele lor, făcându-i mai buni.

Parteneriatul grădiniță-familie se referă la construirea unor relații pozitive între familie și grădiniță, la o unificare a sistemului de valori care poate avea un efect benefic asupra copiilor atunci când aceștia văd educatoarea sfătuindu-se cu părinții. Prin toate activitățile realizate în grădiniță urmărim să-i facem pe copii să deosebească binele de rău, să știe ce se cuvine și ce nu se cuvine să facă, să fie toleranți atât cu ei cât și cu cei din jur.