Odată cu trecerea timpului, generațiile de elevi se schimbă și metodele de predare trebuie să se adapteze modului de gândire al copiilor, încercând să îi atragă pe aceștia spre studiu. Profesorii se perfecționează continuu și aleg, în funcție de lecție și de clasă, metodele tradiționale sau moderne de predare care se potrivesc cel mai bine.
Atât metodele tradiționale cât și cele moderne de predare au avantaje și dezavantaje. Depinde de profesor să le aleagă pe cele potrivite, putând alterna folosirea acestora.
Paralelă între metodele tradiționale și cele moderne de predare
1. Scopul principal
Metode tradiționale: Transmiterea cunoștințelor de la profesor la elev.
Metode moderne: Formarea competențelor, gândirii critice și capacității de autoînvățare.
2. Rolul profesorului
Metode tradiționale: Central, dominant – profesorul este sursa principală de informație.
Metode moderne: Facilitator, ghid al procesului de învățare, mediator între resurse și elev.
3. Rolul elevului
Metode tradiționale: Receptor pasiv al informațiilor, în principal ascultător și memorator.
Metode moderne: Participant activ, implicat în explorare, rezolvare de probleme, colaborare.
4. Modalități de predare
Metode tradiționale: Prelegere, expunere, dictare, explicație, exemplu.
Metode moderne: Învățare bazată pe proiecte, problematizare, învățare prin descoperire, învățare colaborativă, metode digitale interactive, cubul, mozaicul ș.a.
5. Resurse
Metode tradiționale: Manualul, tabla, caietul, creta,
Metode moderne: Platforme educaționale online, resurse multimedia, simulări, aplicații interactive, instrumente colaborative.
6. Evaluare
Metode tradiționale: Note obținute din lucrări scrise și orale, accent pe rezultatul final.
Metode moderne: Evaluare formativă, feed-back continuu, autoevaluare, portofolii, rubrici de competențe.
7. Interacțiune
Metode tradiționale: Preponderent unilaterală (profesor → elev). Metode moderne: Bilaterală și multilaterală (profesor ↔ elev, elev ↔ elev, elev ↔ resurse).
8. Accent
Metode tradiționale: Pe cantitatea de informații reținute.
Metode moderne: Pe calitatea înțelegerii și aplicabilitatea în situații reale.
Exemplu de lecție predată tradițional și printr-o metodă modernă la disciplina matematică:
Tema lecției: Formule de calcul prescurtat
Clasa: a VIII-a
Etapa lecției: comunicare de noi cunoștințe
Tradițional, se utilizează expunerea și exemplul:
Profesorul prezintă formulele, rezolvând câte un exemplu pentru fiecare:
1. Pătratul sumei a doi termeni
2. Pătratul diferenței a doi termeni
3. Produsul sumei cu diferența
Elevii sunt atenți, scriu de pe tablă și, pe baza exemplelor prezentate, rezolvă exercițiile indicate de profesor.
Modern, utilizând metoda mozaicul:
- Elevii sunt împărțiți în echipe de câte 3. Fiecare elev primește câte o fisă cu una dintre formule, el trebuind să devină expert în aceasta. Fișa conține exemple și un exercițiu de rezolvat.
- Elevii care au primit aceeași formulă se reunesc în grupe de experți. În cadrul acestor grupe, prin colaborare, ei studiază formula și exemplele rezolvate ca model. La final, stabilesc cum vor transmite noile cunoștințe colegilor lor din echipa inițială.
- Se formează din nou echipele inițiale. Experții prezintă formulele colegilor lor, iar la rândul lor învață de la ceilalți experți. Prezentările trebuie să fie clare. Membrii pot interveni cu întrebări dacă au nelămuriri. Rezolvă împreună exercițiul din fiecare fișă.
- Cunoștințele dobândite se verifică prin întrebări și rezolvare de exerciții la tablă. Pe parcursul activității, profesorul intervine pentru a ajuta elevii.
Această metodă implică în lecție toți elevii clasei, aceștia fiind responsabili de modul în care colegii lor înțeleg o parte a lecției noi.
Concluzii
Metodele tradiționale sunt utile pentru transmiterea rapidă a unor volume mari de informații și pentru structurarea logică a materiei, dar pot limita creativitatea și implicarea activă a elevului.
Metodele moderne promovează gândirea critică, rezolvarea de probleme și învățarea pe tot parcursul vieții, însă pot necesita mai mult timp și pregătire din partea profesorului.
Bibliografie
1. Cerghit, I. (2006). Metode de învățământ. București: Editura Polirom.
2. Cucoș, C. (2006). Pedagogie. Iași: Editura Polirom.
3. Iucu, R. (2008). Managementul clasei de elevi. București: Editura Polirom.