Les approches didactiques contemporaines, telles que l’approche communicative, la perspective actionnelle ou encore l’approche communic’actionnelle, proposent une grande variété d’activités pédagogiques favorisant le développement non seulement de la compétence grammaticale, mais également de la compétence lexicale, tant chez les apprenants que chez les enseignants.
La chanson en classe de FLE
Apprendre une langue étrangère, c’est d’abord revenir à la définition de base d’une langue vivante. La langue sert à communiquer. Elle permet à des personnes d’échanger des informations, de réagir, d’exprimer des désirs, des sentiments, des opinions, elle permet d’interagir… Les évolutions pédagogiques liées aux développements technologiques des dernières années placent les apprenants – et les enseignants – en relation directe avec le présent, l’actualité. Elles facilitent l’accès diversifié à l’information et mènent logiquement à l’action et l’interaction immédiate en langue cible.
Le jeu de mots et l’enseignement du FLE
Le mot jeu évoque, pour tout locuteur, l’idée d’une activité sans finalité pratique, amusante, divertissante, gratuite, mais qui est organisée selon certaines règles et qui doit obéir à certains principes. Marina Yaguello généralise l’idée de jeu pour l’utilisation du code linguistique dans son ensemble: « la langue est un jeu (une structure) dont les règles sont faussées, qui autorise toutes les tricheries, tous les coups contestables, sans qu’il soit même possible de délimiter précisément l’ensemble des coups permis et l’ensemble de ceux qui ne le sont pas (…) Le langage porte en lui-même sa propre subversion » (1981: 31).
Metacunoașterea
Prezentul articol propune o reflecție epistemologică asupra metacunoașterii ca abordare transdisciplinară a realității, integrând perspectivele științifice și filosofice într-un cadru unitar de înțelegere a Existenței. Pornind de la evoluția istorică a relației dintre știință și filosofie, textul explorează teoria dipolilor vortex ca model gnoseologic novator, cu valențe explicative și predictive în descifrarea structurilor fundamentale ale materiei și a interacțiunilor dintre Universul nostru și cel complementar. Dincolo de dimensiunea sa teoretică, articolul evidențiază relevanța metacunoașterii pentru educație, subliniind că dezvoltarea abilităților metacognitive la tineri constituie o premisă esențială pentru formarea autonomiei intelectuale, a creativității și a capacității de autoreglare a proceselor de gândire — competențe indispensabile în contextul exploziei informaționale contemporane.
Taina creșterii omului deplin
Lucrarea de a crește un om este, poate, singura îndeletnicire de pe pământ care are ecou în veșnicie. Nu este o simplă transmitere de informații sau un set de reguli de bună purtare, ci o șlefuire continuă a sufletului, o artă a dăltuirii în chipul cel nevăzut al ființei. În această călătorie, copilul nu pornește singur, ci purtat pe brațe de trei puteri care, atunci când lucrează împreună, clădesc un munte de neclintit: familia, școala și biserica. Ele nu sunt instituții străine una de alta, ci trei ferestre spre același soare, trei izvoare care se revarsă în aceeași matcă.
Inteligența artificială în educația timpurie: oportunități și perspective pentru grădinițe
În ultimele decenii, tehnologia a transformat modul în care învățăm și predăm. În educația timpurie, inteligența artificială (IA) oferă oportunități inovatoare de dezvoltare a competențelor cognitive, sociale și creative ale copiilor. Prin activități interactive și personalizate, IA poate sprijini educatorii în crearea unui mediu educațional stimulant, adaptat nevoilor fiecărui copil.
Inteligența artificială și studiul matematicii – între avantaj și risc
Progresul tehnologic din ultimele decenii a schimbat profund modul în care oamenii învață și accesează informația. Inteligența artificială, una dintre cele mai importante realizări ale epocii moderne, începe să joace un rol tot mai vizibil în educație. În domeniul matematicii, disciplină care necesită logică, concentrare și exercițiu constant, utilizarea inteligenței artificiale ridică o dilemă importantă: contribuie aceasta la îmbunătățirea învățării sau, dimpotrivă, reprezintă un obstacol?
Matematica în pandemie: Între digitalizarea forțată și realitatea din casele elevilor
Perioada pandemiei de COVID-19 va rămâne în istoria educației din România ca un test de reziliență fără precedent. Pentru elevi, a fost o provocare care le-a testat disciplina și capacitatea de adaptare, dar pentru noi, profesorii de matematică, a reprezentat un moment de cotitură. A fost punctul în care am fost nevoiți să ne reinventăm și să descoperim noi aptitudini de predare, învățare și, mai ales, de evaluare.
Jocul – formă de activitate ludică
Jocul este forma de activitate dominantă în copilărie, dar nu trebuie să lipsească de-a lungul întregii vieţi. La vârsta preșcolară, jocul satisface în cel mai înalt grad nevoia de actiitate a copilului, nevoie generată de trebuinţe, dorinţe, tendinţe specifice acestui nivel de dezvoltare psihologică. Sub o formă sau alta, jocul de regăsește la copiii tuturor popoarelor, din cele mai vechi timpuri.
Profilul elevului activ și creativ
Activ şi creativ este elevul care intervine efectiv în activitatea didactică şi îi modifică variabilele, parametrii caracteristici: depune eforturi de reflecţie personală, de gândire, efectuează acţiuni mintale şi practice de căutare, cercetare, redescoperă noi adevăruri, reelaborează noi cunoştinţe, conştientizând faptul că întotdeauna influenţele şi mesajele externe acţionează prin intermediul condiţiilor interne Această perspectivă asupra elevului se opune celei tradiţionale conform căreia el recepta în mod pasiv informaţiile oferite de către profesor, urmând ca ulterior să le reproducă.
