De-a lungul experienței mele didactice, în cadrul orelor de Limba și literatura română, la nivel gimnazial, am observat că elevii se simt mai aproape de textul epic față de cel liric. Dacă lectura textului narativ literar, mai ales în proză, le este la îndemână, deoarece este ca o oglindire a propriei lor existențe (și ei povestesc și ascultă diverse întâmplări, și ei acționează, „mișcându-se” prin timp și spațiu, și ei trăiesc momente tensionate, și ei populează universal real și stabilesc relații cu alte ființe, și ei simt, gândesc, au visuri etc.), în receptarea textului liric apar numeroase obstacole (bariera lexico-gramaticală, limbajul poetic codificat, subiectivitatea extremă, dificultatea de a sesiza ipostaza vocii ficționale, absența unui limbaj de specialitate, interpretarea mecanică, bazată pe rezolvarea unor exerciții tipice de examen, ritmul agitat al vieții moderne etc.), care îngreunează apropierea de acest tip de text.
Geografia – un spațiu al creativității, al gândirii spațiale și al inovației
Geografia predată în școală a fost asociată multă vreme cu descrierea: liste de denumiri, valori numerice, clasificări învățate pe dinafară. O asemenea abordare a condus la o valorificare insuficientă a potențialului său formativ. Provocarea majoră a educației geografice actuale este depășirea acestui stadiu descriptiv și orientarea către interpretarea creativă a spațiului și către gândirea prospectivă.
Integrarea elevilor cu CES: provocări legislative și strategii de adaptare curriculară
Sistemul educațional din România traversează o perioadă de transformări profunde, marcate de o creștere a conștientizării privind drepturile tuturor copiilor la o educație de calitate. În acest context, integrarea elevilor cu Cerințe Educaționale Speciale (CES) a încetat să mai fie un subiect de nișă, devenind o prioritate a politicilor educaționale și o provocare zilnică pentru cadrele didactice. Dincolo de cifre și statistici, această realitate ne forțează să reevaluăm conceptul de „normalitate” în sala de clasă și să construim un mediu în care diversitatea nu este doar tolerată, ci valorificată ca o resursă de învățare.
Importanța depistării și corectării tulburărilor de limbaj la școlarii mici
Dezvoltarea limbajului se află în relaţie de interdependenţă alături de celelalte caracteristici psihice ale individului, astfel influențând în mare măsură, formarea personalităţii acestuia. Tulburările de limbaj, începând cu cele mai simple, determină, la o anumită vârstă, dezorganizarea echilibrului personalităţii.
Cântecul în ora de limba franceză
Este evident că o bună parte din cei cărora mă adresez aici nu vor fi dornici (inițial, cel puțin) să utilizeze cântecul pe perioada unui an școlar, însă cum am putea noi și elevii noștri să profităm de comorile cântecului, continuând în același timp să predăm materia și totodată elevii să învețe ceea ce ar trebui să învețe?
La dimension subjective dans le langage
La manifestation de la subjectivité ne s‘arrête pas au niveau des états mentaux ou physiques, nous la rencontrons aussi dans le langage et nous allons voir les formes sous lesquelles elle se manifeste. Dans son ouvrage L’énonciation de la subjectivité dans le langage, Catherine Kerbrat-Orecchioni affirme : Toute unité lexicale est, en un sens, subjective, puisque les « mots » de la langue ne sont jamais que des symboles subjectifs et interprétatifs des « choses » .
Placide Deseille. Nostalgia ortodoxiei – Problema răului
Ce este răul? Răul se pare a fi un mister pentru lume. La o lansare de carte părintele George Remete ne spune că a fi rău nu înseamnă numai a face rău, ci și a nu vedea binele, a vedea numai partea goală a paharului, a nu vedea sfârșitul răului. Iar a fi cu adevărat bun nu înseamnă numai a nu face rău, a nu vedea răul, ci mai ales a nu-l putea vedea, a vedea numai binele, a vedea o șansă în bine pentru toți. Sfinții Părinți ne spun că răul nu are ființă și este binele pe dos.
Relația dintre agenții educaționali din prisma reglării emoționale și a optimismului
Meseria de profesor este caracterizată ca fiind una plină de schimbări, în care cadrele didactice trebuie să aibă capacitatea de a se adapta la diferite situații care se ivesc în cariera lor profesională (Collie & Martin, 2016). Unele schimbări sunt anticipate, de exemplu începerea unei noi generații de elevi cu un nou colectiv de părinți, schimbarea instituției de învățământ, dar unele schimbări pot fi neașteptate, de exemplu evenimentele perturbatoare, comportamentele indezirabile ale elevilor, neimplicarea și lipsa de comunicare a părinților, colegilor, directorilor.
Metode interactive de învățare
Calitatea unei tehnologii este dată de flexibilitatea şi deschiderea ei faţă de situaţiile şi exigenţele noi, complexe ale învăţământului contemporan. În diversificarea strategiilor de predare – învăţare se va pune un accent deosebit pe metodele activ-participative, care încurajează plasarea elevului în situaţia de a explora şi de a deveni independent. Elevii au diferite niveluri de dezvoltare, ritmuri diferite de asimilare precum şi stiluri diferite de învăţare. Aceste diferenţe trebuie luate în considerare în planificarea activităţilor, care trebuie să dezvolte stima de sine şi un sentiment pozitiv faţă de învăţare. În acelaşi timp, predarea trebuie să ia în considerare experienţa de viaţă şi experienţa de învăţare a elevului, pentru a adapta corespunzător sarcinile de învăţare.
Lectura care salvează – formarea conștiinței elevului prin studiul romanului „Moromeții”
În contextul actual, marcat de schimbări sociale rapide și de o diminuare a interesului pentru lectură, profesorul de limba și literatura română are misiunea dificilă de a transforma ora de literatură într-un spațiu de formare morală și intelectuală. Pentru elevii din mediul rural sau din învățământul profesional, literatura nu trebuie să rămână doar un obiect de studiu, ci o experiență de viață, capabilă să ofere modele, repere și sensuri.
