The traditional methods of assessment which include writing, speaking and practice still have a great influence upon the creation of assessments. But modern didactics and lots of studies show, as the authors Monica Pop and Monica Ștefan indicate, that the traditional methods of assessing are limited and that the school results are a way of forcing the students to take part into a systematic teaching activity (Pop & Ștefan, 2013). The accent falls on the volume of knowledge and rarely on abilities and capacities. This fact, according to the authors, discourage the desired development of pupils (Pop & Ștefan, 2013).
Traditional versus Modern Evaluation
Cei șapte ani de acasă, pașaportul pentru viață
Nouă, adulților, ni se pare simplu să fii copil, uitând că a fost o perioadă plină de provocări, în care am avut mereu ceva nou de învățat sau am fost adesea puși în situația de a nu putea face ceva, fără ajutorul celor din jur. Ca părinte, este important să-i oferim copilului încredere în sine și să nu-i sărim mereu în ajutor, pentru a nu-i crea impresia că nu se poate descurca singur.
Using Open Educational Resources (OER) in the Assessment Process
First of all, it is very important that the teacher is instructed on how to choose appropriate and relevant digital resources for the teaching, learning, and assessment activities, in order to facilitate and improve the entire educational process. Also, the teachers should be able to create by themselves open resources for achieving the objectives, in different pedagogical contexts (CRED 2014-2020).
Formarea și dezvoltarea abilităților socio-emoționale ale preșcolarilor prin joc
Astăzi, este unanim acceptat faptul că dezvoltarea socio-emoțională adecvată permite copiilor să se adapteze la o varietate de situații cu care se vor confrunta pe viitor – chiar în viitorul apropiat. Aș sublinia că lipsa abilităților socio-emoționale la preșcolari are consecințe importante: dificultăți de comportament externalizate și interiorizate, nu reușesc să se simtă în siguranță, și mai târziu – dificultăți în formarea și menținerea relațiilor sociale.
Șezătoarea – obicei popular
Aș îndrăzni să spun că reînvierea tradițiilor în zilele noastre poate deveni o concurență serioasă pentru timpul inutil de multe ori petrecut în fața dispozitivelor electronice de care suntem tot mai dependenți atât adulții cât și copiii. Mai mult, tehnologia poate deveni aliata celor care au cutezanța de a readuce la viață acele frumoase obiceiuri de odinioară care au făcut să țină flacăra vie a sufletului poporului român de-a lungul veacurilor. Șezătoarea , obicei popular, practicat pe tot cuprinsul țării noastre este evocată cu o fantastică putere de surprindere a tuturor firelor pe care le poate țese în jurul ei, de Principesa Ileana a României, Domnița, cum o alinta poporul român, în cartea „Trăiesc din nou”.
Educația în familie, baza dezvoltării armonioase a copilului
Copiii învață care sunt lucrurile importante în viață ascultându-ne și privindu-ne, de aceea nu trebuie să le explicăm cum să se comporte, ci trebuie să le arătăm cum să facă acest lucru.
Dezvoltarea psihologică din primii ani de copilărie este cea care arată ce fel de adult va fi copilul respectiv. Siguranța sau nesiguranța lui va veni din dragostea pe care a simțit-o în familie. Există persoane cu o inteligență mult peste medie, dar care nu reușesc în viață din cauza lipsei stimei de sine sau a faptului că nu sunt organizate, lucru care se învață cel mai bine tot în perioada petrecută acasă.
Aplicarea curriculumului – o reflecție permanentă a profesorului
Începutul fiecărui an școlar este o perioadă de reflecție a fiecărui cadru didactic dar și o perioadă de analiză și aplicabilitate a curriculumului. Consider că aplicarea curriculumului național presupune o cunoaștere clară, corectă a competențele cheie la nivel european, a profilul de formare al absolventului de liceu, o corelație între planurile cadru, programe școlare, modul în care disciplina Istorie contribuie la profilul de formare al absolventului de gimnaziu.
Proiectarea demersului didactic
Proiectarea didactică nu poate lipsi din preocupările învățătorilor și ale profesorilor pentru că o lecție bună este rezultatul unei proiectări corespunzătoare. Documentul de proiectare trebuie să fie un instrument necesar de lucru pentru cadrul didactic. „Proiectarea didactică este procesul de anticipare a obiectivelor, conținuturilor, metodelor și mijloacelor de învățare, a instrumentelor de evaluare și a relațiilor ce se stabilesc între toate aceste elemente în contextual unei modalități specifice de organizare a activității didactice (lecție, excursie didactică, etc. ).“ (Mariana Momanu, 1998: 206)
Mituri cu privire la elevii cu tulburări specifice de învățare
Termenul „tulburare de învățare” a fost propus spre utilizare pentru prima oară în anul 1962, de către Samuel Kirk, în cartea „Educating Exceptional Children”. În România, până în anul 1990, aceste tulburări au reprezentat apanajul logopedului, în vreme ce în prezent, în sistemul de învățământ, profesorul itinerant și de sprijin este cel care este cel care se ocupă îndeaproape de astfel de cazuri, în colaborare cu echipa multidisciplinară.
Autonomiе în învățarе
Lucrarea de faţă reprezintă sinteza unui efort de reflecţie şi cercetarea strategiilor de stimulare a autonomiei elevilor în contexte de învăţare care porneşte de la întrebări de genul Ce este omul? Ce este gândul? Ce este mintea?, într-un cuvânt, Ce este „creatura umană?”, pentru a afla cine sunt elevii noştri, ce doresc să înveţe, ce învaţă, cum învaţă şi de ce învaţă.