Recent, am avut deosebita oportunitate de a trece dincolo de granițele sălii mele de clasă ale Școlii Gimnaziale „Învățător Radu Ion” din Vadu Părului, județul Prahova, și de a păși într-un univers educațional care m-a marcat profund. Alături de alți doi colegi profesori, am participat la o mobilitate de tip job-shadowing, având ca destinație Istituto Comprensivo Statale (ICS) „Monsignor Saba” din Elmas, Sardinia-Italia, în cadrul programului Erasmus+ de Acreditare școlară cu nr. 2025-1-RO01-KA121-SCH-000308440.
Ca profesor de învățământ primar, această experiență a fost o adevărată călătorie de dezvoltare profesională și personală, oferindu-mi o perspectivă completă asupra parcursului educațional al copiilor din această comunitate italiană.
O privire de ansamblu: De la grădiniță la gimnaziu
Unul dintre cele mai mari avantaje ale acestei mobilități a fost flexibilitatea și deschiderea gazdelor noastre. Am avut șansa unică de a vizita și de a observa activitatea din patru instituții diferite: grădinița, cele două școli primare din structură și școala gimnazială.
Pentru mine, ca învățător, posibilitatea de a vedea cum se face trecerea de la jocurile de la grădiniță la rigorile ciclului primar și ulterior spre gimnaziu, a fost extrem de valoroasă. Am putut urmări continuitatea metodelor didactice și modul cald, natural, în care copiii sunt ghidați de la o etapă de vârstă la alta.
Modelul „Trei profesori la o clasă”: Standardul incluziunii reale
În timpul asistențelor mele la ore, atât la ciclul primar, cât și la cel gimnazial, am fost impresionată de o realitate didactică pe care mi-aș dori-o implementată pretutindeni. Am observat cum fiecare clasă beneficiază în mod curent de prezența a doi profesori: principal și asistent. Aceștia fac o echipă formidabilă, completându-se reciproc, astfel încât nicio întrebare a copiilor nu rămâne fără răspuns, iar ritmul lecției este adaptat din mers.
Mai mult decât atât, acolo unde în colectiv există un copil cu Cerințe Educaționale Speciale (CES), în bancă sau în imediata apropiere se află un al treilea profesor, dedicat exclusiv sprijinirii acestuia. Să vezi trei cadre didactice colaborând în deplină armonie în aceeași sală de clasă a fost o lecție vie de management educațional și de incluziune pură. Nimeni nu este lăsat în urmă, iar diversitatea este privită ca o bogăție, nu ca un obstacol.
Educație prin muzică: Școli cu profil muzical
Pe lângă modelul exemplar de co-predare și incluziune, un alt aspect care mi-a mers direct la suflet a fost componenta artistică a instituțiilor vizitate. Fiind școli cu profil muzical, am apreciat în mod deosebit faptul că fiecare elev are oportunitatea de a studia un instrument.
Săli de clasă pline de viață, unde acordurile de pian, chitară, ukulele sau instrumente de suflat se împleteau cu materiile de zi cu zi, mi-au demonstrat cât de mult contribuie muzica la dezvoltarea sensibilității, a disciplinei și a inteligenței emoționale a copiilor. Atmosfera din școală era una vibrantă, caldă și profund stimulativă.
Gânduri pentru viitor
M-am întors din Sardinia, de la ICS „Monsignor Saba”, nu doar cu un bagaj plin de amintiri frumoase, ci și cu o motivație reînnoită. Deși sistemele noastre de învățământ diferă ca structură și resurse, am adus cu mine idei valoroase despre colaborarea la catedră, integrarea copiilor cu CES și importanța artei în viața elevilor mei.
Această mobilitate Erasmus+ mi-a reconfirmat o convingere mai veche: o școală modernă și empatică se construiește atunci când profesorii lucrează ca o echipă, iar comunitatea investește în sufletul și potențialul fiecărui copil.