Creativitatea și originalitatea reprezintă competențe esențiale pentru formarea elevilor în contexte educaționale contemporane, unde capacitatea de a genera soluții inovatoare și de a gândi divergent devine crucială pentru succesul academic și profesional viitor. Prezentul articol explorează modalități concrete de stimulare și dezvoltare a conduitei creative la elevi prin intermediul disciplinei Educație tehnologică și aplicații practice, demonstrând cum activitățile practice pot deveni contexte privilegiate pentru exercitarea gândirii creative. Pornind de la conceptualizarea teoretică a originalității ca aptitudine de a oferi răspunsuri neuzuale, articolul prezintă exemple de bune practici implementate la diferite niveluri școlare (clasele V-VIII), instrumente de identificare a elevilor creativi și o gamă diversificată de metode didactice – atât tradiționale (modernizate), cât și active-participative – care facilitează expresia creativă autentică. Abordarea propusă integrează dimensiunea tehnologică cu dezvoltarea personală, demonstrând valoarea pedagogică a activităților practice în formarea competențelor creative transferabile.
Motto: „Dacă interpretezi rolul unui gânditor, chiar vei deveni unul…”
Originalitatea reprezintă aptitudinea elevului de a oferi răspunsuri neuzuale la problemele ridicate. Sunt oferite o serie de exerciții care pot fi utilizate în scopul dezvoltării originalității, cum ar fi de exemplu, îmbunătățirea unui produs – activități în cadrul orelor de Educație tehnologică și aplicații practice, la clasa a VII-a:
- Unitatea de învățare: ,,Materiale lemnoase”, Lecția: Noi posibilități de utilizare și decorare a produselor din materiale lemnoase”, Activitate practică: ,,Linguri din lemn pictate” – astfel lingurile de lemn neutilizate sau vechi pot deveni obiecte de decor, dacă sunt pictate după modele românești tradiționale;
- Unitatea de învățare: ,,Materiale textile”, Lecția: ,,Operații tehnologice de pregătire, prelucrare, finisare, scule, instrumente, dispozitive, mașini, pentru realizarea unui produs din materiale textile”, Activitatea practică: ,,Păpuși de mână” – utilizând materiale textile reciclate, se poate realiza o păpușă de mână, ursuleț sau iepuraș , folosind anumite tipare; Lecția: ,,Noi posibilități de utilizare și decorare a produselor din materiale textile”, Activitatea practică: ,,Mărțișoare” – realizarea de diferite mărțișoare din deșeuri și resturi de fire textile;
- Unitatea de învățare: ,,Materiale metalice”, Lecția: ,,Operații tehnologice de pregătire, prelucrare, finisare, scule, instrumente, dispozitive, mașini, pentru realizarea unui produs din materiale metalice”, Activitatea practică: ,,Obiecte de podoabă” – realizarea de diferite obiecte de podoabă, cercei, inele, brățări, utilizând materiale reciclabile (sârmă din cupru, mărgele, nasturi, ață).
Exemple de bune practici
În cadrul orelor de Educaţie tehnologică și aplicații practice, s-au realizat diferite aplicaţii practice, punându-se accent în primul rând pe creativitatea și originalitatea elevului:
- clasa aV-a – Unitatea de învățare ,,Tehnologii de cultivare a plantelor”, activități practice de înființare a colțului verde din sala de clasă;
- clasa aV-a – Unitatea de învățare ,,Prepararea și servirea alimentelor”, aplicația practică ,,Cutia solară de gătit”;
- clasa aV-a – Unitatea de învățare ,,Tehnologii de cultivare a plantelor”, activități practice de amenajări florale;
- clasa aVI-a – Unitatea de învățare ,,Mediul construit”, activități practice de realizare a unei machete cu zone din localitate;
- clasa aVII-a – Unitatea de învățare ,,Materiale lemnoase”, activități practice de realizare a unor obiecte decorative;
- clasa aVII-a – Unitatea de învățare ,,Materiale textile”, activități practice de realizare a unor produse decorative.
Chestionar pentru elevi (în scopul selectării celor creativi)
1. La care obiecte de învățământ înțelegi cu mai multă ușurință lecțiile și treci cunoștințele prin filtrul gândirii tale?
2. Adresezi profesorilor întrebări ieșite din comun la aceste obiecte de studiu?
3. Ești curios din fire și vrei să le știi pe toate?
4. Ai aspirații de moment când te găsești în situația de a da un răspuns rapid la lecții, sau în alte situații?
5. Îți place să fii în contradicție cu profesorii?
6. Când un profesor spune ceva contrar manualului îl corectezi arătându-i cartea?
7. Îți place să citești și alte materiale (cărți, reviste) la unele obiecte de studiu? Care sunt acestea?
8. Ce aptitudini sau talent ai? În ce domeniu?
9. Ești receptiv față de ceea ce este nou, necercetat?
10. Te interesează istoria unor descoperiri și invenții?
11. Ai un scop în viață și îți place să lupți pentru el până la realizare?
12. Îți place să devii un om de prestigiu?
13. Îți vin cu ușurință ideile? În ce domeniu?
14. Ai idei uneori fanteziste, rupte de realitate?
15. Ești mulțumit de realizările tale de până acum?
16. În ce domeniu ai obținut realizări deosebite la concursuri sau olimpiade?
17. Știi ce vrei și îți faci singur programul?
18. Ai încredere în forțele proprii?
19. Dorești să faci ceea ce îți trăznește prin minte?
20. Îți place să fii autoritar și să domini pe alții?
Total răspunsuri: DA =
Total răspunsuri: NU =
Chestionarul este aplicat elevilor apreciați, ca având un comportament creativ, de către profesorii și colegii lor, și dacă două treimi din răspunsuri sunt ,,DA”, considerăm că se confirmă aprecierile profesorilor și colegiilor.
Modalități de stimulare, formare și dezvoltare a conduitei creative la elevi
Deși pare paradoxal, creativitatea este educabilă. În cadrul orelor de ,,Educaţie tehnologică și aplicații practice” se pot realiza diferite aplicaţii practice. Orientarea procesului de activitate practică a elevilor trebuie făcută spre reprezentarea propriilor sentimente, atitudini, găsind mijloace proprii de reprezentare, deprinderi de mânuire şi de alegere a instrumentelor şi materialelor necesare (carton, hârtie, lemn, paie, polistiren, creioane simple şi colorate, cariocă, beţişoare arse la capăt, scobitori, beţe de chibrituri, sârme, material plastic, cauciuc, sticlă, plastelină, hârtie glacee, deşeuri textile, pânză, material din natură, etc.) care prin diversitatea formelor şi varietatea coloritului, a posibilităţilor de îmbinare, oferă un cadru larg dezvoltării imaginaţiei şi gândirii creatoare (frunzele, seminţele, florile, diversele legume şi fructe, etc).
În aceste ore se poate dezvolta sensibilitatea estetică contribuind la formarea gustului artistic prin intermediul mijloacelor de realizare a produsului, prin modul de îmbinare şi alăturare a materialelor, prin modalităţile de decorare alese. Formarea deprinderilor de prezentare a propriilor idei, sentimente, trăiri, stări interioare prin intermediul culorilor, formelor, proporţiilor acestora etc. În conceperea şi realizarea unor lucrări, elevilor li se oferă posibilitatea de a li se dezvolta imaginaţia, fantezia creatoare, manualitatea, simţul practic, spiritul de echipă, capacitatea de cooperare şi colaborare, toate acestea ducând mai târziu la lărgirea ariei de orientare profesională.
Activitatea desfăşurată în cadrul activităţilor practice de la Educaţie tehnologică și aplicații practice stimulează activitatea de cunoaştere a elevilor, permite aplicarea în practică a cunoştinţelor însuşite, consolidarea şi aprofundarea lor. Desfăşurarea activităţilor practice permit educarea şi dezvoltarea multor procese psihice (percepţia, spiritul de observaţie, reprezentările, atenţia, memoria, gâdirea, imaginaţia) şi a unor însuşiri de personalitate: spiritul de iniţiativă, încrederea în posibilităţile proprii, dorinţa de a lucra în colectiv, atitudinea creatoare faţă de frumos, simţul estetic, atitudinea justă faţă de muncă şi rezultatele ei, perseverenţa, sârguinţa, hărnicia.
Pentru aceasta profesorul trebuie să ştie să aleagă activităţile propuse elevilor, acestea să aibă sens şi să prezinte interes, să fie legate nu numai de materia predată dar şi de experienţa de viaţă a acestora, fiind capabile să stimuleze efortul personal şi să dezvolte motivaţia pentru lucru.
1. Lucrul în echipă
O altă posibilitate prin care profesorul îşi poate atinge obiectivele propuse, este lucrul în echipă care se bazează pe următoarele principii:
- Interdependenţa pozitivă, conform căreia succesul grupului depinde de efortul depus în realizarea sarcinii de către toţi membrii. Echipa este dirijată către un scop comun, stimulată de o apreciere colectivă, rezultatul fiind suma eforturilor tuturor.
- Responsabilitatea individuală, care se referă la faptul că fiecare membru al grupului îşi asumă responsabilitatea sarcinii de rezolvat.
- Formarea şi dezvoltarea capacităţilor sociale, stimularea inteligenţei interpersonale care se referă la abilitatea de a comunica cu celălalt, de a primi sprijin atunci când ai nevoie, de a oferi ajutor, la priceperea de a rezolva situaţiile conflictuale.
- Interacţiunea faţă în faţă ce presupune un contact direct cu partenerul de lucru.
- Împărţirea sarcinilor în grup şi reflectarea asupra modului cum se vor rezolva sarcinile de către fiecare membru în parte şi de către colectiv.
Într-o echipă eficientă, membrii se bucură fiecare de succesul celorlalţi, sprijină deciziile colegilor şi îşi asumă partea lor de vină când rezultatele nu sunt cele care ar fi trebuit.
Când constituie o echipă, profesorul poate fi tentat să adune laolaltă elevi care gândesc într-un mod asemănător. Acest fapt poate conduce la un mediu de lucru liniştit dar nu cu adevărat eficient. Dacă toţi membri echipei au acelaşi mod de a privi lumea, va fi puţin probabil ca echipa să crească sau să se dezvolte. A aduna laolaltă indivizi cu păreri diferite poate îmbunătăţi calitatea procesului de luare a deciziilor şi, cu siguranţă, va spori și versatilitatea.
2. Metodele tradiționale
Metodele de cultivare a creativității pot fi și tradiționale (modernizate și completate în funcție de obiectivele propuse).
2.1. Jocul didactic
Cel mai important element în educarea creativității il constituie ,,Jocul didactic”. Prin joc elevii devin mai volubili, ieșind din tiparele rigide ale unei activități impuse, sunt mai activi, devin curajoși, învingând timiditatea și învață din plăcere. Se înlătură astfel monotonia și plictiseala și se trezește interesul elevilor.
,,Jocul didactic” face parte din categoria jocurilor cu reguli și sunt la rândul lor de două feluri: jocuri de mișcare și jocuri pentru dezvoltarea fizică, senzorială, intelectuală și de dezvoltare creativă. Jocul de rol încurajează interacțiunea dintre elevi, le ușurează sarcina de învățare, asigură accesibilizarea cunoștințelor și ancorarea lor într-o sferă mai largă, pătrund în sfera unor personaje și dezvoltă capacitățile empatice, le dezvoltă mijloacele de expresie, atitudini communicative, manifestarea originalității și exprimarea opiniilor, receptivitate și toleranță față de interlocutori.
- De exemplu, se poate cere elevilor să genereze cât mai multe idei: clasa a VI-a Unitatea de învățare ,,Căi și mijloace de transport”, Întrebarea ,,Câte încap într-o valiză?”, elevii trebuie să spună cât mai multe obiecte, în 5 minute, care încep cu aceeași literă și care, așa cum îi spune numele, încap într-o valiză (de exemplu pentru litera P, se poate spune pantof, pistol, parfum, piatră, poșetă, prosop, pix, pulover, portofel, portmoneu, pioneze, pastă de dinți, perie, pieptăn, panglică, pastramă, pardesiu, păpușă, etc.
- Clasa a V-a, Unitatea: ,,Prepararea și servirea alimentelor”, Lecția: ,,Activități și ocupații din domeniul preparării și servirii alimentelor”, Aplicația: Formați perechi, împreună cu colegul de bancă. Alegeți să fiți pe rând ospătar – client într-un restaurant, vânzător – cumpărător într-un magazin alimentar etc. și creați scenarii în care fiecare să aveți un rol de jucat. Creați decoruri minime pentru scenele pe care le jucați în fața observatorilor (cei care nu participă la joc). Aceștia vor contribui la analizarea şi discutarea ulterioară a dialogurilor și a comportamentelor în timpul simulărilor. Etape de urmat: a. definirea situației care va fi simulată; b. proiectarea scenariului; c. interpretarea rolurilor; d. analizarea comportamentelor în timpul interpretării rolurilor; e. formularea unor concluzii.
- Clasa: a V-a, Unitatea: ,,Alimente și produse alimentare”, Lecția: ,,Calitatea produselor alimentare”, Aplicația: ,,Hai la piață!”; 1. Imaginează-ți că trebuie să cumperi produse neambalate de la piața agroalimentară: fructe, legume, carne, brânzeturi etc. În echipă cu colegul de bancă, simulează un dialog între vânzător și cumpărător. În calitate de cumpărător, stabilește caracteristicile organoleptice care te vor ajuta să alegi produsul dorit. Descrie ordinea în care îți folosești simțurile. Faceți schimb de roluri și analizați alt produs. 2. La supermarket există pe rafturi multe sortimente de biscuiți. Studiați eticheta de la două sortimente diferite. Identificați informațiile de pe etichetă și completați datele de mai jos: Sortiment 1 și Sortiment 2 cu Denumirea produsului, Țara de origine Ingrediente principale, Valoarea nutritivă, Valoarea energetică, Termen de valabilitate. Comparați cele două produse. Pe care îl recomandați? Argumentați alegerea făcută.
3. Metodele moderne
Dintre metodele de învățământ care dezvoltă creativitatea importante sunt cele activ-participative (moderne), cum ar fi: ,,Brainstorming”, ,,Mozaic”, ,,Cascada”, ,,Schimbă perechea”, ,,Ciorchinele”, ,,Cadranele”, ,,Cubul”, ,,R.A.I.”, ,,Eseul de cinci minute”, ,,Jurnalul reflexiv”, ,,Descoperirea”, ,,Modelarea”, Tehnica ,,Copacul ideilor”, etc., și exercițiile creative din manualele școlare la sfârșit de capitol sau după un grup de capitole.
Tot o metodă activă de rezolvare de probleme prin stimularea creativității este și metoda lui Edward de Bono, ,,Șase pălării gânditoare”.
3.1.Metoda ,,Ciorchinele”
Cuvântul stimul dă naștere altor cuvinte sau expresii care la rândul lor generează alte idei. Se realizează totodată și conexiuni între ideile obținute. Etapele acestei metode sunt: scrierea unui cuvânt/ sintagmă în mijlocul foii sau tablei , găsirea cât mai multor cuvinte/sintagme în legătură cu această temă, asocierea ideilor care se leagă. Regula este ca elevii să scrie tot ce le trece prin minte și să nu se oprească până la expirarea timpului. Această metodă se utilizează foarte des atât la lecțiile de predare-învățare cât și la cele de consolidare.
- Exemplu: clasa aV-a, Unitatea: ,,Alimente și produse alimentare”, Lecția: ,,Recapitulare/Evaluare”; PLAN DE RECAPITULARE: 1. Originea alimentelor. Rolul alimentelor în organism 2. Valoarea nutritivă, valoarea energetică, valoarea estetică a alimentelor 3. Alimente de origine minerală, vegetală și animală 4. Alimentația echilibrată; Aplicația: Pornind de la conceptul-cheie ALIMENTE, identificați, dezvoltați și explicați principalele noțiuni învățate și legăturile dintre ele. Se mai poate completa, ca ajutor, schema cu termenii CLASIFICARE, COMPONENTE, ROL.
3.2.Tehnica ,,Copacul ideilor”
Această tehnică presupune munca în grup. Este o metodă grafică în care cuvântul cheie este scris într-un dreptunghi la baza paginii, în partea centrală. De la acest dreptunghi se ramifică asemenea crengilor unui copac toate cunoștințele evocate. Foaia pe care este desenat copacul trece de la un membru la altul al grupului și fiecare elev are posibilitatea să citeasca ce au scris colegii săi. Această formă de activitate în grup este avantajoasă deoarece le propune elevilor o nouă formă de organizare și sistematizare a cunoștințelor.
- Exemplu: clasa a V-a, Unitatea: ,,Tehnologii de preparare a hranei”, Lecția: ,,Recapitulare/evaluare”, Aplicația: Desenați pe tablă un copac având pe ramuri cele 6 teme de recapitulare legate de BUCĂTĂRIE. Împărțiți colectivul clasei în 6 grupe. Fiecare grupă va primi ca sarcină câte o temă de recapitulare și post-it-uri în formă de frunze cu nuanțe diferite de verde. După discuții în cadrul grupei, membrii vor nota ideile esențiale legate de temă pe post-it-uri. La final, fiecare grupă, pe rând, lipește „frunzele” în „copacul ideilor” de pe tablă. Sunt analizate ideile principale și prezentate concluziile.
Concluzii
Aplicațiile practice efectuate în cadrul orelor de „Educație tehnologică și aplicații practice” în școala noastră, au pus în evidență cum creativitatea tehnologică oferă multiple oportunităţi de explorarea potenţialului creativ al elevului ca un complex proces, o complexă activitate psihică ce se finalizează într-un anumit produs și anume capacitatea individului de a realiza noul şi presupune, deasemenea, atitudine critică şi reflexivă în fiecare fază a procesului tehnologic. Rezolvarea creativă şi ingenioasă a problemelor este o parte integrantă a disciplinei.
Astfel, creativitatea în procesul didactic trebuie să fie considerată o prioritate în cadrul sistemului de învățământ, căci implică o dotare adecvată și modernă a școlilor, o pregătire adecvată și creativă a profesorilor și, prin acestea, o dezvoltare liberă și armonioasă a minților tinere.
Experiența pedagogică descrisă demonstrează că disciplina Educație tehnologică și aplicații practice constituie un cadru didactic privilegiat pentru cultivarea creativității elevilor, oferind oportunități autentice de manifestare a originalității prin realizarea de produse concrete. Valoarea adăugată pentru procesul de învățare constă în transformarea elevului din consumator pasiv de cunoștințe în creator activ de soluții, proces care stimulează simultan dezvoltarea cognitivă, socio-emoțională și psihomotorie. Metodele prezentate – de la jocul didactic și lucrul în echipă până la tehnici moderne precum „Ciorchinele” sau „Copacul ideilor” – furnizează cadrelor didactice instrumente operaționale pentru diferențierea și personalizarea învățării, răspunzând nevoilor diverse ale elevilor și respectând ritmurile individuale de dezvoltare.
Din perspectiva dezvoltării instituționale și a sistemului educațional, promovarea creativității în procesul didactic necesită o abordare sistemică care implică resurse materiale adecvate, formare continuă a profesorilor în domeniul pedagogiei creative și reconfigurarea filozofiei educaționale spre paradigme centrate pe elev și pe învățarea experiențială. Experiențele relatate evidențiază că atunci când elevii beneficiază de spații de exprimare liberă, de utilizare creativă a materialelor reciclabile și de aplicare practică a cunoștințelor teoretice, aceștia dezvoltă nu doar competențe tehnice specifice, ci și atitudini esențiale pentru viitor: inițiativă, încredere în propriile capacități, responsabilitate și spirit colaborativ. Astfel, creativitatea în procesul didactic trebuie considerată o prioritate strategică în educație, reprezentând nu doar un obiectiv pedagogic, ci o necesitate pentru pregătirea tinerilor în vederea adaptării la cerințele unei societăți în continuă transformare, unde inovația și gândirea divergentă constituie atuuri majore pentru dezvoltarea personală și profesională.
Bibliografie
1.Cucoş C. – Pedagogie – Ed. a II-a, rev. şi adăug., Editura Polirom, Iaşi, 2006
2.Stoica M. – Pedagogie şi psihologie, Editura Gheorghe Alexandru, Craiova, 2002
3.Niţucă C., Stanciu T. – Didactica disciplinelor tehnice, Editura Performantica, Iaşi, 2006
4.Postelnicu C. – Fundamente ale didacticii şcolare, Editura Aramis, Bucureşti, 2002
5.Ionescu M., Radu I. – Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2001
6.Rotaru I.C., Vlăduț D., Băsu M. – Educaţie tehnologică şi aplicaţii practice, clasa a V-a, Manual, Editura Corint Logistic, Bucureşti, 2022
7.Rotaru I.C., Vlăduț D., Băsu M. – Educaţie tehnologică şi aplicaţii practice, clasa a VI-a, Manual, Editura Corint Logistic, Bucureşti, 2022
8.Mocanu M., O.I., Dache M., Săndulescu L.I. – Educaţie tehnologică şi aplicaţii practice, clasa a VII-a, Manual, Editura Aramis Print S.R.L., Bucureşti, 2023
9. Rotaru I.C., Vlăduț D., Lipovanu E.M. – Educaţie tehnologică şi aplicaţii practice, clasa a VIII-a, Manual, Editura Corint Logistic, Bucureşti, 2023
10.Constantin R., Millea F. – Tehnologie 9, T9, Editura Agendaro, Bucureşti, 2012
11. Eduard De Bono – Șase pălării gânditoare, Editura Curtea Veche Publishing, București, 2007
12.Eduard De Bono – Gândirea laterală, Editura Curtea Veche Publishing, București, 2006
13.Stoica A. – Creativitatea elevilor. Posibilități de cunoaștere și educare, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1983
14.Gârboveanu M. – Stimularea creativității elevilor în procesul de învățământ, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1981