Preocupată fiind de valențele formative pe care le oferă matematica, prin jocul didactic matematic am căutat să ofer cadrul propice de dezvoltare și formare a unei gândiri mobile, creatoare. Am constatat că prin jocurile didactice matematice, într-o atmosferă de destindere, elevii au participat conștient, prin munca lor, la „descoperirea adevărului matematic”, mobilizându-și la maxim resursele psihice fără a încerca senzația de oboseală și plictiseală.
Studiul literaturii de specialitate, dar mai ales activitatea directă din clasă, m-au condus la constatarea că elevii au nevoie permanent de modalități de angajare cât mai plenară în actul învățării matematicii, la antrenarea creativă.
Este bine cunoscut că în școală activitatea sistematică de predare ocupă locul central, iar experiența anilor petrecuți la catedră mă îndreptățește să afirm că, pentru a veni în sprijinul optimizării acestei activități de bază și pentru a crește randamentul școlar este absolut necesar să se apeleze la jocul didactic, cu tot ceea ce are el specific la această vârstă.
Am realizat un studiu pe tema modalităților de optimizare a predării operațiilor de adunare și scădere prin jocuri didactice matematice, pentru a putea răspunde cu argumente științifice, reale și bine fundamentate la întrebarea: „Ar avea oare ceva de pierdut procesul instructiv – educativ dacă la fiecare lecție, la fiecare activitate, prin procedeele folosite în scopul activizării elevilor ar figura și cele cu nuanță ludică?”. Consider că n-ar avea nimic de pierdut în afară de ceea ce demult i se obiectează învățământului și anume că, fără să țină seama în suficientă măsură de natură copilului, îl smulge pe acesta din domeniul jocului celui mai naiv și îl transplantează în cel al muncii respingătoare și forțate.
Am considerat că este important să demonstrez aportul jocului didactic în integrarea cu succes a copiilor în procesul instructiv – educativ în clasa a II-a. În același timp, am încercat să demonstrez importanța jocului didactic în dezvoltarea aptitudinilor matematice, utilizând în mod intensiv această metodă, deseori în combinație cu alte metode activ-participative.
Un alt considerent a fost convingerea că jocul didactic este o modalitate eficientă de a-i antrena pe toți elevii, indiferent de categoria în care s-ar încadra privind nivelul aspirațiilor în muncă de învățare și a-i înzestra cu un aparat logic suplu și polivalent. Folosirea jocului didactic ne dă posibilitatea sa abordăm în mod creator lecția, lăsând loc și pentru afirmarea capacităților creatoare ale elevilor. Jocurile didactice influențează favorabil dezvoltarea atenției.
Aplicând metodele de joc am constatat, mai ales la copiii greu comunicativi, o îmbunătățire față de răspunsurile obținute la probele orale sau la evaluările frontale.
Utilizarea elementelor de joc, insistând pe importanța practică a cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor dobândite, creează elevului situații de învățare noi, atractive interactive și am putea spune chiar independente, ținând cont că dorim să formăm caractere puternice care să se adapteze cu ușurință la cerințele societății.
Toate cadrele didactice ar trebui să utilizeze, pe lângă metodele tradiționale, și metode moderne și complementare de evaluare, deoarece acestea contribuie la realizarea unei evaluări eficiente și la îmbunătățirea întregului proces de învățământ. Chiar dacă ele prezintă anumite dificultăți în elaborare și administrare, necesitând mai mult timp, elevii manifestă mai mult interes față de aceste metode alternative de evaluare. Prin intermediul lor putem descoperi abilități, capacități, competențe pe care, doar prin intermediul metodelor tradiționale de evaluare nu le-am fi putut identifica. Faptul că elevii au fost apreciați pentru că „pot face” și ei ceva deosebit, i-a determinat să devină mai motivați pentru obținerea unor performanțe mai bune.
Prin noile metode de evaluare, am urmărit diversificarea controlului activității școlare, având ca finalitate formarea unor competențe și capacități operaționale în mai multe domenii. Autoevaluarea a favorizat reflecții de ordin metacognitiv, dovedindu-și caracterul formator prin faptul că a acordat o mare parte din responsabilitatea evaluării elevilor înșiși; i-a stimulat pe elevi în a-și ameliora rezultatele, evidențiind progresul și nu incapacitatea lor de a realiza anumite cerințe școlare. Evaluările au oferit „o oglindă” a nivelului de pregătire a elevilor de-a lungul unei perioade de școlaritate.
Pe fundalul pandemiei de coronavirus, care a împins multe state să închidă școlile pe o perioadă nedeterminată, profesorii au fost provocați să se adapteze rapid și să continue predarea și învățarea în online. Învățarea a continuat dincolo de școală și cu instrumente online accesibile tuturor și multă determinare. Elevii au constatat că pot face progrese împreună și, mai mult decât oricând, pot să învețe și să lucreze independent.
Cu lecţii dinamice pe internet, fișe colorate, filmulețe, diverse jocuri şi muzică m-am străduit să-i fac pe copii să fie mai atenți, iar lecțiile cât mai atractive. Postarea temelor pe platforma Google Classroom și prezentarea interactivă a lucrărilor realizate au fost un plus în procesul de învățare. Elevii au fost încântați să lucreze cu instrumentele de lucru online, începând cu simpla „tablă albă” (Google Jamboard) pusă la dispoziție de Google. Manualele digitale au venit în sprijinul învățării cu jocuri și fișe interactive, dar și cu filmulețe în care personajele cunoscute de copii prezintă conținuturile noi. Pentru evaluarea cunoștințelor elevilor, am aplicat teste online lucrate pe platforma liveworksheets. Au fost eficiente si au permis realizarea feedback-ului imediat. Elevii au putut sa-și cunoască rezultatele obținute de îndată ce au finalizat testul.
În concluzie, doar utilizarea metodelor tradiționale de evaluare nu poate realiza o evaluare eficientă, nu poate oferi date complete asupra evoluției (progresului/ regresului) rezultatelor școlare ale elevilor. Învățământul poate deveni mai eficient prin acordarea unei importanțe mai mari utilizării metodelor moderne de evaluare, prin transformarea elevului într-un partener autentic al profesorului în evaluare prin autoevaluare, interevaluare și evaluare controlată.