Grădinița oferă copiilor preșcolari condițiile necesare unei dezvoltări normale, permițând fiecăruia să-și urmeze drumul său personal de creștere și dezvoltare. Totodată, oferă suport pentru valorificarea potențialului psihic și fizic al fiecărui copil, pentru dezvoltarea capacității sale de a intra în relație cu alți copii și adulți, sprijină copilul în interacțiunea cu mediul, favorizează descoperirea propriei identități și îi formează o imagine de sine pozitivă.
Având în vedere că atât copilul obișnuit, cât și cel cu cerințe educative speciale are drepturi egale la educație, este necesară identificarea, valorificarea și stimularea tuturor capacităților și disponibilităților cognitive, psihomotorii, afectiv-relaționale și social-adaptative existente la fiecare copil. Pentru educatori este o adevărată provocare stimularea toleranței copiilor și acceptarea necondiționată a diversității într-un grup.
Ei trebuie să încurajeze cooperarea, lucrul în perechi sau grupuri eterogene, cunoașterea și discutarea diverselor obiceiuri, valori și tradiții. Educatorii, împreună cu părinții, prin activitățile pe care le desfășoară, trebuie să stimuleze toleranța față de unele persoane „diferite”, iar practica a demonstrat că în grădiniță contactele interpersonale reduc prejudecata față de astfel de grupuri, prin diminuarea concentrării atenției asupra diferențelor intergrupale și creșterea atenției asupra individualităților.
Ca să funcționeze cu adevărat, o grădiniță incluzivă are nevoie de condiții materiale care să permită un învățământ cât mai diversificat și adaptat diferitelor cerințe speciale. În raport cu acestea, educatoarea este bine să întocmească un calendar al activităților compensatorii, care trebuie să elimine cauzele ce au împiedicat dezvoltarea normală a acestor copii și care au stânjenit o mai rapidă integrare a lor în colectiv.
Cea mai eficientă modalitate de a-i apropia pe copii unii de alții este jocul — liber, jocul-exercițiu pentru formarea unor valori, povestirile despre copii aflați în dificultate și neajutați de alții (am căutat să dezvolt spiritul de solidaritate și compasiune), jocul de rol care plasează copiii în ipostaze noi (tocmai pentru a-i ajuta să înțeleagă situații diferite), jocurile educative („caută fără să vezi”, „colțul opiniei”, „copilăria în imagini”, „din personaje negative — personaje pozitive”). De asemenea, derularea unor parteneriate educaționale cu unități școlare din zone defavorizate (periferie, școli speciale) sunt acțiuni menite să promoveze în rândul copiilor ideea de cooperare și prietenie, de ajutor și solidaritate cu toți copiii, indiferent de culoarea lor și locul unde se află.
În grădiniță, educația se referă la accesul copiilor, participarea lor la toate programele educative, dar și pregătirea pentru aceste practici. De aceea, trebuie să gândim foarte departe, dar să acționăm pas cu pas, cu răbdare și perseverență, pentru a nu uita că în educație fiecare — copil, educator — are un rol de jucat și fiecare… învață!
Bibliografie
- Ecaterina Vrășmaș, Educația copilului preșcolar, Editura ProHumanitas, București, 1999.
- Revista învățământului preșcolar, nr. 1/2007.
- *** Ghid de bune practici pentru educația timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani.