O masă la școală, un motiv în plus să rămâi în bancă. Programul național Masă sănătoasă

Programul național „Masă sănătoasă” ajunge zilnic la peste jumătate de milion de copii. Ce se schimbă pentru cei care primesc masa, ce nu funcționează încă și ce spun datele despre prezența la școală.
În comuna Malu Mare, lângă Craiova, directoarea unei școli gimnaziale spune un lucru care sună aproape prea frumos ca să fie adevărat: de când elevii primesc zilnic un sandviș și un fruct prin programul „Masă sănătoasă”, prezența la ore a crescut cu 20%. Pentru unii dintre acești copii, a explicat ea într-un reportaj, masa de la școală este singura consistentă din toată ziua.

O propoziție ca aceasta ridică o întrebare simplă și incomodă: cât din drumul unui copil spre sala de clasă depinde de ceea ce are în farfurie? Iar a doua întrebare vine imediat după: dacă o masă face o asemenea diferență, de ce nu o primesc toți copiii care au nevoie de ea?

Răspunsurile sunt mai complicate decât ar părea. Programul are rezultate vizibile în multe școli, dar are și limite serioase, de la valoarea mică a sumei alocate pe copil până la controale sanitare care au găsit abateri grave și anchete penale despre banii decontați.

Ce este, de fapt, „Masă sănătoasă”

Programul național „Masă sănătoasă” (PNMS) acordă zilnic, gratuit, preșcolarilor și elevilor prezenți la cursuri un suport alimentar. Acesta este o masă caldă sau, acolo unde nu se poate asigura așa ceva, un pachet alimentar. Nu toate școlile sunt incluse: ele sunt alese după criterii stabilite prin ordin de ministru, iar accentul cade pe comunitățile vulnerabile și pe zonele cu risc de abandon.

Ideea de a hrăni copiii la școală nu este nouă în România. Presa amintește că, imediat după război, în 1947, legislația prevedea masă caldă gratuită pentru elevii săraci. Varianta modernă a pornit, potrivit declarațiilor fostei ministre Ligia Deca, ca proiect-pilot în doar 50 de școli și a crescut treptat, de-a lungul a aproximativ opt ani, prin hotărâri de guvern adoptate an de an, de multe ori târziu.

În anul școlar 2023–2024, programul a funcționat în 1.463 de unități, pentru 522.341 de beneficiari. În 2024–2025, numărul beneficiarilor a ajuns la 533.907. Pentru 2026, hotărârea de guvern publicată în Monitorul Oficial la 30 decembrie 2025 prevede o valoare zilnică de 16,5 lei pe copil, începând cu 8 ianuarie, față de 15 lei în anii anteriori. Bugetul alocat este de aproximativ 1,53 miliarde de lei pentru circa 540.000 de copii din 1.427 de unități de învățământ.

Pe plan local, cifrele se traduc în comunități concrete. În județul Iași, aproape 24.500 de preșcolari și elevi, în special din medii defavorizate, sunt incluși în program în anul școlar 2026–2027, cu un buget de peste 68 de milioane de lei. În județul Cluj, peste 16.500 de copii primesc suport alimentar, iar în Timiș, la finalul lui septembrie, 38 din cele 40 de școli înscrise serveau deja masa, pentru aproape 14.800 de elevi.

Ce se vede în clasă

De la un județ la altul, profesorii și directorii descriu același tipar. La Tărlungeni, în județul Brașov, directorul școlilor a povestit că, în rândul grupurilor dezavantajate, prezența a urcat de la 40–50% la aproximativ 90%. Un părinte din zonă a spus, pe scurt, că e mai bine așa: copiii nu mai trebuie să mănânce ce găsesc acasă, iar mulți dintre ei, din familii sărace, vin cu mai multă plăcere la școală pentru că știu că primesc o masă.

În județul Iași, directorii au raportat scăderea absenteismului, iar o mamă a unor copii înscriși în program și-a exprimat mulțumirea față de masa de la școală. În Argeș, o școală a renovat cantina și a transformat-o în sală de mese. Conducerea spune că nu mai are cazuri de abandon, că absențele sunt în scădere și că dulciurile au dispărut din ghiozdane.

Ministrul Educației din 2025, Daniel David, a descris programul drept un mecanism atât educațional, cât și social, și a vorbit despre școli în care prezența era slabă și s-a îmbunătățit după introducerea mesei. Reprezentanții ONG-urilor spun același lucru, în alți termeni. Un reprezentant al unei organizații care lucrează cu copii vulnerabili a explicat că, atunci când nu ai nutrienții necesari, nu te poți concentra la școală, iar absențele se adună până când lacunele devin prea mari. Salvați Copiii a cerut în mod public masă caldă pentru toți copiii, alături de extinderea programului „Școală după școală”.

Există și o logică simplă, aproape domestică, în spatele acestor mărturii. Pentru un copil dintr-o familie care abia face față, ziua de școală înseamnă un drum, uneori lung, și o dimineață petrecută pe stomacul gol. Masa de la școală nu rezolvă sărăcia, dar îi dă copilului un motiv concret să se trezească și să plece de acasă.

Cât de solide sunt dovezile?

Ca într-un reportaj onest, trebuie spus și ce nu știm încă. Majoritatea cifrelor despre prezență vin de la directori, primari și inspectori școlari, adică de la oameni care implementează programul. Sunt mărturii valoroase, dar nu sunt o evaluare independentă care să separe efectul mesei de alți factori, de la schimbarea unui director până la programele de tip after-school.

Există un semnal important din partea unui raport extern realizat de Banca Mondială prin PNRR. Potrivit titlului unui articol Edupedu care îl citează, programul de masă caldă a fost aplicat ani de zile în școli cu zero abandon școlar, iar instituția recomandă o revizuire profundă a lui. Cu alte cuvinte, banii nu ajung întotdeauna acolo unde riscul de abandon este cel mai mare. Același raport, potrivit presei, notează că programul a rămas la stadiul de proiect pilot după aproape zece ani, chiar dacă a crescut de la 50 la 1.427 de școli.

Contextul general explică miza. România a avut în 2023 cea mai mare rată de părăsire timpurie a școlii din Uniunea Europeană, 16,6%, iar peste 20.000 de elevi părăsesc anual sistemul. Salvați Copiii a arătat că, în 2022–2023, 16% dintre copiii de vârstă gimnazială și 25,03% dintre adolescenții de vârstă liceală se aflau în afara sistemului. Cei mai afectați sunt copiii din mediul rural, unde rata abandonului este de câteva ori mai mare decât în orașele mari.

Sandviș sau masă caldă?

Numele programului promite mai mult decât oferă uneori. Legea vorbește despre masă caldă, dar „sau, după caz, pachet alimentar”, iar în practică, pentru mulți copii, masa caldă înseamnă un sandviș și un fruct, de regulă un măr.

Explicația cea mai simplă este infrastructura. Primarul comunei Tărlungeni a spus că este foarte greu să aplici un program de masă caldă atâta timp cât nu ai cantină în fiecare corp de școală, iar școlile comunei sunt răsfirate în trei sate. Fără cantină, copiii nu pot fi adunați la prânz, iar mâncarea gătită trebuie adusă prin catering, ceea ce înseamnă logistică, transport și costuri.

A doua explicație este suma. Cei 15 lei pe zi, înghețați ani la rând, au fost majorați la 16,5 lei în 2026, dar prețurile au crescut între timp. Presa a relatat cazuri în care un meniu complet costa mai mult decât suma alocată, iar un comentariu citat de presa de televiziune a descris meniul, într-o variantă critică, drept junk food în școlile unde se mizează doar pe produse ambalate. Pentru comparație, o analiză ProTV amintea că în Finlanda masa caldă a unui elev costă în jur de 1,8 euro pe zi și include mai multe feluri, cu multe legume.

Problema nu e doar nutrițională. Unele școli au dat dovadă de creativitate, așa cum s-a întâmplat în Argeș, unde cantina renovată a schimbat obiceiurile copiilor. Altele au rămas la minimul posibil, pentru că nu au avut cu ce să facă mai mult.

Siguranță, control și bani publici

Pe măsură ce programul a crescut, au crescut și riscurile. Inspectorii sanitari-veterinari au găsit, în urma controalelor la furnizorii programului, abateri grave de igienă în zeci de cantine, firme de catering și chiar școli, de la alimente păstrate în afara frigiderului, deși școlile aveau spații frigorifice, până la alte neconformități. Presa economică a relatat că, într-un caz din anii trecuți, 88 de copii dintr-un județ din sudul țării au ajuns la spital cu toxiinfecție alimentară după ce au mâncat la școală. Jurnaliștii au semnalat și că apar numeroase firme noi, fără experiență, atrase de un venit sigur.

În septembrie 2026, la Socond, în județul Satu Mare, procurorii au dispus control judiciar pentru patru persoane, între care primarul comunei, două directoare de școli și administratorul unei firme de catering, într-un dosar privind decontarea unor meniuri. Sunt cercetați, iar întrebarea de fond rămâne în fața justiției. Cazul arată însă cât de ușor poate fi pusă sub semnul întrebării încrederea într-un program care, în esență, hrănește copii.

O promisiune amânată

Legea educației prevede masă pentru un milion de elevi, iar programul actual acoperă aproximativ jumătate din această țintă. Extinderea a fost amânată de mai multe ori, ultima oară, potrivit unui proiect de ordonanță, până la 1 ianuarie 2026. Probleme precum infrastructura inadecvată, lipsa personalului calificat și lipsa fondurilor locale au întârziat în mod repetat aplicarea măsurilor promise.

Anii trecuți au adus și întârzieri la început de an: hotărârile de guvern au fost adoptate adesea la câteva luni după deschiderea școlilor, așa că elevii nu au primit în niciun an masa sau pachetul la timp. Și în 2026, în aprilie, ministrul Educației, Mihai Dimian, a trebuit să explice când ajung cele aproximativ 1,5 miliarde de lei la autoritățile locale.

Totul se petrece în același an în care Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România a criticat tăierea cu 121,5 milioane de lei din bugetul Ministerului Educației și Cercetării prin rectificarea bugetară și a amintit că România alocă educației doar 2,9% din PIB. O masă pentru un copil este o cheltuială mică în raport cu bugetul educației, dar este exact genul de cheltuială care dispare primul când se strânge cureaua.

Ce ar trebui să se schimbe

Din discuțiile cu specialiștii și din rapoartele consultate se conturează câteva direcții, pe care orice decident le poate verifica:

  • Ținta corectă. Banii trebuie să ajungă mai întâi în școlile cu risc real de abandon și cu copii care nu mănâncă suficient acasă. Un criteriu mai bine calibrat, cum recomandă raportul Băncii Mondiale, ar da mai mult sens fiecărui leu cheltuit.
  • Cantine și săli de mese. Un meniu bun se gătește într-un loc potrivit. Investiția în infrastructură este mai puțin vizibilă decât o hotărâre de guvern, dar este condiția pentru o masă caldă adevărată.
  • Control și transparență. Furnizorii de catering, meniurile și deconturile trebuie să fie verificabile de oricine, nu doar de inspectori. Cu cât lista este mai publică, cu atât riscul scade.
  • Valoare indexată. Dacă suma pe copil nu ține pasul cu prețurile, calitatea cade, indiferent cât de bune sunt intențiile.
  • Evaluare independentă. Programul are nevoie de date măsurate de cineva din afară, ca să se știe exact cât contribuie masa la prezență, la note și la rămânerea în sistem.

Încheiere: farfuria și bancă

Programa „Masă sănătoasă” nu va rezolva singură abandonul școlar și nici nu își propune asta. Ea nu înlocuiește consilierii școlari, transportul, after-school-ul sau o familie care are un loc de muncă. Dar în școlile în care funcționează bine, poveștile se aseamănă: copii care vin mai des, un director care numără mai puține absențe, o mamă care nu mai trebuie să aleagă între mâncare și drumul copilului la școală.

Întrebarea pe care ar trebui să și-o pună decidenții nu este dacă programul merită continuat, ci cât de repede poate deveni ceea ce promite numele lui: o masă sănătoasă, la timp, pentru copiii care au cea mai mare nevoie de ea.

Surse consultate

Edupedu.ro (hotărârea de guvern privind PNMS 2026, declarațiile fostei ministre Ligia Deca, raportul Băncii Mondiale, proiectul de OUG privind amânarea extinderii); Euronews România (reportaje de la Malu Mare și Tărlungeni); ProTV Știri (extinderea programului, declarațiile lui Daniel David); Radio Timișoara; g4food.ro; Monitorul Cluj; Gazeta de Sud și HotNews (declarațiile ministrului Mihai Dimian); Gazeta de Nord-Vest (ancheta de la Socond); Ziarul Financiar și Gândul (cazuri de toxiinfecție și probleme de calitate); DSVSA (controale); Salvați Copiii (studii și recomandări); Radio România Reșița și Ziarul Unirea (poziția ANOSR).

 


Încadrare în categoriile științelor educației:

prof. Iuliana Roxana Onofrei

Școala Gimnazială Buică Ionescu, Glodeni (Dâmboviţa), România
Profil iTeach: iteach.ro/profesor/iuliana.onofrei