Între 3 și 6 iulie, am avut bucuria de a participa la Tabăra Comunității Digitaliada, organizată la QResort & SPA din Săcele – un eveniment care mi-a reconfirmat, încă o dată, că educația prinde viață atunci când oamenii se întâlnesc cu sens, curaj și deschidere. Înconjurată de profesori motivați din toată țara, m-am simțit parte dintr-o comunitate care nu doar că vorbește despre schimbare, ci o trăiește cu autenticitate și entuziasm.
O comunitate vie, conectată prin joc, reflecție și curaj
După o primă zi de conectare și acomodare, ziua de 4 iulie a fost despre noi – profesorii – ca agenți ai schimbării digitale. Printr-un joc colaborativ, am explorat provocările, dar mai ales oportunitățile de a transforma educația din interior, pornind din clasele noastre. Ne-am amintit că nu suntem singuri și că fiecare dintre noi poate fi o verigă importantă în această rețea de transformare.
Predau limba franceză, dar lecțiile mele nu se limitează la reguli de gramatică sau liste de vocabular. Cred că învățarea autentică are nevoie de contexte vii și relevante – de aceea creez activități în care elevii descoperă limba franceză prin joc, proiecte, cultură și tehnologie. În calitate de ambasadoare eTwinning, implic elevii în proiecte internaționale care le oferă ocazia să colaboreze cu alți tineri europeni, să folosească limba franceză într-un mod real și semnificativ, dar și să-și dezvolte competențele digitale, interculturale și de lucru în echipă. M-am bucurat să descopăr în tabără colegi care gândesc la fel, care îndrăznesc și construiesc, zi de zi, educație de calitate. Le-am povestit colegilor cum, în locul lecțiilor rigide, aleg să construiesc contexte vii, în care jocul, tehnologia și proiectele interculturale îi conectează pe elevi cu limba franceză într-un mod autentic și personal. Educația, în viziunea mea, trebuie să fie vie, relevantă și deschisă – și de aceea creez și folosesc constant resurse educaționale deschise, adaptate nevoilor reale ale elevilor mei. Mesajul meu a fost simplu, dar esențial: „curajul de a ieși din tipare” este primul pas spre o educație cu adevărat semnificativă. Am primit întrebări, am schimbat idei și am descoperit alte exemple inspiraționale. A fost o conversație caldă, onestă și valoroasă.
Un moment cheie al taberei a fost activitatea „Biblioteca vie”, unde am avut ocazia să „citesc” poveștile unor profesori extraordinari care au reușit să transforme provocările în inspirație. Am ascultat experiențe valoroase, pline de „Lecții reale”, „Resurse” și „Curaj”.
Printre „cărțile vii” pe care le-am „ascultat”, s-au numărat:
Profesor GEORGIU ALEXANDRU de la Colegiul Național Liviu Rebreanu, Bistrița-Năsăud. El a împărtășit cum și-a transformat rezistențele în resurse și a învățat să folosească digitalul cu sens. Printre bunele sale practici se numără crearea proiectului tematic „Pildele Mântuitorului în lumea digitală”, în care elevii au explorat învățăturile din Evanghelii prin mai multe aplicații interactive. A menționat, de asemenea, integrarea treptată a resurselor digitale pentru a crește atractivitatea orei de Religie, utilizarea aplicației Nearpod pentru lecții interactive cu materiale vizuale și quiz-uri, implicarea elevilor în reflecții personale prin postări pe Padlet, crearea de postere digitale în Canva pentru consolidarea mesajului religios, și colectarea anonimă a opiniilor și întrebărilor prin Mentimeter pentru a încuraja participarea sinceră.
Profesor CRAINIC MARIUS-FLORIN de la Colegiul „Mihai Viteazul” Ineu, Arad. El a evidențiat că digitalizarea înseamnă nu doar tehnologie, ci și oameni. Ca fondator al PEAKY Robotics, a povestit despre participarea la hackathoane și concursuri de robotică împreună cu elevii săi. Bunele sale practici includ crearea unui proiect practic cu scop real și impact în viața elevilor, integrarea conceptelor STEM (programare, electronică, automatizare) în activități educaționale, organizarea procesului de învățare pe etape clare și practice, implicarea elevilor în testarea și îmbunătățirea prototipului pe baza feedbackului lor, punerea la dispoziție de resurse și materiale accesibile pentru reproducerea proiectului acasă, și motivarea elevilor prin activități concrete, cu aplicabilitate practică în contextul real (ex. pandemie).
Profesor BUJOREANU IOANA de la Școala Gimnazială nr. 1, Comuna Cavadinești, Galați. A împărtășit cum, deși predă de ani buni, procesul de digitalizare a învățat-o din nou să fie elevă. Cu peste 25 de ani de experiență în educația rurală, a transformat provocările autentice din sala de clasă – lipsuri materiale, diferențe mari între copii, adaptarea la digital – în reușite, cum ar fi proiecte cu impact, lecții vii și copii încrezători și curioși. Bunele sale practici includ integrarea platformei StoryJumper pentru a stimula creativitatea și scrierea, adaptarea tehnologiei la nivelul și stilurile diferite de învățare ale elevilor, organizarea de ședințe interactive pentru creare și ilustrare de povești digitale, încurajarea colaborării și schimbului de idei între elevi într-un mediu sigur, creșterea încrederii și motivației prin exprimarea personală și creativă, implicarea părinților prin feedback pozitiv și prezentarea muncii elevilor, și dezvoltarea continuă a practicilor didactice prin inovație și adaptabilitate.
Ascultând aceste povești, am realizat cât de diversă și inovatoare poate fi educația atunci când este ghidată de pasiune și dedicare.
Soluții reale pentru o educație digitală cu suflet
Ziua de 5 iulie a adus în prim-plan viitorul. Am fost inspirați de exemplul unei școli care a reușit transformarea digitală, apoi am călătorit imaginar într-un viitor ideal pentru școlile noastre, în cadrul exercițiului „Interviu din Viitor”. A fost un moment profund de introspecție, dar și de planificare conștientă.
În sesiunile de tip Open Space, am discutat provocările reale din educație: lipsa dotărilor, nevoia de formare continuă, dar și reticența în fața schimbării. Împreună, am identificat soluții și ne-am încurajat reciproc să fim „voci active” în comunitățile noastre. Finalul zilei ne-a găsit semnând simbolic un „Contract cu valori”, un angajament colectiv față de o educație în care contează colaborarea, deschiderea și inovația.
Ce rămâne după tabără?
M-am întors acasă cu mai mult decât idei noi. Am plecat cu încrederea că sunt parte dintr-o comunitate educațională vie, care respiră curaj și solidaritate. Am plecat cu certitudinea că educația digitală nu este doar despre tehnologie, ci mai ales despre oameni care aleg să construiască cu sens. Este o promisiune de a duce mai departe o educație care pune elevul în centrul procesului, care îndrăznește să fie creativă, umană și vie.