Aprecierea rezultatelor școlare se materializează, de cele mai multe ori, prin notare. Notarea este un act de atașare a unei etichete, a unui semn, la un anumit rezultat al învățării. Nota este un indice care corespunde unei anumite realizări a randamentului școlar.
G. De Landsheere definește nota ca fiind “aprecierea sintetică ce traduce evaluarea unei performanțe în domeniul învățământului”.
După Vasile Pavelescu nota poate îndeplini mai multe funcții: rol de informare (pentru elevi, părinți, profesori), rol de reglare a procesului de învățare, valoarea educativă- datorită interiorizării aprecierii-catalizator al unui nivel optim al aspirațiilor elevului, rol terapeutic (dinamizator pentru anumite cazuri –prin acordarea de puncte “în plus”), dar și un rol patogen, întrucât nota îi induce stres și disconfort psihic elevului, mai ales în situațiile de insucces.
Aprecierea se poate realiza în mai multe feluri :
- aprecierea verbală sau propozițională;
- aprecierea prin simboluri:-numerice;
- literale;
- prin culori;
- prin calificative.
Aprecierea verbală se exprimă prin intermediul limbajului verbal și cuprinde o gamă variată de exprimări valorice (laudă, mustrare, acord, dezacord, bine, corect , inexact, bravo! etc). Acest mod de apreciere este prea exact, dar induce, prin mesaje evaluative, anumite stări de satisfacție sau insatisfacție elevilor.
Notarea literală este folosită mai ales în țările anglo-saxone și presupune o scală de 6-7 trepte identificate prin litere pe axa A (foarte bine) ,B (bine), C (mijlociu), D (slab), E (nesatisfăcător), F (foarte slab). Uneori, o literă poate interveni într-un punctaj.
Notarea prin culori se realizează mai ales la copiii mici, culoarea impresionând mai mult mai ales că aceasta poate fi asociată și cu diferite forme geometrice sau figurative. Într-o anumită perioadă, notarea prin culori s-a materializat și în învățământul nostru superior.
Notarea prin calificative se realizează prin expresii verbale standard, fiecare desemnând un anumit grad al realizării. Se pot utiliza 4-6 calificative: foarte bine, bine, satisfăcător, nesatisfăcător (precedate excepțional și urmate de foarte slab ). Fiecare calificativ este delimitat prin intermediul unor descriptori de performanță (a se vedea paragraful corespunzător). Notarea prin calificative se utilizează la noi la nivelul învățământului primar. Valoarea calificativele poate fi conștientizată mai rapid de către copii. Din punct de vedere tehnic însă, calificativele nu pot fi sumate, nu se poate face media aritmetică. În învățământul primar românesc, calificativul semestrial se decide astfel: se aleg două calificative cu frecvența cea mai mare, acordate în timpul semestrului, iar în cele trei săptămâni de evaluare de la sfârșitul semestrului, în urma aplicării unor probe de evaluare sumativă, profesorul va opta pentru unul din cele două calificative. Un elev este declarant promovat, dacă a obținut cel puțin calificativul “suficient”. Calificativul anual va fi unul dintre calificativele semestriale, stabil de profesor pe baza unor criterii (progresul sau regresul în performanța elevului, raportul efort-performanță, creșterea sau descreșterea motivației, realizarea unor sarcini din programul suplimentar de pregătire sau din cel de recuperare stabilite de cadrul didactic). La sfârțitul anului școlar, elevii primesc distincții la fiecare disciplină în parte, renunțându-se la premiile globale.
Notarea numerică face apel la cifre, fiecare simbolizând un anumit grad de reușită sau nereușită. Scala de notare poate fi diversă, de la un sistem educațional la altul (10 valori în țara noastră , 5 în Rusia , 13 în Danemarca, 20 în Franța etc. ). Ordinea valorică poate fi crescătoare sau descrescătoare. Întinderea scalei de notare este importantă. Astfel, atunci când scala este restrânsă 4,5 trepte , fidelitatea notării este ridicată, în schimb puterea de descriminare este scăzută, nediferențiind prea mult valorile diferite ale răspunsurilor. Scalele largi oferă în schimb o discriminare și o nuanțare mai precisă, dar riscul erorilor crește.
Din experiență pe care o am, pot spune că elevii claselor aV-a sunt surprinși când trec de la calificativ la notă. Această experiență eu am întâlnit-o la obiectul matematică pentru prima data la testul inițial pe care elevii îl susțin și pentru prima data în loc de calificativ aceștia primesc notă. Experiența se repetă în fiecare an la elevii clasei a V-a, prima lor reacție este de mirare, fiind uneori chiar foarte surprinși de nota pe care o primesc, sistemul de notare luându-le un timp îndelungat pentru acomodare.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
Constantin Cucoș, Pedagogie, Ediția a II-a revăzută și adăugită , Polirom 2006.