Subiectul notării în sistemul de învățământ românesc este unul dintre cele mai polarizante teme de pedagogie contemporană. Într-o eră a competențelor transversale, persistă întrebarea: este nota un instrument de validare a meritului sau o pârghie de control autoritar?
1. Nota ca recompensă
Din perspectivă funcționalistă, notarea reprezintă un mecanism de feedback constructiv. Într-un sistem ideal, nota reflectă gradul de atingere a obiectivelor de învățare. Aceasta acționează ca un stimulent extrinsec care, conform teoriei autodeterminării (Deci & Ryan), poate sprijini motivația dacă este percepută ca o confirmare a competenței și nu ca un instrument de control.
* Validarea efortului: Nota oferă elevului este o ierarhizare necesară pentru autoevaluare.
* Funcția socială: Facilitează selecția meritocratică pentru treptele superioare de educație.
2. Nota ca instrument de coerciție
Realitatea sistemică românească relevă adesea o derivă spre funcția de control. În contextul unei culturi educaționale încă tributare modelului tradițional-autoritar, nota devine frecvent o „pedeapsă” pentru neconformare sau un instrument de presiune psihologică.
* Anxietatea de evaluare: Focalizarea excesivă pe notă (notismul) inhibă curiozitatea naturală și favorizează învățarea de suprafață.
* Subiectivismul: Lipsa unor descriptori de performanță standardizați la nivel național transformă nota într-un instrument discreționar al cadrului didactic.
3. Sinteza: Nevoia de reconfigurare – de la „verdict” la „harta de navigare”
Tranziția de la o evaluare sumativă, coercitivă, către una formativă este esențială. În învățământul românesc actual, nota oscilează între aceste două extreme, fiind adesea percepută de elevi mai degrabă ca un verdict final decât ca o etapă în procesul de creștere.
Reconfigurarea sistemului de notare în învățământul românesc nu este doar o necesitate administrativă, ci o urgență de ordin ontologic și pedagogic. Pentru a transforma evaluarea dintr-un instrument de coerciție într-unul de sprijin, este necesară o schimbare de paradigmă care să vizeze trei piloni fundamentali: trecerea de la evaluarea sumativă la cea formativă, standardizarea obiectivă a descriptorilor de performanță și cultivarea autonomiei elevului.
4. Prioritizarea evaluării formative (Assessment for Learning)
În prezent, sistemul românesc este dominat de evaluarea sumativă (care măsoară ce a reținut elevul la finalul unei unități). Reconfigurarea presupune ca nota să nu mai fie un „punct final”, ci o parte a procesului de învățare.
* Feedback-ul calitativ: În loc de o cifră izolată, evaluarea trebuie să fie însoțită de comentarii descriptive care să identifice clar: unde se află elevul, unde trebuie să ajungă și, cel mai important, cum poate recupera decalajul.
* Eroarea ca resursă: Reconfigurarea implică schimbarea statutului greșelii. În sistemul de tip „coerciție”, greșeala este penalizată prin notă scăzută. În sistemul „reconfigurat”, greșeala este utilizată ca diagnostic pedagogic pentru a recalibra instruirea.
5. Standardizarea și obiectivarea: Combaterea „notismului” subiectiv
Una dintre marile vulnerabilități ale învățământului actual este discrepanța uriașă de notare între unități de învățământ diferite (inflația de note de 10 în anumite școli versus rigoarea excesivă în altele).
* Descriptorii de performanță: Este necesară implementarea unor rubrici de evaluare naționale, clare și transparente. Elevul trebuie să știe dinainte exact ce competențe îi vor aduce nota 9 sau 10, eliminând astfel aura de „pedeapsă” sau „recompensă arbitrară” acordată de profesor.
* Evaluarea digitală și externă: Utilizarea platformelor de evaluare standardizată poate reduce factorul de stres și subiectivismul inerent relației directe profesor-elev, mutând accentul pe competența reală.
6. Mutarea accentului de pe motivația extrinsecă pe cea intrinsecă
Sistemul bazat pe nota-coerciție antrenează „vânători de note”, nu învățăcei. Reconfigurarea vizează reducerea presiunii notării frecvente în favoarea portofoliilor de progres.
* Autoevaluarea și evaluarea între egali (Peer-assessment): Implicarea elevului în procesul de notare îi dezvoltă capacitatea metacognitivă. Când elevul înțelege criteriile și se poate autoevalua, nota încetează să mai fie o formă de control exercitată de o autoritate superioară și devine un act de asumare a propriei formări.
* Eliminarea ierarhizării toxice: Competiția între elevi, alimentată de afișarea publică a notelor, trebuie înlocuită cu competiția cu sinele (progresul individual).
7. Dimensiunea etică și psihologică
O reconfigurare autentică trebuie să adreseze „anxietatea de evaluare”. În contextul românesc, nota este adesea utilizată pentru a menține disciplina în clasă – o practică pedagogică viciată. Reconfigurarea presupune decuplarea actului de notare de cel de disciplinare. Nota trebuie să măsoare exclusiv competența academică, nu gradul de conformism sau comportamentul, pentru care există alte mecanisme de reglaj.
Pentru a înțelege dacă notarea în România înclină mai mult spre răsplată sau coerciție, este util să analizăm modelele internaționale prin prisma funcției pe care nota o îndeplinește în societate.
Sistemele educaționale pot fi clasificate în funcție de ponderea acordată evaluării sumative (nota ca verdict/ierarhizare) versus evaluării formative (nota ca instrument de progres).
Studiu comparativ: Modele de notare și filozofii educaționale
1. Modelul nordic (Finlanda, Suedia): Evaluarea pentru învățare
În țările nordice, filozofia educațională elimină aproape complet funcția de coerciție a notei în primii ani de școală.
* Absența notelor numerice: Până în clasa a VII-a (în Finlanda), elevii nu primesc note cifrice, ci feedback calitativ descriptiv. Scopul este evitarea etichetării timpurii și a anxietății de performanță.
* Răsplată prin progres: Nota nu este o recompensă pentru conformism, ci o oglindă a evoluției individuale. Se pune accent pe autoevaluare, elevul fiind învățat să își monitorizeze propriul proces de învățare.
* Impact: Rata de stres școlar este printre cele mai scăzute din lume, iar motivația intrinsecă este ridicată.
2. Modelul Anglo-Saxon (Marea Britanie, SUA): standardizare și competiție
Aici, nota are o funcție dublă: răsplată meritocratică și instrument de selecție.
* Rubricile de evaluare: Spre deosebire de România, criteriile de notare sunt extrem de specifice („rubrics”). Elevul știe exact ce elemente îi aduc un „A” sau un „B”, ceea ce reduce percepția de coerciție arbitrară.
* Evaluarea externă: Ponderea mare a examenelor externe (SAT, A-Levels) mută „presiunea” de pe relația subiectivă elev-profesor către un standard național impersonal.
* Competiția ca motor: Nota este văzută ca un capital care deschide uși spre universități de elită, fiind deci o răsplată cu valoare de piață.
3. Modelul est-asiatic (Japonia, Coreea de Sud, Singapore): nota ca datorie socială
În aceste sisteme, nota capătă deseori valențe de coerciție socială și familială.
* Presiunea extremă: Nota este măsura valorii individului în comunitate. Eșecul academic este perceput ca o dezonoare, ceea ce transformă evaluarea într-un mecanism de presiune psihologică uriaș.
* Ierarhizarea absolută: Sistemul este ultra-competitiv, nota fiind principalul (și uneori singurul) criteriu de stratificare socială.
4. Contextul românesc vs. modelele globale
România se află într-o etapă de tranziție hibridă:
* Păstrează rigiditatea și ierarhizarea modelului est-european/francez vechi (nota ca autoritate).
* Încearcă să adopte elemente de feedback formativ din modelul nordic, dar fără o bază de pregătire a cadrelor didactice și fără o infrastructură de evaluare standardizată.
Bibliografie
* Sahlberg, P. (2011). Finnish Lessons: What Can the World Learn from Educational Change in Finland? New York: Teachers College Press.
* OECD. (2023). PISA 2022 Results: Factsheets for Romania, Finland, and Singapore.
* Broadfoot, P. (2007). An Introduction to Assessment. London: Continuum. (Analiză comparativă a sistemelor de examinare în Europa).
* Hargreaves, A., & Shirley, D. (2012). The Global Fourth Way: The Quest for Educational Excellence. Thousand Oaks: Corwin.
* Miclea, M. (2004). Psihologie cognitivă. Iași: Polirom. (Perspective asupra modului în care diferite culturi procesează feedback-ul și recompensa).