Învăţarea prin colaborare are loc atunci când elevii lucrează împreună, în perechi, în grupuri mici pentru realizarea unui obiectiv comun; rezolvarea unei probleme, explorarea unei teme, producerea – crearea unor idei şi soluţii noi într-o situaţie data.
Fiind profesor de discipline tehnice, la orele de laborator tehnologic dar și la orele de teorie, împart elevii pe grupe pentru a lucra împreună la rezolvarea sarcinilor. Cooperarea conduce la atitudini de încredere de prietenie şi întrajutorare, la dorinţa de a răspunde la solicitările şi nevoile celorlalţi în vederea rezolvării prin eforturi comune a unor sarcini. Realizarea unui consens şi asumarea sarcinii de către fiecare membru al echipei este foarte importantă, atât în vederea succesului muncii în echipă cât şi a dezvoltării fiecărui membru.
Printre avantajele muncii în echipă pentru învățământ, în special pentru cel tehnologic se numără:
- încurajarea elevilor să învețe și să muncească împreună;
- pregătirea mai bună a elevilor pentru a-și ocupa locul pe piața muncii;
- formarea și dezvoltarea spiritului de echipă, de competiție și spiritul civic;
- posibilitatea ca elevii să participe mai eficient în contextele sociale;
- sprijinirea elevilor să respecte valoarea tuturor indivizilor – un aspect important într-un sistem educațional pe deplin inclusiv;
- dezvoltarea abilităților de comunicare
- facilitarea formării unor practici de muncă eficace
- facilitarea schimbului de cunoștințe și experiența între elevi;
- a profita de învățarea din grupul de colegi, prin intermediul experiențelor împărtășite, fiecare individ va fi ajutat să devină mai conștient de propriul comportament.
Condiţii ce definesc specificul învăţării prin cooperare
Interdependenţa pozitivă cu rol constructiv se poate realiza:
• prin fixarea în comun a obiectivelor învăţării – interdependenţa obiectivelor;
• prin divizarea muncii în cadrul grupului – interdependenţa sarcinilor;
• prin împărţirea surselor în cadrul grupului – interdependenţa resurselor;
• acordarea de recompense comune – interdependenţa recompenselor.
Interacţiunea directă „faţă în faţă” între elevi:
• prin comportamentul manifestat în rezolvarea sarcinilor de învăţare elevii pot să-şi exprime interdependenţa pozitivă.
Răspunderea individuală a fiecărui membru al grupului:
• elevii cooperează acordându-şi ajutor şi sprijin şi asumându-şi răspunderea pentru ceea ce fac.
Abilitatea elevilor pentru lucru eficient în grup şi relaţionarea interpersonală:
• conducerea activităţii;
• luarea deciziilor;
• încrederea reciprocă;
• comunicarea deschisă şi cinstită;
• soluţionarea conflictelor.
Analiza şi evaluarea eficienţei activităţii în grup şi stabilirea de măsuri pentru îmbunătăţirea muncii în grup:
• se dezvoltă ataşamentul faţă de grup, grija faţă de celălalt indiferent de nivelul intelectual, clasă socială, apartenenţă etnică sau religioasă;
• elevii trebuie ajutaţi să conştientizeze faptul că este în avantajul fiecăruia dintre ei dacă ceilalţi colegi învaţă bine şi constituie un dezavantaj dacă ceilalţi nu învaţă suficient;
• învăţarea prin cooperare contribuie la dezvoltarea abilităţii elevilor de a înţelege perspectiva celuilalt din punct de vedere cognitiv şi pe plan emoţional de a-şi manifesta ataşamentul, grija faţă de semeni, comportamentul de ajutorare al celorlalţi; formarea de atitudini pozitive faţă de învăţare, faţă de obiectele de învăţământ şi faţă de şcoală; relaţii constructive orientate spre rezolvarea sarcinilor.
Pentru ca învățarea să fie eficientă, este foarte important să se stabilească competențele urmăriteți și să se formeze echipe. Rezultatul învățării depinde foarte mult de capacitatea profesorului de a forma echipe în interiorul căreia să existe colaborare În ceea ce privește componența echipelor, e necesar să existe o combinație de persoane cu abilități diferite și caractere diferite. Dacă sunt prea asemănătoare, crearea de noi idei va fi limitată și toată lumea va dori să joace aceleași roluri și să îndeplinească aceleași sarcini, iar dacă au caractere foarte diferite vor apărea conflicte de interese sau divergențe de opinii ce a ce poate conduce uneori la destrămarea echipei.
Trebuie să ne asigurăm că membrii echipei sunt tratați egal, atât în cadrul echipei cât și de persoanele din afara acesteia. Membrii pot juca roluri diferite, de exemplu, în general există un conducător, dar aceasta nu înseamnă că el este mai important decât oricare alt membru al echipei.
De asemenea mărimea echipei este importantă. Într-o echipă cu puțini membri este probabil ca toți să devină activi, implicați în procesul educativ. Cei mai tăcuți nu vor fi dominați de personalitatile mai puternice, iar aceia care nu doresc sa munceasca nu se pot ascunde atat de ușor. Grupurile mai mari cuprind adesea una sau două persoane care nu contribuie foarte mult, dar care pot fi înca productive. În grupurile foarte mari observăm ca mai puțini vorbesc ori sunt realmente implicați activ și un număr mic de persoane vor domina activitatea.
Ca o echipă să funcționeze cu succes, membrii ei ar trebui să fie complet dedicați finalizării sarcinii și realizării obiectivelor. Ei trebuie să sprijine procesul și produsul muncii în echipă.Realizarea unui consens și asumarea sarcinii de către fiecare membru al echipei este foarte importantă, atât în vederea succesului muncii în echipă cât și a dezvoltării fiecărui membru.
O echipă eficace acceptă și recunoaste punctele tari și slabe ale membrilor săi și valorifică punctele tari ale fiecărui membru. Membrii recunosc că este importantă contribuția fiecărei persoane. Deși este posibil să nu fie de acord cu tot ceea ce spun sau fac ceilalți, ei se respectă reciproc, recunosc drepturile celorlalți de a avea și exprima opinii individuale. Apoi cad de acord cum să avanseze pe baza unui consens
O echipă eficace alocă sarcinile cu claritate și identifică felul în care activitățile vor fi coordonate. Aceasta poate presupune sisteme formale sau informale de raportare în cadrul echipei, în special în cazul unei echipe mai mari sau atunci când echipa nu lucreaza tot timpul în același loc.
Munca în echipă presupune adesea o varietate de abilități, dacă o sarcină urmează a fi realizată și ca fiecare dintre ei vine cu abilități individuale ce contribuie la realizarea produsului.
Factorul major care duce la realizări sub așteptări sau lipsa de eficacitate în muncă în echipă este comunicarea defectuoasă cu toate că formarea unei echipe trebuie să contribuie la dezvoltarea comunicării între membrii.
Profesorul trebuie să se îngrijească de integrarea tuturor elevilor în grupul de lucru. Se cunoaște că în fiecare clasă există elevi ” problemă” adică evitați sau nedoriți de majoritatea grupului. Motivele sunt variate: probleme intelectuale, ritm lent, agitație continuă, personalitate dominant sau lipsa de implicare, indiferența față de sarcina pe care trebuie să o realizeze. Acești copii nu sunt avantajați întotdeauna de activitatea în grup. Fie sunt ignorați complet, ceea ce întărește mecanismele de închidere în sine, fie sunt jigniți, ceea ce iarăși are consecințe pe termen lung sau scurt sau așteaptă să muncească și să gândescă altii în locul lor. Rolul profesorului este de a integra toți elevii intr-un grup în care să participe activ la realizarea sarcinilor și găsirea soluțiilor și ce este mai important să comunice eficient cu membrii grupului.
Munca în echipă este foarte importantă în formarea elevului pentru că elevul de azi va trebui să se integreze într-un colectiv de muncă mai târziu, va trebui să aibă bine sădite acele valori morale, abilități și competente care să-i permită să lucreze împreună cu ceilalți, să comunice, să asculte, să realizeze când și cum să intervină pentru a obține un maxim de calitate a muncii.
Astfel ideea de competitivitate individuală, ce implică egoism, teama de eșec, timiditate sau aroganță excesivă începe să fie înlocuită cu cea de cooperare, exprimarea liberă a opiniei, întrajutorare, coordonare. Aceasta implică un proces destul de îndelungat și foarte multă muncă în echipă.
În cadrul orelor de laborator tehnologic, între elevii unei grupe împart sarcinile de lucru astfel: unii realizează analiza și culeg datele iar alți, pe baza formulelor, determină valorile finale și fac interpretarea datelor și a rezultatelor. La orele de teorie folosesc cel mai adesea ca metode de învățare prin cooperare explozia stelară, cubul, mai multe capete la un loc. De cele mai multe ori toți elevii din cadrul grupelor participă activ la realizarea sarcinilor, au mai mult curaj de a se exprima, de a lansa idei noi și păreri proprii. Am constatat, de-a lungul timpului, că lucrul pe grupe de elevi se realizează optim atunci când aceasta este alcatuită din maxim trei – patru elevi și când fiecare iși cunoaște foarte bine îndatoririle. Dacă grupa conține 5 sau 6 elevi, apar probleme de comunicare care duc la o dezorganizare a grupei de lucru și pentru că în fiecare grupă va exista cel putin un elev care să fie doar observator, fără a se implica în desfășurarea activității, sau vor aparea conflicte datorită dorinței lor de a lucra efectiv, de a cunoaște. Rolul important al profesorului este de a forma echipele eficiente și în anunțarea sarcinilor de lucru, de mediere a conflictelor apărute. Pentru a evita conflictele, care de obicei apar datorită neimplicări unui coleg și pentru a stimula și elevii mai comozi, am obiceiul de a numi ca șef al echipei un elevi care preferă să fie numai observator. Astfel este nevoit să se implice activ în rezolvarea sarcinilor și găsirea soluțiilor.
Munca în echipă are avantaje și dezavantaje, dar dacă profesorul poate organiza corespunzător grupele și alege metoda adecvată de învățare atunci elevii au numai de câștigat pentru că îi formează pentru a se putea integra și pentru a se afirma mai ușor într-un loc de muncă.
Bibliografie
1. Cerghit, Ioan, Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri, stiluri şi strategii, Editura Aramis, Bucureşti, 2002;
2. Dumitru., Ion, AL, Educație și învățare, 2001, Timișoara, Editura de Vest
3. Oprea, Crenguta, L., Pedagogie. Alternative metodologice interactive, Editura Universitatii din Bucuresti, Bucuresti, 2003;
4. Pânişoară, Ion-Ovidiu, Comunicarea eficientă, Editura Polirom, Iaşi, 2007;
5. Ghid pentru dezvoltarea abilităţilor de lucru în echipă Proiect PHARE: RO 2002/000-586.05.01.02.01.01 WYG International Ltd