În ultimii ani, au apărut modificări importante în dinamica relației părinte-profesor. Responsabilitatea educativă comună din partea familiilor și a școlii poate duce la învinovățirea celuilalt partener de educație în caz de probleme de natură școlară sau comportamentală. De aceea, atunci când apar neînțelegeri între cele două părți, este important respectul mutual și încrederea reciprocă.
Relația dintre părinți și profesori trebuie să fie permanent centrată pe copilul-elev. Părinții elevilor resimt adesea critica profesorului asupra copilului și o percep ca o critică adusă lor înșiși. De asemenea, ei se îngrijorează că nu se ridică la înălțimea pretențiilor școlii și uneori ajung sa se simtă incompetenți în rolul de părinte, neputându-și ajuta suficient copilul.
În zilele noastre, părintele este interesat de școală, însă de multe ori are o atitudine pasivă și așteaptă din partea cadrelor didactice, să fie cei care inițiază o colaborare. Astfel, trebuie reținut faptul că premisele unui parteneriat de succes între școală şi părinte sunt: implicarea parentală şi participarea parentală.
În ceea ce privește obstacolele care pot exista de partea profesorilor, am constatat că aceștia au tendința să considere orice dezacord, orice punct de vedere diferit ca un pe un conflict imposibil de rezolvat ceea ce duce la inevitabile tensiuni.
În sistemul nostru de învățământ, principală modalitate prin care se realizează comunicarea profesori-părinți este în cadrul ședințelor cu părinții. Un alt obstacol pe care profesorii îl pun uneori în calea relației cu părinții este reprezentat de formalitățile pe care trebuie să le îndeplinească pentru organizarea ședințelor cu părinții, blocându-se în tipare pe care le stăpânește bine dar care nu îi permit să creeze un climat favorabil unei relații deschise bazate pe sinceritate și empatie. Pentru a construi acest climat este important ca aceste întâlniri profesori – părinte să fie autentice şi eficiente şi să valorizeze pe cât posibil timpul petrecut împreună.
Și din partea părinților există numeroase bariere pe care le ridică în relația cu profesorii. Foarte mulți părinți nu sunt siguri că primesc informații exacte din partea copilului despre ce se întâmplă la școală ceea ce suscită teama de a afla de la profesor despre evenimente care s-au petrecut la școală și despre care copilul nu le-a vorbit. Unii părinți pot avea o reticență în a intra în conflict cu profesorul mai ales dacă se întâmplă ca această tensiune să fie provocată intenționat de copil.
O altă schimbare apărută recent în relația părinți-profesori, prin folosirea mijloacelor de comunicare digitale, este reprezentată de îmbunătățirea și eficientizarea comunicării dintre aceștia. Un aspect al folosirii neadecvate al internetului este reprezentat de cyberbulling, situație în care profesorii și părinții trebuie să coopereze și să rezolve împreună această situație delicată în care se pot afla atât copiii victime cât și cei agresori sau martori. Pandemia de COVID-19 a provocat un șoc fără precedent în istorie, bulversând viața elevilor și studenților din lumea întreagă. Pentru a evita ca această criză educativă să degenereze în catastrofă pentru o întreagă generație, toți actorii implicați trebuie să colaboreze și să își stabilească obiective comune. Atât profesorii cât și părinții s-au văzut obligați să își îmbogățească cunoștințele tehnice pentru a veni în sprijinul copiilor. Au apărut ședințele cu părinții online. Părinții au avut șansa de a-i cunoaște mai bine pe profesori și de a le urmări modul de predare din timpul orelor online.
Dezvoltarea abilităților de comunicare poate fi un instrument esențial în contextul necesității unei noi abordări a relației profesori-părinți, profesorul fiind cel care poate facilita interacțiunea în cadrul ședințelor implicându-i în mod creativ şi flexibil pe părinţi în procesul de educaţie al copiilor. Pentru a încheia aș vrea să menționez încă o dată importanța colaborării și comunicării eficiente dintre profesor și părinte în reușita școlară a elevului. În această privință, în ciuda dificultăților și a împotrivirilor, responsabilitatea profesională de a stabili o comunicare armonioasă îi revine profesorului.