Jocul este vital pentru dezvoltarea armonioasă a copilului. Expunerea copilului la joc duce la dezvoltare fizică, intelectuală, emoțională și socială. Studiile arată că până la 75% din dezvoltarea creierului are loc după naștere, iar primii ani din viața unui copil sunt baza unei creșteri și dezvoltări sănătoase. De fiecare dată când un copil se implică într-o activitate sunt stimulate celulele nervoase și se produc conexiuni. Acest proces influențează dezvoltarea mișcărilor grosiere și fine, a limbajului, a comunicării, socializarea, precum și ascultarea și atenția, dezvoltarea emoțională, creativitatea, procesul de rezolvare de probleme și abilitățile de învățare. Un copil învață să relaționeze cu mediul, prin repetarea diverselor comportamente.
„Despre joc se vorbește, adeseori, ca și când ar fi o eliberare de munca serioasă. Dar, pentru copii, jocul este muncă serioasă. Joaca este, de fapt, munca copilăriei.” – Fred Rogers
Teoriile lui Jean Piaget au revoluționat modul în care privim dezvoltarea copiilor. Deși există cercetători care au opinii diferite de cea a lui Piaget, multe dintre observațiile și cercetările lui domină în continuare aria de cercetare a gândirii și dezvoltării copiilor. Piaget considera că există trei stadii esențiale ale jocului:
- Jocul practic – se desfășoară în primii 2 ani de viață și implică foarte multe repetări ale acțiunilor simple. Copilul învață despre proprietățile obiectelor și cum să le manipuleze. De asemenea, el învață să observe efectele jocului asupra mediului.
- Jocul simbolic – copilul începe să creeze o lume imaginară. Ei încep să identifice un obiect ca fiind altul (de exemplu, o perie poate deveni o barcă). Acest joc evoluează, mai târziu, în imitație și jocul de rol, în care copilul poate lua locul unui doctor sau al unui profesor. Copilul începe să se centreze mai puțin pe propria persoană și devine mai conștient de ceilalți. În jurul vârstei de 4 ani copilul începe să manifeste interes față de jocurile cu reguli și va deveni mai interesat de jocurile care presupun interacțiune socială. Genul acesta de joc continuă până la vârsta de 6 – 7 ani.
- Jocul cu reguli – aceste jocuri, cum sunt sporturile, implică reguli și nu sunt jocuri create spontan sau jocuri inventate. Copiii pot, uneori, negocia regulile jocului. Se pune foarte mult accentul pe aspectul interacțiunii sociale și a acceptării de către grup.
5 modalități prin care copiii își dezvoltă limbajul și comunicarea prin joc
În primul rând, trebuie să ne punem întrebarea: Cum își dezvoltă copiii limbajul prin joc?. Copiii învață foarte multe lucruri atunci când se joacă, iar limbajul nu face excepție. Chiar și atunci când se joacă în liniște, copilul învață foarte multe lucruri pe care le va folosi ulterior. Pe măsură ce cresc, ei încep să învețe lucruri din ce în ce mai complexe în timpul jocului. Cele mai eficiente moduri prin care un copil învață în timpul jocului sunt:
- Observarea celorlalți. Copiii privesc acțiunile celor din jur. Acest lucru se întâmplă încă din momentul nașterii. Întâi, ei observă fața celorlalți, inclusiv expresiile faciale, apoi, pe măsură ce cresc, încep să observe ceea ce fac ceilalți și învață din ceea ce văd. Își vor observa părinții, frații sau surorile jucându-se, și vor învăța din jocul lor. În termeni de dezvoltare a limbajului ei vor face următoarele lucruri:
- Vor observa gura celor din jur atunci când vorbesc din primele zile de viață și vor stoca informațiile, pentru a le utiliza mai târziu;
- Vor observa expresiile faciale, vor începe să le decodifice și, mai târziu, le vor asocia cu emoțiile și stările corespunzătoare;
- Vor observa limbajul corpul atunci când comunicați și vor începe să învețe ce reprezintă diferitele gesturi și posturi;
- Vor imita acțiunile observate în jocul celorlalți și vor imita aceste acțiuni în propriul joc, inclusiv limbajul folosit de ceilalți.
- Ascultarea celorlalți. În timp ce ne privesc, copiii ne și ascultă. Acest lucru începe din ziua în care se nasc, și, după cum arată studiile recente, chiar și înainte. Ei ascultă toate sunetele pe care le scoatem, cuvintele pe care le spunem și propozițiile pe care le alcătuim. La început, toate acestea nu vor avea sens pentru ei, însă, ulterior, toate informațiile vor deveni utile. Vor asculta toate persoanele care vorbesc în jurul lor și, curând, vor începe să imite comportamentele verbale ale celorlalți.
- Explorarea mediului. În cadrul acestei modalități jocul capătă valențe semnificative. Copiii încep să exploreze și să manipuleze lucrurile din jurul lor. În timpul acestor activități, părinții și profesorii îi supraveghează, se joacă și le vorbesc. Copiii îi ascultă și îi privesc. Atunci când adulții pun un cub pe turn și spun Cub pe, ei învață semnificația cuvântului pe. Atunci când adulții pun un cub într-un coș și spun Cub în, ei învață semnificația cuvântului în. Copiii observă acțiunile pe care le fac adulții și le rețin pentru a le putea imita mai târziu. Această joacă exploratorie se întinde pe toată durata copilăriei, atât atunci când se joacă cu alții, cât și atunci când se joacă singur.
- Imitarea comportamentelor celorlalți. Copilul începe să imite acțiunile și sunetele din jurul lui. Mișcările grosiere, sub forma aplaudatului, făcutului cu mâna etc. sunt, de fapt, abilități prelinguale, un precursor al limbajului.
- Utilizarea limbajului pentru un anumit scop. Copilul începe să să utilizeze informațiile obținute prin celelalte modalități și să formuleze propriile propoziții. Astfel, el va utiliza limbajul cu un scop. Va folosi cuvintele învățate anterior pentru a își comunica nevoile și pentru a împărtăși informații. Copilul va începe să folosească limbajul în jocul cu ceilalți, dar și atunci când se joacă singur.
15 modalități pentru încurajarea dezvoltării limbajului și a abilităților de vorbire pentru copii
Pentru a încuraja dezvoltarea limbajului și a comunicării la copii, cele mai bune modalități sunt cele de rutină zilnică, astfel încât limbajul să fie natural și în context. Adeseori, auzim părinți care le spun copiilor Spune minge, atunci când nu se joacă cu mingea sau când o minge nu este nici măcar în apropiere. La fel, sunt părinți care le cer copiilor să facă cu mâna, atunci când nu este timpul să plece. Majoritatea copiilor folosesc cel mai bine limbajul atunci când acesta intervine natural în timpul activităților zilnice. Pentru a facilita evoluția și stimularea naturală a limbajului, voi prezenta o serie de modalități care duc la dezvoltarea limbajului și comunicării:
- Impunerea modelului. Cel mai important lucru pentru copil este să aibă un model de vorbire bun. Copiii au nevoie să audă limbajul pentru a-l putea imita. Este important ca în timpul jocurilor și a rutinelor zilnice să i se vorbească copilului. De exemplu, acum bagi mâinile în tricou, sau mama îți pregătește micul dejun. Atunci când copilul încearcă să spună un cuvânt, deși trebuie să ținem minte că articularea unor sunete este dificilă la majoritatea copiilor mici, este important să le oferim și modelul corect de pronunție. De exemplu, dacă un copil spune pa pentru a numi papucii, este important să îi oferim modelul corect de pronunție, insistând pe partea cuvântului pe care el nu o spune. De multe ori, adulții imită vorbirea copiilor mici, însă acest lucru nu reprezintă un beneficiu, pentru că nu vor învăța niciodată pronunția corectă.
- Extinderea sensului unui cuvânt. Atunci când copilul spune un cuvânt, este necesar întotdeauna să îl folosim în context. De exemplu, dacă un copil spune bebe, adultul poate adăuga Bebelușul doarme, sau dacă spune mai mult, adultul poate spune Vrei mai mult suc.
- Imitația. Copiii mici adoră să imite. Se poate începe prin imitarea a ceva ce copilul face deja, mai ales dacă este ceva amuzant. Se poate trece la imitarea unor gesturi noi prin cântece (Bate vântul frunzele), sau prin imitarea unor onomatopee.
- Oferirea opțiunilor. Este bine întodeauna să le oferim copiilor opțiuni cu privire la jocuri, la ce vor să mănânce, atunci când acest lucru îl încurajează să folosească limbajul. De exemplu, atunci când copilul arată spre bucătărie când îi este sete, îl putem lăsa să aleagă ce vrea să bea arătându-i sucul și laptele și întrebându-l Ți-e sete? Vrei lapte sau suc?.
- Promptarea. Se poate realiza prin sunete, gesturi sau alegeri. De exemplu, dacă dorim ca un copil să spună mai mult îi putem arăta, întâi, semnul pentru mai mult. De asemenea, putem prompta prin sunetul inițial al unui cuvând. Dacă au auzit copilul spunând anterior cuvântul mașină, putem folosi sunetul m, prelungit, ca prompt.
- Vorbirea în paralel. În timp ce copilul se joacă, sau mănâncă, trebuie să îi vorbim despre ceea ce face. De exemplu, Construiești un turn mare! Ai construit deja 5 etaje! Uite, unul s-a dărâmat!.
- Așteptarea răspunsului. Acest lucru este indicat atunci când copilul știe un cuvânt, însă nu îl folosește. Trebuie să le dăm întotdeauna copiilor timp să răspundă înainte de a le da un anumit obiect pe care și-l doresc. Este posibil ca el să necesite un timp mai îndelungat pentru a răspunde.
- Limbajul semnelor. Se poate suplimenta limbajul prin folosirea unor semne asociate cu limbajul. Semnele pot elimina frustrarea cauzată de imposibilitatea comunicării și pot ajuta copilul să obțină ce își dorește.
- Comunicarea prin imagini. Se pot utiliza obiecte ale unor obiecte și activități astfel încât copilul să arate ce își dorește De exemplu, se poate crea o carte de comunicare cu imagini din reviste, iar el își poate alege ce își dorește.
- Adresarea întrebărilor. Se adresează copilului întrebări cu răspuns liber, în locul întrebărilor al căror răspuns este Da sau Nu. De exemplu, se adresează întrebări ca: Unde este tata?, Cine vine acasă în curând? ș.a. Dacă răspunsul copilului întârzie să apară, adultul poate răspunde în locul lui.
- Introducerea elementelor noi. Este foarte important să introducem elemente de noutate în jocul sau rutina zilnică a copiilor. De exemplu, în timpul unui joc cu ferma animalelor, îi putem spune copilului că vaca face ham-ham, pentru a vedea dacă acesta observă sau face vreun comentariu asupra acestui fapt. Dacă nu observăm nici o reacție din partea copilului, îl vom atenționa, oferindu-i răspunsul corect.
- Uitarea anumitor elemente.Adulții trebuie să uite, intenționat, anumite lucruri pentru a vedea dacă se obține vreo reacție din partea copilului. De exemplu, atunci când copilul vrea lapte, putem pune cana și laptele pe masă, însă nu îi vom turna copilului în cană, pentru a îi atrage atenția și a stimula vorbirea. Sau, atunci când cântăm un cântec, putem uita un cuvânt, pentru a-l face pe copil să îl spună (exemplu: Nu mi-e frică de…., iar copilul va fi impulsionat să spună Bau Bau).
- Vorbirea cu sine. Acesta este un lucru pe care adulții ar trebui să îl facă tot timpul atunci când vizează dezvoltarea limbajului la copii. Trebuie să se vorbească despre orice activitate pe care o desfășoară adultul. De exemplu, Mami calcă rufele. Acum, îți împăturesc tricoul roșu.
- Parafrazarea. Este important să se utilizeze limbaj cât mai simplu atunci când ne adresăm copiilor. Astfel, în loc să spunem Pune-ți haina pe tine pentru că este frig afară și trebuie să mergem la bunica, este mai simplu să îi spunem copilului Pune-ți haina pe tine.
- Așezarea lucrurilor în afara zonelor în care poate ajunge copilul. În loc să îi lăsăm copilului lucrurilr de care are nevoie mereu la îndemână, este mai eficient să le plasăm în aria lui vizuală, dar în afara zonelor în care poate ajunge. Astfel, copilul va fi stimulat să ceară ceea ce îi este necesar.
Bibliografie
Hărdălău, L., Culegere de jocuri logopedice, Ed. Primus, Oradea
Piaget, J., Inhelder, B., Psihologia copilului, Ed. Codex, 2011
day2dayparenting.com/15-ways-encourage-expressive-speech-language-skills-child/