Faptul că trăim într-o societate pentru care ideea de cultură devine tot mai abstractă ne determină pe noi, cei care avem menirea de a forma generațiile viitoare, să găsim mijloacele și metodele optime de revigorare a gustului pentru frumos. E cât se poate de adevărat că a promova valorile culturale într-o perioadă în care globalizarea tinde să atingă toate dimensiunile existenței noastre înseamnă, dincolo de orice, a avea conștiința unui demers dificil, cu atât mai mult cu cât știi că trebuie să intri într-un dialog subtil cu sensibilitatea tinerilor. Vorbim aici despre acei tineri pentru care prioritățile s-au reorganizat, și nu pentru că există un dezinteres generalizat, ci pentru că societatea furnizează modele mediocre, de vreme ce consumerismul se rezumă la propuneri de activități îndoielnice, emisiuni de proastă calitate sau trafic nelimitat de internet, care oferă, la fel de nelimitat, acces spre incultură.
Iată de ce, fără a ne propune să prezentăm într-o notă pesimistă realitatea zilelor noastre, suntem de părere că este de datoria noastră să rămânem ancorați în concret pentru a putea face, în cele din urmă, o analiză obiectivă a contextului social în care ne regăsim, cel în care amplul proces de uniformizare globală a făcut ca tot ceea ce definea până nu demult comunitățile tradiționale să intre în declin. Poate cel mai important e să reușim să identificăm posibile soluții de prevenire a abandonului cultural, astfel încât să putem să avem speranța că nu luptăm pentru o cauză pierdută (certitudinea ar fi utopică).
Dacă unii cred că s-a ajuns într-un punct nedorit în ceea ce privește deschiderea spre artă, este pentru că noi înșine, fiind martori ai transformărilor sociale, am fost puși adesea în situația de a fi pragmatici, superficiali, expeditivi, de vreme ce timpul se scurge în defavoarea noastră și ne consumă din resurse. Ei bine, nu e de mirare că în era vitezei și a tehnologiilor avansate, individul nu mai găsește răgazul de a se apropia de sine, de fondul său autentic, neatins încă de intensa dezordine a lumii în care trăiește. Privite astfel lucrurile, cultura nu mai reprezintă un mijloc de evadare din cotidian, de regăsire, ea nu mai ocupă locul pe care l-ar merita.
Demersul nostru se fundamentează, în primul rând, pe o abordare constructivă care să vizeze cele mai eficace metode de a apropia tinerii de fenomenul cultural, înțeles ca o alternativă care să le facă atractivă existența. In calitatea noastră de formatori de opinie și de stimulatori ai gustului estetic, avem datoria morală de a insufla celor pe care îi educăm principii sănătoase pe care să se modeleze nu numai existența lor, ci și evoluția lumii în care trăiesc. Fiindcă tinerii sunt cei care asigură progresul unei societăți, este îmbucurător faptul că există o gamă diversificată de programe care să le cultive gustul pentru frumos și echilibru, în spiritul valorilor autentice.
Prin urmare, ne-am propus și o abordare practică, cu utilitate pentru profesorii ce doresc să implice elevii în activități și proiecte educative de promovare a patrimoniului cultural românesc. Aducem, astfel, în discuție un model de proiect care s-a bucurat de o mare receptivitate în rândul elevilor. ”O carte într-un film” își propune implementarea unui mod personal de interpretare atât a textului literar, cât şi a filmului, prin realizarea unui schimb de experienţă din perspectivă interculturală. Educaţia prin lectură nu consideră cartea o realitate alternativă unor forme de artă modernă, ci are ca obiectiv identificarea tuturor conexiunilor posibile între carte şi alte situaţii de comunicare, indiferent dacă acestea utilizează limbaje verbale sau mixte, inclusiv audio-vizuale. Procesul de apropiere a şcolii de cinematograf găseşte o ocazie optimă atunci când opera cinematografică este propusă ca mod de interpretare pentru opera literară, datorită unor filtre tematice menite a solicita curiozitatea tinerilor, furnizându-le, în acelaşi timp, instrumentele necesare decodificării limbajului cinematografic. De aceea, considerăm că o apropiere de carte prin intermediul filmului este o abordare provocatoare pentru adolescenţi, în condiţiile în care se manifestă tot mai vizibil o criză a lecturii. Prin acest proiect s-a urmărit dezvoltarea la tineri a unei atitudini estetice, sensibilizarea acestora faţă de opera literară şi de maniera în care aceasta poate reprezenta un punct de plecare pentru arta cinematografică. Totodată, s-a avut în vedere familiarizarea elevilor cu sistemul instituțional care secondează practica literară (biblioteci, edituri, Centrul Naţional al Cinematografiei).
Dintre activitățile propuse, amintim:
- Carte de identitate- Constituirea echipelor de proiect și discuţii informale asupra demersului comun;
- Criza lecturii-cauze și remediu- Elaborarea unui chestionar pentru elevi privind importanţa lecturii, a lucrului cu textul, cât şi a vizionarii unor filme inspirate din texte literare;
- Cooperarea instituțională- Încheierea de protocoale de colaborare cu instituţiile partenere și realizarea unor activități de informare-documentare;
- Filme sau cărți? Le vrem pe amândouă!- Alegerea unui eşantion de opere cu ecranizările aferente atât din programa şcolară, cât şi din afara ei (Ion, Padurea spânzuraţilor de Liviu Rebreanu, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, de Camil Petrescu, Baltagul de M. Sadoveanu, Moromeţii, Cel mai iubit dintre pământeni de Marin Preda etc.);
- Atelier de educație media- activităţi de informare, deconstrucție textuală, dezbateri, redactări de articole pentru blog și pentru paginile de socializare ale proiectului;
- Pictoromane –ateliere de editare video facilitate de un specialist, pornind de la fragmente ale autorilor selectați;
- Printre rafturi- schimb intercultural cu reprezentanții Bibliotecii județene;
- Acțiune! Liniște! Motor!-Vizita de lucru a echipei la cinema. Workshop moderat de un profesionist în arta dramatică, discutii despre ipostaza regizorală, crearea de scenarii pretabile filmului, aspecte legate de decor, fond muzical, imagine, costume etc;
- Dialog intercultural- Interviuri cu personalităţi culturale locale;
- Broșura ”O carte într-un film”- Colectarea materialelor rezultate, în vederea obţinerii unui produs final comun;
- Flashback -Diseminarea activităților derulate.
Iată, deci, că există diverse modalități prin care se poate dezvolta interesul elevilor pentru o mai bună cunoaștere a personalităților românești, acest lucru conducând, inevitabil, la dorința lor de a se implica în activități de documentare, observare și culegere de date, în scopul conservării identității noastre culturale.
În definitiv, dacă acceptăm că o comunitate se poate emancipa și prin raportarea sa la patrimoniul autohton, atunci este evident că, prin același mijloc, ea își poate promova valorile și poate oferi o mai mare libertate inițiativelor creative. A fi implicat în activități educative care vizează spiritualitatea românească înseamnă a avea acces la informație, la diversitate, la un dialog deschis și contribuie la menținerea sentimentului de apartenență la specificul național. De aceea, promovarea valorilor culturale prin activități educative reprezintă, fără doar și poate, garanția pășirii într-o nouă eră, cea în care importanța artei este reconfirmată, de data aceasta, nu doar de elitele unei societăți, ci de toți indivizii care devin, indirect, critici și formatori de opinie. Doar în felul acesta putem continua să vorbim de existența, dar și de perpetuarea fenomenului artistic, de racordarea lui la necesitățile și la sensibilitatea timpurilor moderne.
Văzute astfel lucrurile, înțelegem că educația secolului XXI oferă profesorului binemeritatul privilegiu de a-și exercita libertatea în alegerea celor mai inspirate metode de lucru, adaptate, evident, grupului de elevi la care se raportează. Dacă programa rigidă și manualele școlare au devenit, în timp, elemente față de care tinerii manifestă o reacție de relativă respingere, proiectele educaționale îi antrenează în activități atractive, desfășurate în medii informale, lucru care le face plăcere. În acest context, putem, cu siguranță, vorbi de o magie a universului școlar, magie resimțită mai ales de elevii care conștientizează faptul că, în fond, acolo se află premisele dezvoltării lor personale și profesionale.
Bibliografie
Chelcea, I., Privire către noi înşine ca popor, Piteşti, Editura Universităţii, 2002;
Manolescu, N., Cititul și scrisul, Iași, Editura Polirom, 2002
Botoşineanu, L.; Haja, G.; Zastroiu, R., Lectură şi creativitate, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2006
*** Rolul culturii în economia cunoașterii, București, Centrul de Studii şi Cercetări în Domeniul Culturii, 2009.