Pronunţarea şi scrierea, întrebuinţarea corectă a semnelor de ortografie şi de punctuaţie, formularea corectă din punct de vedere morfologic şi sintactic a unui enunţ, fie propoziție, fie frază, evitarea confuziei între cuvinte, respectarea unor cerinţe minime de ordin stilistic sunt repere esenţiale, obligatorii ale învăţării limbii române în şcoală şi, după aceea, pe parcursul întregii existenţe. Școala are rolul, pentru început, prin studiul limbii întemeiate pe norma cultă și prin talentul pedagogic al profesorului de limba română de a-i determina și motiva pe elevii de gimnaziu să-și însușească organizat, progresiv și conștient, noțiunile de bază de fonetică, lexic, morfosintaxă, ortografie și punctuație, topică, dar și de stilistică. Apoi, este necesară exersarea deprinderii de a distinge ceea ce este corect, conform normei, de ceea ce este greșit sau abatere de la normă și de a transpune și aplica în texte proprii forma literară a limbii, cultivându-li-se astfel interesul pentru cunoașterea limbii române și prețuirea ei.
În prezent, noua programă de limba română pentru gimnaziu, domeniul Elemente de construcție a comunicării, se dedică unui scop fundamental al achiziţionării de către elevi a cunoştinţelor de limbă şi comunicare, anume aspectul normativ și formativ al gramaticii, lăsând în urmă abordările teoretice şi analiza tradiţională, clasică. „Studiul gramaticii în școală nu trebuie împovărat cu toate subtilitățile oferite de un curent lingvistic sau altul, scopul învâțării nefiind teoria gramaticală și nici terminologiile, adesea foarte complicate, ci limba română ca obiect prin care gândirea se poate perfecționa și exprima în formele cele mai eficace” (Coteanu, 1982: 7). Astfel, o dovadă în acest sens este noua structură a subiectului examenului de Evaluare Națională, de la sfârșitul clasei a VIII-a, cu itemi care ţin seama, într-o măsură apreciabilă, de corectitudinea exprimării, de coerenţa şi de expresivitatea ei, de acurateţea şi proprietatea termenilor, dar mai ales de capacitatea elevului de a înțelege, de a aplica și de a construi texte coerente și corecte din punct de vedere morfosintactic.
Prin urmare, școala nu trebuie să renunțe la misiunea ei, deloc simplă, de învăţare, păstrare şi cultivare a limbii române.
Principala modalitate de cultivare a limbii române în gimnaziu, în activitatea de predare-învățare-evaluare o reprezintă cadrul formal, oficial și organizat al lecției. Lecțiile de limba română, în toate formele ei, respectă trunchiul comun al disciplinei și cuprind strategii didactice care se pliază pe competențele și pe conținuturile aferente domeniului Elemente de construcție a comunicării, stipulate în Programa școlară.
Cultivarea limbii în gimnaziu, etapă în care se pun bazele gramaticii, urmărește dezvoltarea competenței lingvistice. Pentru aceasta, elevii, începând chiar cu cei din clasele V-VI, trebuie să cunoască ce este varianta literară pentru că această sintagmă ţine de norma limbii literare, iar cunoaşterea limbii literare dezvoltă una dintre cele mai importante competenţe-cheie ale disciplinei limba şi literatura română: competenţa de comunicare care le deschide posibilitatea de a stăpâni deprinderi în domeniul competenţei lexicale, gramaticale, semantice, fonologice, ortografice şi ortoepice. Studiul gramaticii în școală coincide cu cerințele unei gramatici întemeiate pe norma cultă, sarcina profesorului de limba română fiind de a-l motiva și de a-l îndruma pe elev să dispună, în mod conștient, de un ansamblu variat și nuanțat de reguli prin a căror aplicare să ajungă la cea mai bună organizare a vorbirii și scrierii, iar prin aceasta să se exprime literar, logic și clar.
Stăpânirea limbii literare standard, formarea competenței de exprimare corectă orală și scrisă a elevilor se realizează în trei etape:
- Cunoașterea normelor (informarea sau explicarea);
- Deprinderea regulilor;
- Aplicarea acestora.
Pentru fiecare etapă pot fi selectate metode specifice. De exemplu, în prima etapă, în care se urmărește familiarizarea elevului cu norma respectivă, se pot include în strategia didactică metode de predare-învățare bazate pe comunicare, cum ar fi: conversația, prelegerea, explicația, învățarea prin descoperire. În etapa formării deprinderilor de orografie și ortoepie e necesară interiorizarea regulilor gramaticale, a normelor și cunoașterea principiilor care țin de scrierea și pronunțarea corectă pe care se structurează limba română. Metodele care conduc la aceste deprinderi și priceperi sunt în special metodele bazate pe acțiune: învățarea prin exerciții, jocul de rol, alte tipuri de jocuri, compuneri gramaticale, problematizarea, analiza, metoda piramidei, cubul, organizatorul grafic, învățarea cu ajutorul computerului, predarea reciprocă. Etapa aplicării se concretizează în capacitatea elevului de a transpune, oral și în scris, regulile, normele însușite.
În tot acest proces de cultivare a limbii desfășurat în miniuniversul lecției, pofesorul trebuie, pentru început, să reușească să le trezească elevilor săi dorința de a cunoaște prblemele sau dificultățile de gramatică. Odată stârnit acest interes, intervin talentul și răbdarea profesorului de a explica clar și într-un limbaj accesibil regula pe care se bazează norma. Ar fi ideal ca elevul, la începutul orei, să aibă așteptări de genul: Ce regulă nouă voi afla și voi aplica astăzi?, iar la finalul acesteia să-și revizuiască propria exprimare, întrebându-se: O aplicam corect înainte? Țineam cont de ea? Da, este important ca profesorul să le formeze deprinderea elevilor de a identifica la ei înșiși și la ceilalți tipuri de greșeli, să-i determine să conștientizeze cauzele abaterilor, să-i implice pe elevi să se exprime oral și în scris în contexte cât mai variate și adaptate realității și, nu în ultimul rând, să le formeze priceperea și obișnuința de a consulta DOOM-ul și alte lucrări având caracter normativ etc. Acesta e cadrul, atmosfera, direcția în și spre care poate fi orientat studiul limbii române în școală.
Susțin ca în deschiderea lecției, într-o secvență scurtă, numită Momentul ortografic, profesorul să propună discutarea și aplicarea unei norme gramaticale, ortografice, ortoepice și de punctuație. Valorific frecvent acest moment ortografic, atât în cadrul orelor de literatură, cât mai ales în debutul lecțiilor de limbă și comunicare. Exemple de bune practici în vederea realizării momentului ortografic pot fi:
- Auxiliare diverse
- Pastila de limbă – emisiuni realizate de scriitorul Radu Paraschivescu
- Poezii gramaticale propuse de Școala de Gramatică
- Secvențe din emisiunea Care pe Care semnată TVR
- Jocuri în Wordwall
- Ca și – cântec semnat de formația Taxi
De multe ori, greșeala sau abaterea de la normă poate fi punctul de plecare în demersul profesorului pentru predarea-învățarea unei părți de vorbire. Pot fi practicate exerciții sub forma așa da vs. așa nu la începutul lecției, în momentul captării atenției. Impactul limbajului, al exprimării scrise sau orale asupra elevului vor da sens în mintea acestuia efortului de a-și însuși cunoștințele despre o noțiune gramaticală, sintactică etc. Tema pentru acasă trebuie să conțină exerciții de cultivare a limbii literare, în care elevul să exerseze norma și să o aplice în contexte noi.
Introducerea unui opțional, în prima sau a doua treaptă de gimnaziu, ar fi necesară, fiindcă un curriculum individual opțional aflat la dispoziția școlii are un puternic caracter formativ în vederea consolidării la elevi a deprinderilor de exprimare corectă, oral și în scris, venind astfel în sprijinul așteptărilor elevilor care doresc să descopere și să se familiarizeze mai mult cu partea practică a limbii. În cadrul opționalului, de asemenea, se pot corela resursele școlii (planșe, dicționare, auxiliare, RED-uri, table interactive etc.) cu nevoile elevilor.
Disciplina opțională poate fi un opțional de aprofundare a competențelor specifice din curriculum–nucleu al disciplinei de limba română sau un opțional disciplină nouă care să vizeze studiul dificultăților limbii române pentru fiecare nivel al ei, aplicarea normelor exprimării corecte, orale și scrise, în diverse tipuri de texte și relația corectitudine-greșeală.
Bibliografie
1. Instrumente (dicționare și enciclopedii)
*** Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, Ediţia a III-a, Academia Română, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2022 (DOOM 3).
2. Lucrări de specialitate, cursuri universitare, studii, tratate, monografii
AGACHE, Liliana, Dificultăți ale limbii române contemporane (greșeli de scriere și vorbire), Editura Pro Universitaria, București, 2018.
3. Bibliografie metodică
PARFENE, Constantin, Metodica studierii limbii şi literaturii române în şcoală, Editura Polirom, Iaşi, 1999.
PAVELESCU, Marilena, Metodica predării limbii și literaturii române, Editura Corint, București, 2010.
SÂMIHĂIAN, Florentina, O didactică a limbii și literaturii române, Editura Art, București, 2014.
4. Acte normative (documente curriculare, programe, manuale, legi etc.)
Programa școlară pentru gimnaziu, 2017