În teoriile moderne se vorbeşte din ce în ce mai mult de învăţarea experienţială, de profesor cu rol de ghid sau de facilitator al proceselor de învăţare, de valorizarea şi dezvoltarea fiecărui copil, de respectarea ritmului şi a stilului său cognitiv propriu.
„Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mai mari, şi nimic nu ne va permite să ştim cum va fi lumea lor.” (Montessori)
Există multe metode prin care copiii pot învăţa ori exersa concepte sau deprinderi. În acest sens, este foarte important demersul pe care educatoarea sau părintele îl poate iniţia în direcţia stimulării interesului copilului pentru cunoaştere, al interesului pentru a căuta informaţia necesară şi pentru a o utiliza în contexte variate, al interesului pentru rezolvarea de probleme prin planificarea şi organizarea unor activităţi/jocuri cu acest scop.
Nevoile şi cerinţele copiilor „actori” pe scena educaţională pretind dascălilor o schimbare radicală a modului de abordare a activităţii didactice. Observăm zilnic în joaca copiilor o lume a lor, care aduce comportamente, teme, idei, probleme absolut noi.
De aici a apărut şi termenul de „educaţie modernă”, care ne impune să schimbăm relaţia cu copiii şi între copii, promovând sprijinul reciproc şi dialogul constructiv, prin noi strategii. Noul, necunoscutul, căutarea de idei prin metodele interactive, conferă activităţii un „mister didactic”, în care copilul este participant activ pentru că el întâlneşte, probleme, situaţii complexe pentru mintea lui de copil, dar în grup, prin analize, dezbateri, descoperă răspunsurile la toate întrebările, rezolvă sarcini de învăţare, se simte responsabil şi mulţumit în finalul lecţiei.
O reuşită a metodelor interactive este creativitatea, care se oglindeşte în „a ştii ce să faci cu ceea ce ai învăţat”. Se spune că acei copii care au parte de dascăli creativi, vor fi şi ei creativi, urmând modelul.
Cubul
Strategie de predare –învățare, descoperită în 1980 urmărește un algoritm ce vizează descrierea, comparația, asocierea, analizarea, aplicarea, argumentarea atunci când se dorește explorarea unui subiect nou sau unul cunoscut pentru a fi îmbogățit cu noi cunoștințe sau a unei situații privite din mai multe perspective.
Etape – se formează grupuri de 4-5 copii – fiecare copil din grup interpretează un rol în funcție de sarcina îndeplinită.
Copilul 1- ROSTOGOLICI
• Rostogolește cubul
Copilul 2- ISTEȚUL
• Citește imaginea ți formulează întrebarea
Copilul 3- ȘTIE TOT
• Reține sarcina prezentată de colegul lui pentru a o reaminti colegilor de grup în
cazul în care aceștia o uită sau doresc să confrunte răspunsul cu întrebarea
Copilul 4- CRONOMETRUL
• Măsoară timpul șă întrerupe activitatea . se folosește de clepsidră, alte mijloace neconvenționale sau de cronometru
Copilul 5- UMORISTUL
• Încurajează grupul, fiind optimist, bine dispus, cu simțul umorului
Grupul este format pe principiul respectării inteligențelor multiple.
Copiii rezolvă sarcina într-un timp dat, prezintă pe rând răspunsul formulat. Toți copiii din grup analizează răspunsul, fac comentarii, pot solicita reformularea întrebării pentru a fi siguri că sarcina este corect rezolvată.
Au loc comentarii care conduc la selectarea sau reformularea răspunsului corect prin combinarea ideilor individuale.
Strategia dă rezultate foarte bune la activități de observare desfășurate frontal, cadrul didactic găsind pentru fiecare participant câte o sarcină care să motiveze învățarea.
Exemple de jocuri:
- Cubul întrebărilor
- Cubul anotimpurilor
- Cubul toamnei
- Cubul muntelui
- Cubul prieteniei
- Cubul personajelor
- Cubul grupei
- Cubul grădiniței etc.
Copiii răspund la întrebări și rezolvă sarcinile care sunt accesibil formulate și orientează gândirea
spre răspunsul corect. În anumite tipuri de activități se rezolvă sarcinile în ordinea etapelor de la 1 la 6, în altele ordinea fiind aleatorie prin rostogolirea cubului.
După fiecare metodă aplicată se pot obține performanțe pe care copiii la percep și-i fac responsabili în rezolvarea sarcinilor viitoare. Copiii înțeleg și observă că implicarea lor este diferită, dar încurajați își vor cultiva dorința de ase implica în rezolvarea sarcinilor de grup. Grupul înțelege prin exercițiu să nu-și marginalizeze partenerii de grup, să aibă răbdare cu ei, exersându-și toleranța reciproc.
Pentru a trăi bucuria rezultatelor instruirii este important momentul dintr-o lecție în care metoda devine vedetă pentru copii.
Bibliografie:
Silvia Breban, Elena Gongea, Georgeta Ruia, Mihaela Fulga-,, Metode interactive de grup”- ghid metodic,
Editura Arves.