În cadrul activității instructiv-educative, metodologia didactică trebuie să se desfășoare în deplină armonie și concordanță cu schimbările și noutățile survenite în ceea ce privește finalitățile educației, conținuturile învățământului și nu în ultimul rând, noile cerințe ale copiilor și ale societății.
„Atunci când ești liber, te poți juca, iar când te joci, devii liber.” – Heidi Kaduson
„Metoda de învățământ/ pedagogică/ de predare-învățare/ de instruire/ didactică reprezintă o modalitate/ un mod de cunoaștere și acțiune, un instrument cu ajutorul căruia, elevii, sub îndrumarea profesorului sau în mod independent, își însușesc și aprofundează cunoștințe, își formează și dezvoltă priceperi și deprinderi intelectuale și practice, capacități, competențe, comportamente, aptitudini, atitudini etc.” (p. 93. Mușata Bocoș, Dana Jucan, Teoria și metodologia instruirii. Teoria și metodologia evaluării, Editura Paralela 45, 2008,Pitești)
În provocările lumii contemporane ne confruntăm tot mai des cu necesitatea de a utiliza în activitatea didactică și metode moderne de lucru, metode activ-participative, lucruri inovative, care reprezintă o provocare atât pentru noi, cadrele didactice, cât și pentru copii. Utilizarea unei metode tradiționale sau moderne nu poate eticheta o activitate instructiv-educativă ca fiind bună sau rea, motiv pentru care în reușita unei activități deseori îmbinăm metodele tradiționale cu cele moderne, activ-participative. Eficiența metodei nu este dată de metoda în sine, ci de felul în care ne raportăm la situația dată, de felul în care imaginația și creativitatea cadrului didactic își pune amprenta asupra activității didactice și de felul în care o utilizăm pentru a transmite, a consolida și/sau a evalua cunoștințele preșcolarilor.
În cele ce urmează, din cadrul metodelor interactive de grup, vom realiza o scurta prezentare a metodei cubului.
Metoda cubului
Această strategie modernă, interactivă de predare-învățare constă în descrierea, compararea, analizarea, asocierea, aplicarea și argumentarea unor lucruri, fenomene, obiecte, evenimente în cadrul unui subiect, teme noi sau cunoscute participanților.
Avem nevoie de un cub din carton sau din material textil cu toate fețele colorate în diferite culori. Toate fețe cubului le vom numerota de la 1 la 6 și vom scrie, de asemenea și sarcinile în jurul cărora vom formula întrebările și răspunsurile temei/ subiectului abordat – descrie, compară, analizează, asociază, aplică, argumentează.
Metoda se poate pune în practică atât utilizând-o pe grupe, cât și individual. Pe grupe, preșcolarii formează grupuri a câte 4-5 copii și fiecare grup interpretează un rol în funcție de sarcinile de lucru date. Astfel avem următoarele roluri:
- rostogolici- cel care rostogolește cubul;
- istețul- cel care „citește” imaginea sau sarcina de lucru scrisă pe un simbol și formulează întrebarea;
- știe tot- memorează sarcina de lucru prezentată de colegul lui cu scopul de a le-o reaminti colegilor de grup în caz de nevoie sau doresc să confrunte răspunsul cu întrebarea;
- cronometrul- măsoară timpul cu clepsidra, cu cronometru sau alte mijloace și oprește activitatea;
- umoristul- susține și încurajează grupul, transmițându-le optimism, încredere în forțele lor.
Dacă utilizăm metoda cubului frontal, cu toată grupa vom găsi sarcini diferite pentru fiecare copil.
În cele ce urmează, voi descrie felul în care am aplicat metoda cubului la grupă, lucrând frontal. Copiii au stat pe scăunele în semicerc. Cubul era pe o măsuță alături de un coșuleț cu sarcinile de lucru pentru fiecare copil și pentru fiecare față a cubului. Preșcolarii veneau pe rând și rostogoleau cubul, după care extrăgeau un bilețel din coșulet pentru a afla care este sarcina de lucru.
Sarcinile de lucru erau scrise pe foi de diferite culori, aceleași culori precum fețele cubului ( fața cubului roșie – bilețel roșu cu sarcină de lucru). Pe fețele cubului am trecut și cele 6 sarcini mari de la care pornim în activitatea noastră – descrie, compară, analizează, asociază, aplică, argumentează. Astfel am avut:
1. Descrie – Descrie un animal sălbatic (ex. vulpea).
2. Compară – Compară un animal sălbatic cu un animal domestic (ex. vulpea – vaca).
3. Analizează – Analizează mediul în care trăiește vulpea și cel în care trăiește vaca ( în pădure – în ogradă).
4. Asociază – Găsește hrana potrivită pentru vacă și hrana pentru vulpe.
5. Aplică – Așază pe tăblița magnetică elementele potrivite mediului din pădure și elementele potrivite mediului din ogradă (în pădure – alte animale sălbatice, copaci, iar în ogradă alte animale domestice).
6. Argumentează – Argumentează de ce vaca este un animal bun la casa omului și vulpea nu este de dorit la casa omului.
În concluzie, în ceea ce privește activitatea desfășurată, pot să afirm faptul că preșcolarilor le-a plăcut foarte mult activitatea, au fost încântați de rostogolirea cubului, de alegerea bilețelului din coșulet, a fost un joc antrenant, iar copiii au dat dovadă de interes sporit. Astfel, am realizat și o evaluare a cunoștințelor cu privire la temele parcurse în cadrul proiectului tematic „Au fost și sunt…în jurul nostru” ( animale domestice și sălbatice).
Utilizarea metodelor moderne de lucru oferă copiilor prilejul de a coopera, de a găsi soluții diverse pentru o problemă, de a gândi critic, de a învăța și altfel, de a aplica cunoștințe însușite anterior.
Bibliografie
1. Mușata Bocoș, Dana Jucan, Teoria și metodologia instruirii. Teoria și metodologia evaluării, Editura Paralela 45, 2008, Pitești, p.93
2. Silvia Breben, Elena Gongea, Georgeta Ruiu, Mihaela Fulga, Metode interactive de grup, Editura Arves, p. 121
3. Adina Glava, Maria Pocol, Lolica-Lenuța Tătaru (coordonatoare), Educația timpurie, ghid metodic pentru aplicarea curriculumului preșcolar, Editura Paralela 45, 2009, Pitești