Dinamica societății românești și schimbările survenite în sistemul educațional contemporan obligă profesorul de educație fizică să recurgă la schimbări importante în lecțiile de educație fizică, prin adaptarea metodelor didactice și a mijloacelor specifice folosite în concordanță cu nevoile, opțiunile și interesele elevilor. Prin muncă susţinută, exemplu personal, seriozitate şi profesionalism trebuie „să ne vindem bine marfa” – beneficiile educaţiei fizice şi să determinăm conştientizarea elevilor privind efectele pozitive ale practicării cu regularitate a exerciţiilor fizice în toate planurile vieţii sociale, profesionale şi biologice, indiferent de conditiile materiale din școală.
Pe lângă metodele practice folosite (metodele si procedeele metodice specifice disciplinei – exersarea), profesorul de educație fizică trebuie să cunoască și să folosească metodele verbale (Expunerea verbala cu procedeele metodice: povestirea, explicaţia, prelegerea; conversaţia; brainstorming-ul; studiul individual), metodele intuitive (demonstrația, folosirea de materiale iconografice, folosirea tehnologiilor moderne precum videoproiectorul și tabla inteligentă, tableta/ laptop-ul, observarea execuției altor subiecţi), dar și metodele moderne folosite în procesul didactic la celelalte discipline.
Expun mai jos o parte din aceste metode moderne si câteva exemplificări concrete izvorâte din practica ultimilor 15 ani de cariera didactică la toate nivelurile învățământului preuniversitar. Toate metodele de mai jos reprezintă activități creative adaptate elevilor din gimnaziu care se pot folosi cu succes în predarea conţinuturilor programelor actuale de educaţie fizică și sport, și care pot contribui substanțial la creşterea interesului elevilor pentru această disciplină, respectiv la creşterea eficientei globale a lecţiei și formarea unor comportamente menite să creeze un mediu incluziv și participativ în școală și dincolo de ea.
1. Problematizarea. Este o metodă activ participativă prin care am încercat formarea unui stil activ de muncă din partea elevilor, dorind să cultiv curajul şi autonomia în afişarea unor poziţii proprii în predarea conţinuturilor adaptate conditiilor materiale avute. Am prezentat o situaţie problemă fără a oferii răspunsurile (soluţia) pentru rezolvare, metoda fiind utilizată la predarea conţinuturilor din gimnastică sportivă (parcursuri şi trasee aplicative), dezvoltarea calităţilor motrice (circuite de forţă, trasee aplicative în aer liber, etc.), role (parcursuri aplicative), jocuri sportive (perfecţionarea deprinderilor tehnico-tactice de bază din volei) astfel încât acest lucru să ducă la căutare şi descoperire, la intuirea unor soluţii noi. S-a folosit cu eficienţă în cadrul grupelor de opţiune constituite la nivelul claselor a VII-a si a VIII-a atunci când s-au predat conţinuturi din gimnastică, joc sportiv, trasee aplicative, pentru a dezvolta curiozitatea, imaginaţia şi interesul pentru practicarea exerciţiilor fizice in scop profilactic si recreational şi pentru dezvoltarea capacităţilor solicitate în activitatea independentă a elevilor. Am aplicat această metodă pentru conţinuturile de mai sus folosind 2 căi: prezentarea soluţiilor problemei, elevii alegând soluţia pe care o consideră mai eficientă şi a 2-a în care nu am prezentat soluţia elevii alegând soluţia care se potriveşte obiectivului operaţional urmărit (cel din lectiile curente), corelat cu posibilităţile şi intenţiile elevilor.
2. Învăţarea prin modelare: prin predarea conţinuturilor programei am căutat pregătirea elevilor în concordanţă cu indicatorii cuprinşi în modelele elaborate, utilizând mijloace, metode şi tehnici de lucru, criterii de evaluare, în scopul realizării modelului intermediar al absolventului de gimnaziu. Realizarea modelului propus s-a realizat prin intermediul modelelor operaţionale specifice fiecărui conţinut din programă, acestea fiind selecţionate după criteriul eficienţei, fiind bine dozate şi predate într-o ordine logică respectând principiile didactice. Modelarea pregătirii elevilor la cerinţele practicări unei discipline sportive (volei, atletism si gimnastica de întreținere-sportaerobic, tabatta, fitness muscular etc.) s-a făcut prin: dezvoltarea calităţilor motrice native si care sunt cerute de practicarea unor meserii, consolidarea şi perfecţionarea deprinderilor cu aplicabilitate în sfera intreținerii corporale, perfecționarii unor procedee din diferite discipline sportive,efort şi deprinderi specifice varstelor, punerea elevilor în situaţii concrete şi variate de aplicare a cunoştinţelor, deprinderilor şi calităţilor motrice pentru a rezolva o sarcină motrică sau organizatorică întâlnită în viata cotidiana, care presupune spirit de echipă, autoorganizare, orientare în teren, condiţii variate de efort şi teren, deplasare specifică, eficienţă in concursuri şi responsabilitate, etc..
Această metodă este de mare actualitate prin intermediul ei putându-se modela comportamentul motric al elevului pentru timpul liber al viitorului adult capabil sa-si însuşească tehnici pentru mentinerea tonusului psiho-fizic, stare de sanatate optimă, perfecţionarea fizică și pentru întreținerea fizică, dat fiind faptul că în sistemul nonformal din România au apărut mijloace moderne de întreținere fizică, timpul alocat activităților fizice este tot mai mic, iar sedentarismul si alimentaţia defectuoasă fac ravagii în rândul elevilor. Plecând din școală cu aceste mijloace însușite, realizate prin modelarea lectiilor la cerintele si mai ales nevoile elevilor din timpul liber, profesorul crează o plus valoare necesara și utilă viitorului adult pentru a duce o viață mai sănătoasă si, de ce nu, pentru a imbratisa sportul de performanta.
3. Studiul de caz: am utilizat această metodă pentru corectarea şi îmbunătăţirea procedeelor tehnice din atletism, gimnastică, joc sportiv prin urmărirea şi identificarea cauzelor unor execuţii tehnice deficitare sau pentru determinarea posturii corecte prin compararea atitudinii corporale a unor elevi. Am parcurs împreună cu elevii mei etapele: sesizarea şi descoperirea cazului la un coleg de grupă, examinarea execuţiei actului sau acţiunii motrice vizate din mai multe poziţii faţă de acesta, folosirea exersării simultane a 2 elevii cu valori diferite pentru compararea şi delimitarea aspectelor negative şi pozitive din timpul execuţiei. La nivelul grupelor valorice sau la nivelul clasei s-au stabilit cauzele care determină execuţia greşită, formulând soluţia şi aplicând la final sistemele de acţionare cele mai potrivite pentru corectarea mişcării sau ţinutei. Eficienţa acestei metode a fost dată de participarea motivată a elevilor, precum şi de reacţia elevilor la rezolvarea unor „cazuri” (recuperarea medicală prin mișcare, redobândirea condiției fizice, pierderea în greutate, greșeli de execuție și corectarea lor, modele atitudinale pro și contra mișcare, trasee individuale de pregătire pentru anumite sporturi sau procedee tehnico-tactice, parcursuri aplicative adaptate etc.) aceştia manifestând interes, colaborând și participând activ la aceste lecţii. Având ore puține de trunchi comun se constată o diminuare a interesului elevilor pentru mișcare în general, această metodă fiind foarte importanta în stârnirea curiozității elevilor, în motivarea lor și mai ales în participarea activă la activitatea didactică și activitățile extrașcolare.
4. Brainstorming-ul: („asaltul de idei” sau „furtună în creier”) este o metodă de discuţie în grup în legătură cu o problemă cunoscută de toţi membrii grupului. Fiecare elev îşi spune punctul de vedere şi apoi se sintetizează sub forma unor concluzii toate aspectele prezentate. Această metodă se poate folosii frontal cu întreaga clasă sau cel mai frecvent pe grupe cu nivel de pregătire avansat (echipa de volei feminin participanta la faza judeteana ONSS in anul scolar 2021-2022, echipa de volei baieti gimnaziu din 2022-2023…). Este utilizată în cadrul organizării circuitelor de forţă, săriturilor la aparate, al traseelor aplicative şi exersării structurilor tehnico-tactice din jocul sportiv (Exemplu: se întreabă elevii „Cum putem trece peste calul de gimnastică?” (sau ”Cum putem scăpa mai ușor de kilogramele în plus?” sau ”Cum vedeți voi un program de întreținere fizica pentru acasa?”, Cum folosim pasa cu 2 maini de sus in scop tactic? et.); se emit soluţii după care se dezbat, se sistematizează răspunsurile şi se trece la exersare, fiind admise toate procedeele posibile de lucru la acest aparat, în final se apreciază soluţia cea mai originală, apreciindu-se corectitudinea execuţiilor, dificultatea şi ţinuta). Am folosit această metodă pentru stimularea creativităţii, urmărind formarea la elevi a unor calităţi creative, imaginative. Se începe cu emiterea unei probleme de către profesor, problemă care prezintă un interes real pentru elevi şi determină curiozitatea, aceştia emiţând soluţii, scopul fiind exprimarea a cât mai multe păreri despre rezolvarea problemei ridicate, urmând ca fiecare să-şi pună în practică soluţia, materializată prin execuţie individuală.
Recomand tuturor profesorilor această metodă utilă mai ales atunci când există colective de elevi mixte sau când există mijloace didactice limitate. Creativitatea profesorului, plecând de la întrebarea ”oare ce exerciții putem face la fileul de volei, la saltea sau pe mingea suedeza, la stepere, la banca medicinală, cu jaloanele, etc.? sau ”ce exerciții putem face pentru slăbire, pentru masă musculară, pentru corectarea ținutei, pentru pasele la distanta…”?, etc., reprezintă puncte de plecare în schimbarea mentalității elevilor despre propriul corp, despre utilitatea exerciţiului fizic în viața de zi cu zi, profesorul trebuind să argumenteze de ce facem ”exerciţiul acesta”, care este impactul asupra corpului, ce modificări imediate sau în timp produce exersarea exercițiului respectiv, cum să ne alimentăm, ce program de exerciţii fizice individuale să facem,et. Odată stârnită curiozitatea interesul elevilor pentru ore va crește!
5. Instruirea programată: s-a realizat prin fragmentarea conţinuturilor predate în secvenţe scurte, accesibile, parcurse individual sau la nivelul grupelor constituite, cu timpi de asimilare a materialului predat diferiţi în funcţie de particularităţile fiecărui elev sau grupe; am utilizat mai des instruirea programată lineară în cadrul ştafetelor din atletism, traseelor aplicative, structurilor tehnico-tactice din volei, în care elevii au ales una din cele 3-4 variante propuse, folosind combinat deplasările şi aplicarea deprinderilor pe teren variat, variantele de deplasare în alergare şi cele prinn saritura, acţiuni motrice individuale şi colective, eforturi de rezistenţă, forţă şi eforturi care au presupus orientare în spaţiu şi calităţi coordonative. Este o metoda moderna cu rezultate foarte bune in antrenamentul functional si fitness-ul modern, usor de pus in practica pe spatii gen piste de atletism din tartan sau terenuri in aer liber.
Prin metodele și mijloacele folosite de profesor, educaţia fizică trebuie să promoveze principiile educaţionale şi normele eticii sociale, responsabilitatea socială, să determine comportamente noi precum readaptarea, autoinstruirea şi educaţia permanentă. În acest context se înscrie principiul central al Asociaţiei Europene de Educaţie fizică (EUPEA)- „No education without physical education” (Nicio educaţie fără educaţie fizică).
Preocuparea continuă a profesorului de a organiza mişcarea şi de a transmite prin mijloace şi metodele folosite toate „datele”, cunoştinţele, calităţile şi deprinderile pentru integrarea/ reintegrarea socială, conceperea şi ducerea unui regim de viaţă sănătos şi echilibrat, fac din educaţie fizică o disciplină de actualitate, care trebuie să fie înţeleasă, apreciată şi reconsiderată de toţi, indiferent de vârstă, în primul rând pentru întărirea şi menţinerea stării de sănătate a populației școlare de toate vârstele, apoi pentru integrarea socio-profesională, şi, de ce nu, ca o rampă de lansare a talentelor şi valorilor veritabile necesare sportului de performanţă şi societăţii româneşti în general.
Este obligația profesorului de a se informa și a se adapta noilor realități, este obligația lui măcar de a încerca sa aplice in lectii cele mai eficiente metode. El trebuie să conceapă şi să pună în practică un demers didactic ştiinţific corect, eficient şi realist, capabil să schimbe atitudinea faţă de aceasta disciplină si sa atraga elevii spre exercitiul fizic organizat si desfasurat dupa reguli si principii didactice, in deplina siguranta si in conformitate cu posibilitatile si nevoile lui.
Surse bibliografice
1. Cerghit I. – „Metode de învăţământ”- Ediţia a IV-a rev., Iaşi, Polirom, 2006
2. Cucoş Constantin – „Pedagogie”, Iaşi, Editura Polirom, 1998
3. Dragomir P. ,Scarlat E. –„Educaţia fizică şcolară”, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 2004