Metodele și procedeele utilizate pentru predarea literaturii române depind de scopul urmărit și de particularitățile de vârstă ale elevilor. În cazul lecțiilor care vizează predarea simbolismului autohton pot fi utilizate metode și procedee activ-participative precum conversația și exercițiile, care stimulează gândirea autonomă, reflexivă și critică.
Conversația, spre exemplu, are rolul de a dezvolta posibilitățile de exprimare ale elevilor, întrucât îi obligă mereu la un efort de exprimare corectă. De asemenea, dezvoltă capacitatea elevilor de a realiza ceea ce se numește “decodare”, adică înțelegerea corectă a mesajului transmis în cadrul operelor literare.
Metoda conversației are două forme de bază – euristică și catihetică – ambele forme putând fi folosite, după împrejurări, fie în cadrul aceleiași lecții, fie în lecții de tipuri diferite (verificare, consolidare, sistematizare a cunoștințelor). Conversația euristică presupune „căutarea adevărului”, prin efortul comun al profesorului și al elevului. În acest context, întrebările profesorului se adresează în primul rând gândirii elevilor și au ca scop stimularea și orientarea gândirii lor. Pe de altă parte, conversația catihetică se adresează memoriei elevilor și presupune reactualizarea unor cunoștințe dobândite anterior, fie în scopul fixării lor, fie în scopul actualizării necesare predării noilor cunoștințe. Ca atare, conversația euristică este utilizată mai ales în cadrul lecțiilor de predare de noi cunoștințe, în timp ce conversația catihetică se utilizează cu precădere în cadrul lecțiilor de recapitulare și sistematizare a cunoștințelor. În ambele cazuri, întrebările trebuie să fie clar și precis formulate, să dea elevilor timp de gândit, să nu se treacă la altă întrebare până când nu s-a obținut un răspuns complet la întrebarea pusă.
Întrebările folosite în cadrul conversației euristice și cele utilizare în cadrul conversației catihetice sunt, desigur, diferite. Astfel, întrebările folosite în forma euristică sunt de regulă mai concentrate, în sensul că solicită răspunsuri mai clare și mai scurte, în timp ce întrebările specifice formei catihetice sunt mai cuprinzătoare și solicită atât un efort de memorie, cât și un efort de selecție a cunoștințelor. Totuși, între cele două tipuri de conversații nu se pot stabili granițe tranșante, care să le delimiteze cu exactitate.
În cadrul conversației, profesorul este numai un colaborator al elevilor, el având rolul de a dirija și de a stimula gândirea lor. Acesta trebuie să știe dinainte care va fi aproximativ succesiunea întrebărilor pentru a dirija conversația spre scopul propus. Pe de altă parte, răspunsurile elevilor trebuie să fie precise, complete, formulate cu o terminologie de specialitate, într-o formă literară.
Prin conversație catihetică pot actualizate informații despre simbolismul românesc, care s-a afirmat ca o direcție poetică înnoitoare. Ideea opoziției față de romantism și realismul naturalist i-a fost inițial străină; simbolismul românesc nu a respins naturalismul. Aceste note distinctive definesc literatura promovată de Literatorul și Vieața nouă. Meritul hotărâtor al simbolismului românesc îl constituie dislocarea și respingerea epigonismului eminescian. Simbolismul românesc a continuat și a dezvoltat tradițiile literaturii naționale, reinterpretându-le din perspectiva unei conștiințe estetice moderne. Simboliștii s-au întors spre ființa umană și spre realitatea înconjurătoare dintr-o perspectivă mai apropiată de esența poeziei. Aceștia au coborât spre adâncurile enigmatice ale sufletului uman și au împins meditația până la hotarul incert dintre vis și realitate, eliberând lirica autohtonă de sub tirania preciziei. Poezia simbolistă a evoluat programatic de la concret spre abstract. Gândirii logice, simboliștii îi alătură treptat gândirea analogică. Astfel, între poeții simboliști și realitatea înconjurătoare se realizează o corelație, o corespondență interioară.
Pe baza textelor simboliste studiate și prin intermediul conversației euristice, pot fi discutate aspecte care vizează tematica poeziilor simboliste. Pot fi menționate și dezbătute teme precum: natura citadină, care ia locul vegetației sălbatice a romanticilor – simboliștii ilustrând melancolia parcurilor autumnale, cu aleile lor și havuzurile delicate; evaziunea, plecarea spre necunoscut, către țările enigmă; tragica singurătate, damnarea care îi apasă deopotrivă pe Ștefan Petică și pe George Bacovia etc.
O altă metodă des utilizată este cea a exercițiilor, care este specifică tuturor tipurilor de lecții. Ea poate fi utilizată pentru a dobândi noi cunoștințe sau pentru a actualiza cunoștințele dobândite anterior. În toate cazurile, această metodă se asociază cu alte metode, în special cu metoda conversației. Natura exercițiilor depinde de conținutul lecției și de scopurile urmărite. Oricare ar fi exercițiile propuse, acestea trebuie să îndeplinească anumite condiții precum: să aibă caracter aplicativ la cunoștințele teoretice predate, să solicite un efort de gândire din partea elevilor, să fie precis și clar formulate, să fie gradate și, în măsura în care se poate, individualizate; să îndeplinească un rol instructiv; să dezvolte atenția, memoria și judecata elevilor.
Prin intermediul exercițiilor diverse pot fi abordate text poetice specifice liricii simboliste. Spre exemplu, în cazul poeziei Noaptea de decemvrie, de Alexandru Macedonski, pot fi rezolvate exerciții precum:
1. Delimitați secvențele poetice ale textului liric și numiți elementul de legătură;
2. Menționați ideile poetice dominante corespunzătoare planului alegoric și planului simbolic;
3. Identificați o serie de elemente romantice corespunzătoare primei părți a poemului și evidențiați valențele simboliste ale acestora;
4. Selectați personificările din prima secvență lirică și comentați semnificația acestora;
5. Comentați lirica rolurilor sau a „măștilor” și evidențiați mărcile corespunzătoare acesteia etc.
Indiferent de metodele folosite, trebuie să se valorifice potențialul elevilor și să se fixeze o serie de noțiuni de teorie literară. Textele literare oferă elevilor modele de exprimare plastică, nuanțată și au rol important în dezvoltarea imaginației și creativității acestora.
Bibliografie
Lăudat, I.D. (1973). Metodica predării limbii și literaturii române în școala generală și liceu. București: Editura Didactică și Pedagogică
Bălu, I., Iancu, M. (2006). Simbolismul românesc: text și interpretare. București: Editura Exe Press