Proiectul este conceput în pedagogia modernă ca o temă de cercetare orientată spre atingerea unui obiectiv instructiv-educativ bine definit, care urmează a fi realizat, pe cât posibil, prin îngemănarea cercetării ştiinţifice a elevilor cu activitatea practică, utilă… desfăşurată concret, individual sau în echipă, ca rezolvare a unei sarcini didactico-educative. Astfel, proiectul devine în acelaşi timp atât acţiune de cercetare cât şi acţiune practică (aplicativă), întotdeauna anticipativă, constructivă.
„Copiii nu trebuie să fie dresați în mod mecanic, ci să fie învățați să gândească.” Immanuel Kant
Proiectul poate avea diferite forme, în funcţie de natura activităţii, de gradul de complexitate, de vârsta subiecţilor etc. Câteva proiecte pe care le-am derulat au avut ca teme: coordonatele istorice şi geografice ale oraşului Galaţi şi dezvoltarea economică a acestuia, proiect cu titlul „Localitatea mea natală” realizat în cadrul orelor de geografie, proiectul „Prietenia, comoară nepreţuită” având ca temă alegerea şi păstrarea prietenilor.
Cel mai mare succes au avut trei proiecte derulate în clasa a IV-a, când elevii deja erau obișnuiți să lucreze în echipă și așteptau cu nerăbdare următorul proiect. Astfel, ei au lucrat la proiectul cu tema „Rezervații naturale din România”, un proiect ecologic cu tema reciclării și un proiect pentru ziua de 8 Martie cu tema „Femei care au schimbat lumea”. Cu primele două proiecte au participat la concursuri pe teme ecologice, iar al treilea proiect l-au prezentat mamelor în ziua de 8 Martie. Fiecare echipă și-a ales modul în care vrea să realizeze proiectul: afiș, power-point presentation, machetă, filmuleț realizat în aplicații pe telefon.
Organizarea şi conducerea temelor-proiect presupune:
- determinarea temei de cercetare-acţiune;
- stabilirea strategiei de elaborare a proiectului;
- organizarea activităţii (eventual constituirea echipelor de lucru) pe sarcini şi acţiuni cu caracter temporar sau pe întreg parcursul rezolvării temei;
- desfășurarea proiectului de către elevi, învăţătorul având sarcina de a-i dirija din umbră.
Modernizarea procesului de învăţământ consideră activităţile proiective ca metode de instruire, ca mijloace necesare pentru atingerea anumitor scopuri educative şi pentru a fi utilizate în anumite situaţii corelate cu conţinuturile învăţării şi cu vârsta elevilor. O astfel de metodă de învăţământ este necesar să se aplice tot mai insistent, dat fiind rolul ei formativ deosebit de valoros. Elevul se deprinde să înveţe şi din cercetare şi din activitatea practică, să-şi însuşească atât procesualitatea ştiinţei, cât şi conţinutul acesteia, raportându-se direct la activitatea practică.
Profesorului îi revine rolul de a dirija elevii spre implicare prin motivare. Relaţia profesor-elev trebuie să fie una de colaborare, de încredere şi de respect reciproc. Profesorul trebuie să fie mai mult un organizator al situaţiilor de învăţare şi un element de legătură între elev şi societate, care mediază şi facilitează accesul la informaţie.
Implicarea elevilor în proiecte le dă posibilitatea să decidă în situaţii concrete de viaţă, de etică sau de religie, pentru o societate deschisă, tolerantă şi dezvoltă o personalitate deschisă spre problematica socială, politică şi culturală şi le permite să găsească singuri răspunsul la probleme sociale şi etice prin însuşirea principiilor de bază, a proceselor de cunoaştere, a tehnicilor și mijloacelor specifice.
Avantajele metodei proiectelor:
- oferă foarte bune oportunităţi pentru abordări interdisciplinare ale unor teme, fenomene, etc.
- facilitează învăţarea prin cooperare (lucrul în grup)
- dezvoltă capacităţile de investigare şi de sistematizare a informaţiilor
- sporeşte motivaţia pentru învăţare prin apelul la situaţii din viaţa cotidiană şi prin implicarea elevilor.
- facilitează utilizarea metodelor moderne de evaluare (portofoliu, autoevaluarea, etc.)
- permite valorificare unor surse diverse de informare şi documentare
- stimulează autonomia şi creativitatea elevilor, oferindu-le libertate de gândire și acțiune
- oferă tuturor elevilor posibilitatea de a contribui, într-un fel sau altul, la realizarea produsului final.
Aplicând această metodă activ-participativă la diferite generații de elevi, am constatat că asigură o experiență de învățare de lungă durată care nu doar consolidează niște informații, ci este preferată de elevi pentru faptul că le oferă libertate în gândire și acțiune și contribuie la coeziunea grupului clasei.
Bibliografie
1. Cerghit, Ioan, Metode de învăţământ, Ediţia a IV-a, Editura Polirom, Iaşi,2006