Metoda Photovoice reprezintă o abordare educațională inovatoare care combină fotografia cu exprimarea ideilor și perspectivelor personale. Este un instrument extrem de valoros în școală, deoarece le oferă elevilor oportunitatea de a-și face auzită vocea într-un mod creativ și angajant. Termenul provine din engleză – photo (fotografie) și voice (voce) – și reflectă ideea de a transmite mesaje prin imagini. În context educațional, Photovoice le permite elevilor să documenteze vizual aspecte importante din viața lor sau din comunitatea școlară, stimulând astfel reflecția, gândirea critică și implicarea activă.
Cum se aplică metoda în școală?
Într-o primă etapă, profesorul identifică o temă relevantă – de exemplu, „Școala mea ideală”, „Problemele din comunitatea locală”, „Mediul înconjurător văzut de noi” sau „Cum ne simțim la școală?”. Elevii sunt apoi introduși în elementele de bază ale fotografiei și eticii vizuale (inclusiv confidențialitatea și consimțământul), după care primesc sarcina de a surprinde, prin fotografii, realitățile sau ideile legate de tema propusă. Fie că folosesc camere foto sau telefoanele personale, elevii își exprimă punctele de vedere prin imagini, iar apoi le însoțesc de scurte texte explicative sau povești personale. Acestea sunt analizate și discutate în cadrul orelor, încurajând dialogul și exprimarea liberă într-un cadru sigur și colaborativ.
Ce urmărește metoda Photovoice în școală?
a. Dezvoltarea gândirii critice și a capacității de reflecție;
b. Creșterea implicării elevilor în viața școlii și a comunității;
c. Consolidarea competențelor de comunicare, atât vizuală, cât și scrisă;
d.. Stimularea creativității și a colaborării între colegi;
e. Sprijinirea educației pentru cetățenie activă, prin abordarea unor teme sociale relevante;
f. Crearea unui spațiu incluziv, în care fiecare elev este valorizat pentru perspectiva sa unică.
Cum se valorifică rezultatele?
Proiectele Photovoice realizate în școală pot culmina cu expoziții foto organizate în cadrul unității de învățământ, în comunitate sau în spațiul online. Acestea pot deveni puncte de plecare pentru discuții cu părinții, alți profesori sau chiar reprezentanți ai autorităților locale, oferind elevilor ocazia să participe activ la schimbare. În era digitală, multe școli aleg să creeze galerii virtuale, să integreze proiectul în portofoliile elevilor sau să-l folosească în campanii de promovare a imaginii școlii, evidențiind creativitatea și implicarea elevilor.
Aplicații practice în cadrul mobilității de grup Erasmus+ (Cracovia, 24-27 martie 2025)
Competențe specifice pe care am urmărit să le dezvoltăm la elevii participanți la mobilitate:
i. Gândire critică asupra importanței memoriei și responsabilității față de trecut;
ii. Abilități de exprimare narativă și reflexivă;
iii. Conștientizare și apreciere a diversității culturale;
iv. Abilități de comunicare vizuală și scrisă.
Sarcina de lucru: cei opt elevi participanți la mobilitatea de grup Erasmus+ din Cracovia ( din cadrul Acreditării Erasmus+ nr. 2024-1-RO01-KA121-SCH- 000135047 deținută de Școala Gimnazială Viișoara) au avut ca sarcină de lucru realizarea unor fotografii reprezentative pentru tema Cracovia, oraș de patrimoniu cultural și loc de rememorare a Holocaustului, pe parcursul celor patru zile de mobilitate. Ulterior, fiecare a selectat cea mai reprezentativă, din punctul său de vedere, fotografie și a formulat un mesaj sau o poveste legată de tema sugerată de profesorul însoțitor (un scurt text descriptiv sau o reflecție personală de 100–200 de cuvinte, cu titlul sugerat: Cracovia, oraș de patrimoniu cultural și loc de rememorare a Holocaustului ). Pentru a-i ajuta pe elevi în demersul lor, profesorul le-a pus la dispozție cîteva exemple de întrebări-ghid:
1. Ce înseamnă acest loc pentru tine, ca elev/tânăr din ziua de azi?
2. Ce simți când te gândești la istoria celor care au trăit în aceste locuri înaintea ta?
3. Cum îți influențează vizita în aceste locuri percepția asupra Holocaustului și a răspunderii noastre față de trecut?
În continuare, voi prezenta rezultatele muncii a trei eleve:
A. Fotografia nr. 1
Context: Fotografie realizată de eleva Paula Rusu, cu un vagon de transport al deportaților, aflat la intrarea în lagărul de la Auschwitz-Birkenau – un simbol al tragediei Holocaustului, unde milioane de oameni (evrei, romi, dizidenți politici etc.) au fost transportați spre moarte.
Titlul: „Vagonul fără destinație”
Reflecție personală: E doar un vagon. De lemn. Cu roți ruginite. Dar în imaginea aceasta e concentrată toată durerea unui secol. Nu e un tren, e o întrebare pe șine: cum au fost posibile aceste crime? Mă gândesc la copiii care au fost urcați în el, la mamele care nu știau ce urmează. Mă gândesc la tăcerea pe care nimeni nu a spart-o. Când privesc acest vagon, mă gândesc că noi, cei de azi, avem datoria să vorbim. Să nu uităm. Să nu repetăm. Și mai ales, să nu rămânem indiferenți.
Fotografia nr. 2
Context: Fotografie realizată de eleva Lorena Elena Mornea, cu poarta de intrare în Auschwitz I, cu textul „Arbeit macht frei” – un simbol al propagandei naziste, care promitea „eliberarea prin muncă” celor care, de fapt, erau condamnați la exterminare.
Titlul: „O poartă spre moarte, mințind cu un zâmbet”
Reflecție personală: „Arbeit macht frei” – cuvintele par nevinovate. Un mesaj despre muncă, despre speranță, poate. Dar aici, în Auschwitz, fiecare literă e o rană. Privesc poarta și simt teamă. Mă gândesc la cei care au trecut pe sub ea, crezând, poate, că există o cale de scăpare. Dar dincolo era doar suferință, foamete, moarte.
Fotografia nr. 3
Context: Imagine surprinsă de eleva Daria Rusu, cu Piața Centrală din Cracovia, un loc emblematic al orașului, în care se intersectează turismul, viața cotidiană a localnicilor, arhitectura medievală și modernismul. Piața este plină de viață, cu terase, artiști stradali, turiști și localnici care își fac cumpărăturile.
Titlul: „Piața, locul în care trecutul și prezentul se întâlnesc”
Reflecție personală: Când privesc Piața Centrală din Cracovia, mă simt în contact cu toată istoria acestei zone. Pe fiecare colț de stradă, simt prezența celor care au trăit aici înainte. Clădirile vechi, cu fațadele lor decorate, îmi vorbesc despre tradițiile poloneze. Însă piața este, totodată, un loc al întâlnirilor între culturi, cu turiști din toată lumea care vin și pleacă, fiecare aducând cu sine o poveste.
În final, cei opt elevi participanți la mobilitate și-au împărtășit rezultatele muncii ( textele și fotografiile) în cadrul unei discuții de grup. S-a născut o adevărată dezbatere despre lecțiile învățate din fiecare loc vizitat, despre legătura între trecut și prezent și despre cum putem noi păstra vie memoria celor care au fost victime nevinovate ale Holocaustului.
Textele și fotografiile realizate au fost expuse fi expuse într-un colț tematic al școlii ( în bibliotecă) și într-o expoziție digitală pe site-ul proiectului cu titlul: „Cracovia: Lecții din trecut pentru viitor”
Această mobilitate de grup Erasmus+ desfășurată în Cracovia le-a permis elevilor, dincolelo de experiența de a intra în contact direct cu alt sistem educațional și de interacționa cu elevii și profesorii din școala gazdă- să se conecteze nu doar cu trecutul tragic al Holocaustului, dar și cu lecțiile de umanitate și responsabilitate pe care trebuie să le păstrăm pentru viitor. Prin metodele activităților de Photovoice, elevii pot învăța să fie păstrători ai memoriei și apărători ai valorilor umanității.