Metodele activ-participative sunt cele care au în centrul procesul instructiv-educativ pe elev, oferindu-i posibilitatea de a descoperi singur ceea ce trebuie să înveţe şi să participe la realizarea lecţiei de istorie. Aceste metode stimulează potenţialul creativ al elevului, îi asigură independenţa de mişcare şi îi creează un aport de curaj şi încredere în a-şi folosi propriile forţe, ceea ce îşi doreşte orice profesor implicat în actul didactic.
Profesorul este un mijlocitor sau moderator în cadrul lecţiilor în care foloseşte metodele activ-participative. El nu poate totuşi lipsi din mijlocul elevilor săi pentru că vine cu completări sau oferă informaţii suplimentare când elevii o solicită. De el ţine reuşita unei lecţii care le foloseşte cât şi gradul de organizare a materialului folosit.
Profesorul trebuie să fie conştient că trebuie să-i ghideze pe elevi spre a afla singuri răspunsurile la întrebările puse la începutul lecţiei. Elevii nu vor mai fii simpli spectatori la lecţii ci chiar actori cu rol activ-participativ, gata să se implice emoţional şi motivaţional.
Noi, dascălii avem menirea de a prezenta istoria ca pe o carte frumoasă, în care să păstrăm neşterse faptele de seamă din trecutul de luptă al poporului român. Istoria nu se compune numai din legende şi povestiri, ci este o ştiinţă care se bazează pe adevăr, pe fapte şi lucruri reale. Reforma sistemului de învăţământ pune accent pe efortul propriu al copilului în toate cele trei mari etape: predare, învăţare, evaluare.
Există numeroase metode de învăţământ care au un pronunţat caracter activ-participativ folosite în practica didactică. Aplicarea metodelor necesită timp, diversitate de idei, descoperirea de noi valori, responsabilitate didactică, încredere în capacitatea de a le aplica creator pentru eficientizarea procesului instructiv-educativ. Metodele implica mult tact din partea profesorilor, deoarece trebuie să-şi adapteze stilul didactic în funcţie de tipul de elev.
În cadrul fiecărei metode copiii primesc sarcini de învăţare, foarte diferite de la o tehnică la alta, astfel încât explorează o mare varietate de capacităţi. M-am oprit la prezentarea şi descrierea uneia dintre ele.
Metoda pălăriilor gânditoare este o tehnică interactivă, de stimulare a creativității participanților care se bazează pe interpretarea de roluri în funcție de pălăria aleasă. Sunt șase pălării gânditoare, fiecare având câte o culoare: alb, roșu, galben, verde, albastru și negru. Elevii vor fi împărțiți în grupe, în funcție de numărul de copii din clasă. Membrii grupului își aleg pălăriile și vor interpreta astfel rolul precis, așa cum consideră mai bine. Metoda se poate aplica în desfășurarea lecției clasice, combinând cu metode tradiționale sau cu alte metode moderne.
Pălăria galbenă simbolizează optimistul, cea roşie intuitivul, cea neagră negativistul, cea albă – cel care gandeşte obiectiv, cea verde – creativul iar cea albastră – dirijorul.
Pălăria galbenă oferă o perspectivă pozitivă și constructivă asupra situației, culoarea galbenă simbolizând lumina soarelui, strălucirea optimismul. Sub pălăria galbenă gândirea este optimistă, constructivă bazată pe un fundament logic.
Pălăria roşie dă frâu liber imaginației şi sentimentelor şi oferă o perspectivă emoțională asupra evenimentelor.
Pălăria neagră exprimă prudența, grija, avertismentul, judecata. Ea oferă o perspectivă întunecoasă, tristă, sumbră asupra situației în discuție. Sub pălăria neagră elevul privește din perspectiva gândirii negative, pesimiste.
Pălăria albă oferă o privire obiectivă asupra informațiilor, este neutră și concentrată pe fapte obiective și imagini clare. Ea stă întotdeauna sub semnul gândirii obiective.
Pălăria verde exprimă ideile noi, stimulând gândirea creativă, verdele simbolizează iarba verde, vegetația abundentă și fertilitatea. Sub pălăria verde elevul are idei noi, inovatoare.
Pălăria albastră exprimă controlul procesului de gândire, albastrul fiind culoarea cerului care este deasupra tuturor, atotvăzător și atotcunoscător. Pălăria albastră supraveghează și dirijează bunul mers al activității fiind preocupat de a controla, de a organiza.
Participanții trebuie să cunoască foarte bine semnificația fiecărei culori și să-și reprezinte fiecare pălărie, gândind din perspectiva ei. Nu pălăria în sine contează, ci ceea ce semnifică ea, ceea ce induce culoarea fiecăreia.
Metoda pălăriilor gânditoare constă în împărțirea celor 6 pălării gânditoare elevilor cărora li se supune atenției și cazul supus discuției pentru ca fiecare să-și pregătească ideile. Pălăria poate fi purtată individual și atunci elevul respectiv își îndeplinește rolul sau mai mulți elevi pot răspunde sub aceeași pălărie. În acest caz, elevii grupului care interpretează rolul unei pălării gânditoare cooperează în asigurarea celei mai bune interpretări. Ei pot purta fiecare câte o pălărie de aceeași culoare fiind conștienți de faptul că întotdeauna:
_ pălăria albastră – clarifică;
_ pălăria albă – informează;
_ pălăria verde genereză idei noi;
_ pălăria galbenă aduce beneficii, este creativă;
_ pălăria neagră identifică greșelile;
_ pălăria roșie spune ceea ce simte.
Cum funcționeză această metodă:
– Pălăria albastră definește problema;
– Pălăria albă oferă informații și materiale disponibile în legătură cu problema discutată;
– Pălăria verde vizează soluțiile posibile;
– Pălăria galbenă are în vedere posibilitățile reale de realizare a soluțiilor propuse;
– Pălăria roșie stimulează participanții să răspundă la întrebări: Ce simți în legătură cu soluțiile propuse?
– Pălăria albastră alege în final soluția corectă și trece mai departe.
Indicații pentru cei care poartă pălăriile sau potențiale întrebări:
– Pălăria albă folosește întrebări: Ce informații avem?
Ce informații lipsesc?
Cum putem obține informațiile?
– Pălăria roșie: Punând pălăria roșie uite cum văd eu lucrurile…
Sentimentul meu este că….
Nu-mi place felul cum s-a procedat…
Intuiția mea imi spune că…
– Pălăria neagră adresează întrebări cum ar fi: Care sunt erorile?
La ce riscuri ne expunem?
– Pălăria galbenă vine și ea cu întrebări: Care sunt beneficiile?
Pe ce se bazează aceste idei?
Cum vom ajunge aproape de acestă viziune?
– Pălăria verde pune întrebări cum ar fi: Cum putem ataca problema și altfel?
Putem face asta și în alt mod?
Se poate găsi și altă explicație?
– Pălăria albastră vine cu întrebări: Putem să rezumăm punctele de vedere?
Care sunt ideile principale pe baza cazului discutat?
Metoda pălăriilor gânditoare se poate folosi în cadrul unor lecții de comunicare în limba română. Eu am folosit-o la lecția „Crăiasa Zăpezii” de H. Cr. Andersen (clasa a II-a).
Pălăria albă: informează (Despre ce este vorba în text – povestirea lecţiei)
Pălăria roşie: spune ce simte ( Ce ţi-a plăcut mai mult în text, de ce?)
Pălăria neagră: pesimistă ( De ce s-a speriat băieţelul? De ce crăiasa nu este lăsată să intre în casă?)
Pălăria galbenă: optimismul (Cum descrie bunica iarna? Care sunt frumuseţile pe care ni le poate oferi crăiasa?)
Pălăria verde: creativă (Imaginează-ţi un dialog cu Crăiasa Zăpezii! Imaginează – ţi o călătorie în palatul Crăiesei Zăpezii!)
Pălăria albastră: clarifică (Adresează câteva întrebări colegilor, prin care să clarifici conţinutul textului!)
Purtătorii celor şase pălării trebuie să intre perfect în pielea personajelor, să gândească din perspectiva pălăriei pe care o poartă. Pălăria poate fi purtată individual, dar şi de către o echipă/ grupă de copii. Mai întâi se oferă cazul propus spre a fi discutat şi pălăriile gânditoare elevilor. Cei care poartă pălăria albă trebuie să înceapă cu „faptele sunt următoarele……”. Enunţurile celor care poartă pălăria roşie se axează pe sentimente: „sentimentul meu este…………” sau „(nu) îmi place că……”. Pălăria neagră poate începe cu „nu e bine pentru că….” sau „ne expunem la un mare risc…………………..”, pe când cea galbenă insistă pe „beneficiile sunt următoarele……………”. Cei care poartă pălăria verde se gândesc şi la alte alternative: „ce-ar fi dacă…………”, iar cei cu pălăria albastră încearcă să rezume: „care e următorul pas……………..” sau „haideţi să rezumăm…………”.
Avantajele metodei pălăriilor gânditoare:
– Stimulează creativitatea elevilor, gândirea colectivă și individuală.
– Dezvoltarea capacității sociale a participanților de intercomunicare și toleranța reciprocă, de respect pentru opinia celuilalt.
– Încurajează și exersează capacitatea de comunicare a gânditorilor
– Dezvoltarea competențelor inteligenței logice, lingvistice și interpersonale
– Poate fi folosită la diferite discipline
– Determină și activează comunicarea și capacitatea de a lua decizii
– Încurajează gândirea constructivă, complexă și completă
Dezavantajele metodei:
– Există posibilitatea ca metoda să nu fie luată în serios și să fie percepută ca o simplă activitate recreativă.
– Apare riscul identificării totale a elevilor cu una dintre pălării și refuzul ulterior de a mai purta și altă pălărie
– Pot apărea conflicte între elevi.
Bibliografie:
1. M.E.C., Învăţarea activă, ghid pentru formatori şi cadre didactice, Bucureşti, 2001.
2.Crenguţa Lăcrămioara Oprea, Pedagogie. Alternative metodologice interactive, Editura Universităţii din Bucureşti, 2003
3.Otilia Păcurari (coordonator), Învățarea activă: ghid pentru formatori, București, MEC-CNPP,
2001.