Jocul a fost și va rămâne „activitatea” preferată a copiilor de toate vârstele, dar mai ales a copiilor mici. Prin intermediul jocului aceștia descoperă lumea înconjurătoare, integrează în propriul comportament anumite atitudini, valori, devin mai comunicativi cu cei din jur. Toate acestea conduc într-un final la dobândirea încrederii de sine și la consolidarea unor relații de prietenie cu partenerii de joacă.
„Omul nu este întreg decât atunci când se joacă.”- Schiller
În procesul instructiv educativ, jocul poate genera alte activități specifice instruirii didactice, precum scrisul, lectura, rezolvarea diverselor probleme, memorarea poeziilor, etc. De aceea este indicat ca pe lângă metodele clasice de predare și evaluare sa fie folosită și această metodă, ca un fel de „anticameră recreativă” ce duce spre activitățile propuse.
La orele de religie, jocul are un rol important în dezvoltarea spirituală a copiilor, în asimilarea unor noțiuni elementare de morală și comportament față de cei din jur dar și ale unor elemente de bază ale credinței noastre ortodoxe, în asumarea unor responsabilități, în identificarea și explicarea unor evenimente religioase, etc.
Profesorul de religie poate utiliza metoda jocului didactic la toate tipurile de lecții și în toate momentele acestora. Ținând cont de vârsta elevilor, de faptul că cei de la clasa pregătitoare sau clasa întâi fie obosesc repede, fie își pierd concentrarea pe parcurs, intervenind astfel plictiseala, jocul ales trebuie să aibă în vedere mai multe aspecte. Mai întâi de toate profesorul trebuie să-și cunoască elevii și astfel să aleagă cel mai potrivit joc în funcție de aptitudinile lor. Acesta nu trebuie să aibă o durată foarte lungă și dacă condițiile o impun, este indicat să includă și câteva pauze scurte. Înainte de începerea jocului se va explica elevilor regulile acestuia, iar profesorul se va asigura că ele au fost înțelese de către toți. Se va preciza foarte clar că nu este vorba de o competiție și de aceea elevii trebuie să aibă o atitudine prietenoasă unii față de ceilalți. În cazul în care jocul este pe echipe, membri fiecărei echipe trebuie să colaboreze între ei.
Pentru exemplificare, voi prezenta un model de lecție de la clasa a V-a, în cadrul căreia am utilizat un joc de colaborare și comunicare.
Tema activității didactice: Decalogul-importanța lui în viața omului (II)
Clasa: a V-a
Competența cheie vizată: competențe sociale și civice
Competența generală: manifestarea unui comportament moral, în viața personală și în societate, în acord cu valorile religioase
Competențe specifice:
– Selectarea unor reguli de comportament moral-religios în diferite contexte de viață, din perspectiva unor criterii date;
– Identificarea unor responsabilități față de sine și față de comunitate, după repere date, prin raportare la valorile moral-religioase.
Metode utilizate: conversația, explicația, argumentarea, jocul didactic, lectura.
În vederea aplicării acestui demers didactic, folosesc metoda jocului – un joc de colaborare și comunicare „Conviețuirea în grup”.
Elevii primesc instrucțiuni să deseneze fiecare pe o coală de hârtie animalul său preferat. La finalizarea desenului vin în fața clasei să îl prezinte și să răspundă la următoarele întrebări:
• Ce vă place la acest animal?
• Trăsăturile voastre personale de caracter seamănă cu animalul desenat?
• Dacă da, care trăsături se aseamănă?
• Ce există în comportamentul vostru și lipsește la animalul desenat?
• Cum trăiesc animalele prezentate de voi?
• Cum reacționează ele în caz de pericol?
În urma răspunsurilor copiilor, se concluzionează: majoritatea animalelor desenate trăiesc în grupuri pentru a supraviețui. Ele respectă anumite reguli care le ajută să trăiască și să lucreze împreună.
Aplicație: elevii să alcătuiască un regulament al clasei care să conțină zece reguli/ legi ce vor fi afișate într-un loc vizibil și puse în aplicare la nivelul clasei. (Reguli așteptate: să se accepte, să nu se jignească sau lovească, să se ajute la greu, să-și asculte părerile, să nu fure unii de la alții, etc)
Se va da citire Decalogului (poruncile V-X) și se va explica fiecare poruncă a sa, reliefându-se faptul că respectarea acestora ne ajută să îndeplinim cu succes toate regulile, sarcinile pe care le întâlnim în viața de zi cu zi. Punem astfel în practică porunca iubirii dată de Dumnezeu.
Activitatea se încheie cu următorul exercițiu – elevii vor completa enunțul după modelul dat:
• Îmi respect părinții deoarece …………………….. .
• Îi respect pe ceilalți oameni deoarece …………………… .
Succesul lecției a fost garantat, elevii manifestându-și dorința de a încerca și alte jocuri în orele următoare. Prin aplicarea acestei metode în timpul orelor de religie și prin folosirea unor mijloace didactice adecvate, gradul de implicare al elevilor este unul sporit, garantând astfel asimilarea și fixarea noțiunilor predate.
Bibliografie
1. Chateau, Jean, Copilul şi jocul, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1970
2. Moldovanu, Iosif, 855 de jocuri și activități – Ghidul ANIMATORULUI, Chișinău, 2005
3. Şchiopu, Ursula, Psihologia vârstelor, Editura Credis, București, 2001