În clasificarea metodelor de învățământ, I. Cerghit încadrează jocul în grupa „metodelor de simulare” ce valorifică, sub forma ludicului, capacitatea elevului de a se implica în propria instruire. Încorporarea elementelor de joc în activitatea didactică imprimă acesteia un caracter mai atrăgător, aduce „varietate şi destindere”. Astăzi, jocul didactic este recomandat la toate ciclurile de învățământ, de la cel al preșcolar până la cel liceal, transpus în forme specifice în toate etapele demersului instructiv-educativ. Profesorul va organiza activitatea, va enunţa obiectivele, va preciza sarcinile, va urmări desfăşurarea „jocului” şi va aprecia rezultatele împreună cu elevii.
Unii cercetători, precum Constantin Parfene și Alina Pamfil, încadrează jocul didactic la metoda exerciţiilor cu caracter predominant „ludic” şi exemplifică prin diferite tipuri de exerciții prezentate anterior la metoda exercițiilor.
Profesorul apelează la jocul didactic pentru a capta și menține atenția elevilor și în lecțiile de limbă. O modalitate agreată de elevi este jocul rebusistic utilizat, de obicei, pentru descoperirea temei noii activități. Profesorul poate alege un rebus din auxiliarele școlare sau îl poate concepe chiar el, urmărind ca prin întrebările sau afirmațiile cuprinse să actualizeze anumite cunoștințe de limba română și să descopere numele noțiunii ce urmează a fi studiată.
Elevii din clasele mici ale gimnaziului sunt captați și de alte tipuri de joc de felul jocului de imaginație din etapa de „spargere a gheții”.
Manualele alternative, cu precădere manualele noi, editate în conformitate cu noua programă școlară din 2017, propun multiple activități de tipul jocului, specifice celor cinci domenii ale disciplinei: comunicare orală, lectură, elemente de construcție a comunicării, redactare și elemente de interculturalitate.. Abordarea acestei metode este o provocare atât pentru elevi, cât și pentru profesor, prin diversitatea și ineditul conținutului. Vor fi prezentate în continuare, exemple de jocuri didactice specifice domeniilor disciplinei. Pentru domeniul comunicare orală regăsim în manualele noi jocuri de tipul: ,,Super Ascultătorul. Pentru domeniul redactare sunt recomandate jocuri didactice precum: ,,Schema prietenilor, Cel mai bun prieten,etc. Pentru domeniul elemente de construcție a comunicării sunt recomandate jocuri didactice precum: jocuri ortografice ,,Loto- ortografic’’, ,,Columna ortografică’’, ,,Jocul silabelor’’, jocuri de vocabular ,, Caută-i perechea!’’; ,,Formează diminutivele’’, jocuri de morfologie: ,,Răspunde la întrebare!’’, ,,Cum se formează?’’, ,, Cutiuța cu surprize’’, ,,Fotbal gramatical’’, ,,Eu spun una, tu spui multe’’, ,,Detectivul de cuvinte’’, ,,Pătratul buclucaș’’ etc. Pentru domeniul lectură se recomandă jocurile de rol, dramatizările etc.
Există multe tipuri de jocuri utilizate la orele de limbă română care pot fi clasificate astfel:
- după conţinutul şi obiectivele urmărite – jocuri de dezvoltare a vorbirii; de creaţie; de fantezie; de memorie;
- după materialul folosit: jocuri cu material; jocuri fără materiale; jocuri orale; jocuri de cuvinte încrucişate, jocuri cu întrebări (de tipul cine știe câștigă,) ghicitori, jocuri de sensibilizare etc. ;
- după procesele psihologice implicate: jocuri de memorie; jocuri de atenţie; jocuri de inteligenţă etc
Indiferent de tipul său, jocul didactic trebuie să îndeplinească anumite cerinţe:
- să aibă precizate obiectivele pedagogice;
- să fie raţional integrat în sistemul muncii educative;
- să dozeze gradul de dificultate implicat (în funcţie de particularităţile de vârstă şi intelectuale ale elevilor);
- să fie dozate din punctul de vedere calitativ.
Bibliografie
1.Ioan Cerghit, Metode de învățământ, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1980, p. 47.
2.Constantin Parfene, Metodica studierii limbii și literaturii române în școală, Editura Polirom, 1999, p. 50.