…Pentru că școala este lumea.
La începutul secolului al XX-lea, în Italia erau mai multe personalități care au dat pedagogiei un nou impuls. Printre acestea, două femei, două educatoare, Maria Montessori și Giuseppina Pizzigoni, au introdus noi viziuni despre școală prin conceperea unor strategii care au depășit barierele educației de la acel moment.
Montessori este o modalitate de educație care se concentrează pe activitatea independentă a copilului, așadar el nu este forțat să facă lucruri care nu-i aduc bucurie, plăcere și entuziasm. În funcție de curiozitățile pe care le are și înclinațiile spre care își concentrează atenția, acesta este încurajat să lucreze, să descopere și să experimenteze cu ajutorul materialelor educaționale absolut tot ce își dorește.
Pizzigoni a gândit, construit și definit școala şi metoda ca act pedagogic unic. Aspectele specifice sunt: predarea obiectivă, metoda experimentală, cea psiho-fizică, experiența elevului, atelierele, cursurile în aer liber și formarea caracterului copilului.
Repere:
● Fondator: Giuseppina Pizzigoni (1870-1947)
● Acordul de metodă experimentală de către guvernul italian din 1911
● Predarea limbii a doua (franceză) până în 1911
● Deschiderea clădirii școlii în 1927
● Motto-ul metodei:
Tempio la NATURA: Templul natura
Metodo l’ESPERIENZA: Metoda Experiența
Scopo il VERO: Scopul Adevărul
Mai întâi, odată cu structurarea metodei, aceasta a apărut la Roma și s-a răspândit în întreaga lume. Apoi, a fost creată Școala Pizzigoni Renewed din Milano (Rinnovata Pizzigoni), care există și astăzi. Ministerul Educației a validat propunerile ca metode inovatoare pentru toate școlile. În 1911, metoda experimentală a Giuseppinei Pizzigoni a primit aprobarea oficială și, de atunci, au fost inițiate și promovate cursuri specifice de formare a profesorilor.
Pizzigoni vorbește despre visul și utopia noii școli, gândite într-un mediu nou și cu noi profesori:
„Totul eșuează, pentru că școlile se preocupă doar de ele însele cu inteligență și nu cu sentimente și voință.” (Pizzigoni 1956, p. 3)
„Să părăsim lumea cuvintelor și să intrăm în lumea faptelor, acesta este motto-ul meu. Am conceput școala astfel: faptele învață; elevii experimentează și învață; tot ce fac profesorii este să aducă toate faptele pe care le găsesc fundamental educative în contact cu elevii, sau aceştia din urmă în contact cu cei dintâi, și ghidează mințile celor care trebuie să învețe, deci învățarea este ordonată şi devine izvor de viaţă.” (Pizzigoni 1929, pp.10-11)
„Pentru mine, școala nouă este ceea ce are la fel de mult spațiu ca lumea și atâtea limite câte are viața. Și, întrucât viața este analiză și construcție, noua școală este ceea ce experimentează și lucrează.” (Pizzigoni 1956, p. 293)
Giuseppina Pizzigoni subliniază importanța vieții în aer liber, natură, călătorii și plimbări; propria țară este „un singur tot”, iar natura este un „tot continuu”. Profesorul și școala pregătesc condițiile și asigură posibilități de învățare.
După ce a perceput necesitatea reformării sistemului școlar, prin reînnoire din interior, Pizzigoni a studiat diversele experiențe ale noii școli în Statele Unite și Europa.
Bibliografie
EuropeForAll, furnizor curs Erasmus+
* * *
Material conceput în urma participării la cursul Erasmus+ „Innovative pedagogical and didactical approaches to teaching”