Sintagma „mentalitate deschisă” presupune o viziune nouă asupra procesului instructiv-educativ, bazată pe acceptare, înțelegere și provocare. Generațiile noi de elevi sunt mai provocatoare de la un an la altul din toate punctele de vedere: atitudine, capacitatea de a recepta informațiile, motivație, voință. Meseria de dascăl presupune să te reinventezi de fiecare dată și să accepți schimbarea. Acceptarea presupune o atitudine tolerantă bazată pe un limbaj motivant și plăcut din partea cadrului didactic, care să-l determine pe elev să acționeze pozitiv, să observe singur greșelile și să înțeleagă consecințele propriilor fapte.
Din dorința de a interacționa cu persoane de vârsta lor, elevii caută contexte și motive prin care să încalce regulile. Atenționarea acestora reprezintă o metodă care generează o atitudine potrivită pe moment, dar, în spatele acestei atitudini am constatat o nevoie emoțională generată de probleme ale adulților pe care copiii nu știu cum să le perceapă și nu le pot înțelege. O atitudine bazată pe înțelegere și empatie m-a ajutat să gestionez corespunzător fiecare situație. Fiecare zi, oră, moment poate fi o adevărată provocare. Elevii au idei diverse, experiențe de viață diferite de ale noastre, trăiesc și desfășoară activități cu scopuri multiple, dar care vin de cele mai multe ori în completarea activităților din școală.
Comportamentele noastre sunt în strânsă concordanță cu felul în care gândim și vedem lucrurile. O gândire pozitivă ne ajută să adoptăm cea mai bună atitudine și să modificăm traiectoria anumitor comportamente. Încurajarea, aprecierea, bucuria din voce, zâmbetul de pe chip, reprezintă doar câteva modalități prin care putem modela comportamentele elevilor noștri. Orele de dezvoltare personală sau educație civică ne oferă posibilitatea de a exersa anumite comportamente, în scopul formării unor deprinderi corecte. Expunerea anumitor situații din viața copiilor, sub forma unor studii de caz, oferă posibilitatea elevilor de a analiza cu atenție fiecare situație, de a descoperi eventuale răspunsuri, de a se identifica cu personajele.
Exercițiul-joc cu tema „Copacul emoțiilor”, desfășurat după existența unui conflict între doi elevi din clasă, i-a ajutat pe elevi să descopere că furia, nervozitatea pot conduce la anumite acțiuni care pot avea consecințe nedorite. Împreună, am descoperit soluții prin care putem atenua aceste emoții negative. Elevii au exersat aceste exerciții timp de o săptămână, notând pe frunzele copacului emoțiile pe care le-au avut și ce situații au generat aceste emoții. Au înțeles că oamenii pot fi încercați de o întreaga paletă de emoții și, acestea, nu pot fi împărțite în bune sau rele. Depinde de noi cum gestionăm contextele în care apar și felul în care reușim să identificăm soluții.
Era digitală în care ne aflăm a generat o multitudine de nevoi emoționale: nevoia de a fi ascultat, de a avea prieteni, de a socializa, de a rezona cu ceilalți. Educația elevilor în mediul online este o formă atractivă, motivantă, dar nu poate substitui nevoia de comunicare a elevului, nevoia de apartenență la un grup. Descoperirea tehnologiei și a multiplelor posibilități de navigare este benefică din punct de vedere educational, dar , din păcate, există situații în care elevii au dezvoltat comportamente nepotrivite, dominate de anxietate și inactivitate, cu probleme de relaționare și chiar de limbaj în lipsa exersării acestuia. Această situație obligă factorii implicați în educația copiilor (școală, societate, familie) să decidă în favoarea acestora și să selecteze cele mai eficiente metode de învățare.
Ne bucurăm cu toții de avantajele utilizării mijloacelor moderne de învățare prin folosirea tehnologiei, dar cheia obținerii succesului în clasă va fi întotdeauna relația directă profesor-elev, învățarea producându-se prin interacțiunea dintre cele două părți. Mijloacele tehnologice pot oferi informații diverse și utile în procesul educațional, dar nu pot substitui pasiunea, dragostea și tactul pedagogic al omului de la catedră, învățătorul.