Matematica la gimnaziu și lecțiile Erasmus+

Dacă ne amintim cum arătau orele de matematică din anii noștri de școală, ne dăm seama repede că sala de clasă de astăzi nu mai poate funcționa după aceleași tipare și obiceiuri. Copiii s-au schimbat, societatea s-a schimbat, iar modul în care elevii primesc și prelucrează informația este cu totul altul față de cel de acum câteva decenii. O lecție construită doar în jurul explicațiilor profesorului la tablă și a exercițiilor mecanice din manual nu mai reușește să mențină treaz interesul clasei.

În timpul orelor aud destul de des întrebarea: „Doamna profesoară, la ce o să-mi folosească asta?”. Deși, la prima vedere, poate părea o formă de dezinteres, consider că este o întrebare cât se poate de firească. Elevii vor să știe dacă noțiunile pe care le învață au vreun rost dincolo de următoarea lucrare de control și dacă au vreo legătură reală cu lumea în care trăiesc.

Întrebarea aceasta m-a pus de multe ori pe gânduri și m-a făcut să îmi reevaluez propriul mod de a preda. Am înțeles că nu este suficient să stăpânesc bine materia și să o explic corect. La fel de important este să găsesc căi prin care elevii să devină parte activă a lecției, să fie curioși, să pună întrebări și să descopere singuri anumite proprietăți. O oră atractivă nu înseamnă să renunțăm la rigoarea matematică sau la disciplina muncii, ci să îmbinăm această rigoare cu metode care să le ofere copiilor mai multe ocazii de a participa efectiv.

Experiența Erasmus+

Cu câțiva ani în urmă, aveam impresia că simpla introducere a tehnologiei în lecție reprezintă un pas uriaș spre modernizare. Foloseam videoproiectorul pentru a proiecta fișe de lucru sau figuri geometrice și aveam sentimentul că orele devin automat mai atractive. Ulterior, mi-am dat seama că a înlocui tabla cu un ecran nu schimbă prea mult lucrurile dacă elevii rămân în continuare simpli spectatori. Schimbarea este una de formă, nu de conținut.

Un moment important în această privință a fost participarea la mobilitatea Erasmus+, în cadrul cursului de formare „The Fundamental ICT Tools for Education”, desfășurat la Roma. Întâlnirea cu profesori din alte sisteme educaționale europene, discuțiile despre provocările comune de la clasă și atelierele practice mi-au oferit o altă perspectivă asupra folosirii tehnologiei în educație.

Am înțeles atunci că un instrument digital nu trebuie ales doar pentru că este nou sau spectaculos, ci în funcție de ce vrem să obținem la finalul lecției. Important este dacă aplicația respectivă îi ajută pe elevi să vizualizeze mai ușor o problemă, să lucreze autonom, să colaboreze sau să își verifice cunoștințele fără stres.

M-am întors la școală cu multe idei pe care am ținut să le pun în practică, dar mai ales cu o altă întrebare în minte. În loc să mă întreb doar „De ce nu reușește copilul acesta să rezolve exercițiul?”, am început să caut răspunsul la o altă întrebare: „Ce aș putea schimba eu în felul în care îi prezint noțiunea, astfel încât să o poată înțelege?”.

Matematica în situații pe care elevii le întâlnesc în viața reală

Una dintre cele mai mari provocări în gimnaziu este trecerea de la noțiunile concrete din clasele primare și din clasa a V-a la conținuturile tot mai abstracte din clasele a VII-a și a VIII-a. Algebra și geometria în spațiu presupun un salt de gândire pe care mulți copii îl resimt ca pe un blocaj, ajungând să creadă că matematica este mult prea grea pentru ei.

Din acest motiv, încerc să pornesc, ori de câte ori este posibil, de la situații familiare lor. La geometrie, atunci când discutăm despre perimetre și arii, transformăm sala de clasă într-un mic atelier de calcul practic: măsurăm podeaua, calculăm suprafața încăperii, estimăm cantitatea de parchet necesară pentru renovare, comparăm prețurile materialelor și calculăm un buget real. În felul acesta, elevii descoperă că formulele matematice nu sunt doar reguli de memorat pe de rost pentru o evaluare, ci instrumente cu care poți lua decizii concrete.

De asemenea, încerc să le las libertatea de a căuta singuri drumul spre rezolvare. Nu mă grăbesc să le arăt imediat metoda cea mai scurtă, ci le dau câteva minute să se consulte, să propună variante și să le compare. Chiar dacă nu toate ideile duc la rezultatul corect, discuțiile îi ajută să gândească, să argumenteze și să înțeleagă singuri unde au greșit.

Învățarea prin joc: Escape Room la clasa a VII-a

Pentru mulți copii, matematica vine la pachet cu emoții puternice și cu teama de a nu greși. Uneori, simplul anunț că urmează o lucrare de control îi face să se blocheze, chiar dacă au înțeles lecția. Tocmai de aceea, am început să acord mai multă atenție activităților în care elevii pot recapitula într-un cadru relaxat.

O experiență de care îmi amintesc cu mare drag este organizarea unui Escape Room matematic la clasa a VII-a, în cadrul programului „Școala Altfel”. Era prima dată când încercam un astfel de format și recunosc că am avut emoții, neștiind dacă elevii vor lua provocarea în serios sau o vor trata doar ca pe o joacă superficială.

Pentru a le capta atenția din primul minut, am creat o mică poveste: „Codul seifului din laboratorul de științe s-a blocat, iar echipa voastră are la dispoziție 45 de minute pentru a reconstitui combinația din patru cifre înainte ca sistemul să se închidă definitiv”. Am împărțit clasa în echipe eterogene de câte 4-5 elevi, astfel încât în fiecare grupă să existe atât elevi cu rezultate foarte bune, cât și copii mai timizi sau cu lacune. Fiecare echipă a primit un plic sigilat și a trebuit să parcurgă patru stații de lucru pentru a descoperi, pe rând, cele patru cifre ale codului:

  • Stația 1 – Misterul numerelor reale (Prima cifră): Elevii au primit un cartonaș cu patru expresii cu radicali și module. Doar efectuând corect calculele și scoțând factorii de sub radical obțineau un număr natural de o singură cifră – prima piesă a combinației.
  • Stația 2 – Mesajul ascuns în ecuații (A doua cifră): Pe masă se aflau trei ecuații de gradul I. Soluțiile acestora corespundeau poziției unor litere din alfabet, formând un cuvânt-cheie care îi trimitea către un plic ascuns sub un anumit obiect din clasă, unde se afla a doua cifră.
  • Stația 3 – Provocarea GeoGebra (A treia cifră): Pe laptopul clasei era deschisă o construcție dinamică în GeoGebra reprezentând un paralelogram cu laturi și unghiuri mobile. Elevii trebuiau să deplaseze un vârf până când figura devenea romb sau dreptunghi și să citească măsura unui unghi indicat pe ecran; suma cifrelor acelui unghi le oferea a treia cheie.
  • Stația 4 – Geometria din sala de clasă (A patra cifră): Ultima provocare nu era pe hârtie și nici pe ecran. Echipele primeau o ruletă și trebuiau să măsoare dimensiunile tablei din clasă, să îi calculeze aria și să împartă rezultatul la un număr indicat pe fișă pentru a afla ultima cifră a codului.

Reacția lor m-a surprins în cel mai plăcut mod. S-au implicat cu entuziasm, au dezbătut fiecare pas și au verificat calculele colegilor. Cel mai mult m-a bucurat să îi văd activi pe elevii care, la orele obișnuite, stau tăcuți și evită să iasă la tablă. De data aceasta, neexistând presiunea catalogului, au venit cu propuneri, au măsurat cu ruleta și s-au bucurat sincer când au reușit să deschidă lacătul.

Am continuat să folosesc astfel de jocuri și la orele obișnuite de consolidare, folosind cartonașe cu provocări sau chiar lăsându-i pe elevi să conceapă probleme-capcană pentru colegii lor. Este fascinant să vezi câtă creativitate manifestă atunci când primesc această responsabilitate. Bineînțeles, jocurile nu înlocuiesc evaluările clasice și munca individuală, dar aduc un echilibru necesar: elevii au ocazia să încerce, să greșească și să reia o problemă fără să simtă permanent presiunea notei.

Tehnologia nu înlocuiește profesorul, ci îi completează activitatea

Participarea la cursul Erasmus+ mi-a clarificat și rolul real al tehnologiei în educație. Aplicațiile digitale pot aduce un plus evident lecțiilor, dar un profesor nu devine mai eficient doar pentru că folosește mai multe dispozitive moderne. În spatele unei ore reușite trebuie să existe un obiectiv didactic limpede, o bună organizare și, mai presus de toate, atenție la nevoile reale ale copiilor.

Dincolo de orice platformă digitală sau metodă interactivă, relația dintre profesor și elev rămâne esențială. Răbdarea, încurajarea și disponibilitatea de a explica încă o dată, atunci când este nevoie, fac diferența. Un copil care simte că poate pune o întrebare fără să fie judecat sau ironizat va avea curajul să își depășească blocajele.

Pentru mine, cele mai frumoase momente la catedră sunt acelea în care un elev care la începutul orei spunea „Eu nu pot să fac asta” reușește, în cele din urmă, să ducă exercițiul până la capăt. Aceste reușite, oricât de mici ar părea, îmi reamintesc de ce este important să nu rămânem blocați în aceleași tipare.

Mobilitatea Erasmus+ a fost mai mult decât un simplu curs de perfecționare; a fost o ocazie de a învăța de la alți colegi, de a-mi privi cu ochi critici propria activitate și de a-mi reconfirma că dezvoltarea unui profesor nu se încheie niciodată. Poate că nu toți elevii mei vor ajunge să iubească matematica, și este firesc să fie așa. Dar fiecare dintre ei merită șansa de a o înțelege, de a-i descoperi rostul și de a simți satisfacția propriei reușite – iar această șansă începe, de multe ori, cu disponibilitatea noastră de a privi predarea dintr-o perspectivă nouă.

Bibliografie

• Bocoș, Mușata, Instruire interactivă. Repere axiologice și metodologice, Editura Polirom, 2013.
• Cucoș, Constantin, Educația. Experiențe, reflecții, soluții, Editura Polirom, 2013.
• Pânișoară, Ion-Ovidiu, Profesorul de succes. 59 de principii de pedagogie practică, Editura Polirom, 2015.
• Singer, Mihaela; Voica, Cristian, Didactica matematicii pentru învățământul gimnazial, Editura Sigma, 2008.

Resurse digitale
• GeoGebra – www.geogebra.org/
• NotebookLM – notebooklm.google.com/
• Quizizz – quizizz.com/
• GooseChase – www.goosechase.com/

* * *

Acest document a fost dezvoltat ca urmare a diseminării bunelor practici asimilate în mobilitatea Erasmus+ Curs formare: „The Fundamental ICT Tools for Education”, Furnizor: Europass Teacher Academy, Roma, Italia, Cod proiect: 2025-1-RO01-KA121-SCH-000317793.


Încadrare în categoriile științelor educației:

prof. Lavinia Ene

Școala Gimnazială George Emil Palade, Buzău (Buzău), România
Profil iTeach: iteach.ro/profesor/lavinia.ene1