Începând cu reforma curriculară din anii 1998-2000, în ţara noastră s-a renunţat la manualele unice şi s-a trecut la manualele alternative. Astfel, profesorul nu mai este un simplu executant al unei modalităţi unice de interpretare a programei şcolare. Profesorul se documentează, face o analiză critică şi optează pentru acel manual care răspunde cel mai bine programei şcolare, profilului şi nivelului clasei de elevi şi particularităţilor psihointelectuale ale acestora.
Avalanşa de manuale tipărite de edituri (de exemplu, 16 manuale de matematică pentru clasa a XI-a programa M1 şi 7 pentru clasa a XI-a programa M2, valabile în anul şcolar 2025-2026) conduce la o libertate mare de alegere. De aceea, elevi din aceeaşi şcoală pot studia după manuale diferite, situaţie ce creează falsa impresie că studiază noţiuni diferite. Din acest motiv, la începutul anului şcolar profesorul trebuie să argumenteze elevilor decizia de alegere a unui anumit manual.
În ceea ce priveşte manualele de matematică, putem spune că, în primul rând, sunt realizate să corespundă conţinuturilor din programa şcolară. Sunt în accord cu achiziţiile anterioare ale elevilor, exacte, precise, redau coerent noţiunile prezentate. Conţinutul ştiinţific este selectat, adaptat nivelului de înţelegere al elevilor şi adaptat programei căreia este destinat (M1, M2, etc). De asemenea, cunoştinţele sunt prezentate gradat, conceptele sunt explicate clar, noţiunile teoretice fiind întărite şi argumentate de exemple, probleme şi exerciţii rezolvate, toate acestea contribuind la formarea şi dezvoltarea competenţelor din programa şcolară.
În general, limbajul manualelor de matematică este uşor de înţeles, vocabularul fiind adaptat nivelului elevilor cărora le e destinat. Limbajul de specialitate şi terminologia disciplinei sunt concepute astfel încât să fie înţelese prin definiţii şi exemple bine alese.
Diferenţe apar în partea de aplicaţii. În funcţie de tipul programei căreia le sunt destinate, exerciţiile şi problemele propuse de autorii manualelor sunt stucturate astfel:
- Exerciţii şi probleme rezolvate. Acestea sunt prezente după introducerea unei noţiuni şi a teoriei ce se dezvoltă în jurul ei. Ele oferă modele de aplicare şi folosire a elementelor teoretice.
- Exerciţii şi probleme pentru exersare. Parcurgerea acestora asigură însuşirea şi folosirea noţiunilor de bază învăţate. Acestea sunt bine adaptate conţinuturilor, sunt formulate clar şi precis.
- Exerciţii şi probleme de sinteză. Acestea au un grad de dificultate mai ridicat şi asigură o sinteză a cunoştinţelor, conexiuni dintre diferite noţiuni din lecţia curentă şi/sau anterioare.
- Probleme recapitulative care acoperă întreaga tematică a manualului.
Sunt manuale, puţine la număr, concepute prea abstract. Limbajul lor este peste nivelul de înţelegere al elevilor, devenind astfel inhibante şi greu de înţeles. Partea aplicativă este săracă, nu este prezentată pe diferite grade de dificultate. Acestea se adresează unui nivel superior de pregătire a elevilor (ca de exemplu, manualul Matematica M1 pentru clasa a XI-a, oferi de editura Art Grup Editorial, autori Ţena M., Andronache M. şi Şerbănescu D.).
În cadrul procesului instructiv-educativ, profesorul trebuie să analizeze conţinutul concret al fiecărei lecţii, consultând mai întâi programa şcolară şi manualele pe care le are la dispoziţie. Alegând cea mai potrivită cale de predare-învăţare-evaluare, conţinutul ştiinţific devine, pentru elevi, inteligibil, temeinic şi uşor de asimilat.
Profesorul nu se poate limita doar la informaţia cuprinsă în paginile manualului şcolar din mai multe motive. În primul rând, manualul are o anumită stabilitate, pe durata mai multor ani şi, ca atare, nu poate încorpora ultimele achiziţii din domeniu metodicii. În al doilea rând, prin conţinutul şi forma de prezentare a cunoştinţelor, manualul vizează, fie un nivel mediu, fie unul superior de pregătire a elevilor, fără preocupări deosebite privind tratarea diferenţiată a elevilor. În al treilea rând, unele manuale sunt concepute prea abstract, limbajul lor fiind o barieră în înţelegere.
În privinţa pregătirii riguroase pentru examene, este benefic pentru elevi un sistem care le dă posibilitatea să aleagă. Chiar dacă alegerea manualului este făcută, la clasă, de către profesor, elevii ce studiază după manualul „Matematică. Manual pentru clasa a XI-a (coordonatori Marius Burtea şi Georgeta Burtea)”, programa M2 ştiu că se pot pregăti pentru examene şi pentru concursuri studiind manualul „Matematică. Manual pentru clasa a XI-a (coordonator Mircea Ganga)”, dar pot învăţa folosind un manual la fel de bun, precum “Matematică. Manual pentru clasa a XI-a M1”, coordonatori Marius Burtea şi Georgeta Burtea.
Ca auxiliare moderne, manualele alternative oferă un mod de învăţare care presupune înţelegerea şi explicarea, reprezintând un mecanisme de stimulare a gândirii critice. Mai mult, elevii sunt obişnuiţi să caute şi să selecteze informaţiile, fiind pregătiţi astfel pentru învăţarea pe tot parcursul vieţii.
Bibliografie
Marcus, S. – Patologia manualelor şcolare, preluat pe 15.02.2017 de pe istodor.ro/patologia-manualelor-scolare-analiza-lui-solomon-marcus-romania-literara/