Managementul formării continue

Formarea continuă asigură actualizarea și dezvoltarea competențelor personalului didactic, inclusiv dobândirea de noi competențe, în funcție de evoluția nevoilor de educație, a curriculum-ului, precum și în funcție de exigențele privind adaptarea competențelor personalului didactic la schimbările din structurile/ procesele de educație”, afirmă Comunicarea Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European privind îmbunătăţirea calităţii formării profesorilor.

În prezent, nu orice curs primește credite la fel de ușor. Se pune accent pe:

• Competențe digitale (corelate cu standardele europene DigCompEdu).
• Educație incluzivă: Formarea pentru lucrul cu elevii cu CES (Cerințe Educaționale Speciale).
• Alfabetizare funcțională: Metode de predare care să combată analfabetismul funcțional.
• Managementul clasei și starea de bine (well-being).

După anul 1990, asigurarea calității proceselor de formare continuă a personalului didactic a devenit o problemă de maximă complexitate pentru sistemele de învățământ europene cunoscând o diversitate de abordări teoretice dar experiențe practic reduse. Până în anul 2000 la nivelul statelor membre au existat preocupări, relativ sporadice și izolate. Odată cu desfășurarea Consiliului European de la Lisabona a fost, însă, confirmat acest aspect ca obiectiv strategic prioritar: ameliorarea calității sistemelor de formare.

Obiectivele stabilite de Consiliul european în anul 2000, la Lisabona, au fost confirmate în anii următori de o serie de declaraţii şi programe punctuale, precum şi în acte normative europene, dintre care cele mai importante, din perspectiva acestei lucrări, sunt directivele ce reglementează sistemul general de recunoaştere a diplomelor şi calificărilor profesionale. Cu toate acestea, în 2005, la o analiză a îndeplinirii obiectivului stabilit la Lisabona, prin care se dorea „să se facă din Uniunea Europeană economia cea mai competitivă şi dinamică din lume, până în 2010”, rezultatele au fost total nemulţumitoare. În consecinţă, s-au adoptat noi instrumente de lucru, între care un sistem de proiectare a obiectivelor concrete şi a indicatorilor de performanţă. cu privire la îndeplinirea ţintelor stabilite la Lisabona a fost nevoie de un amplu proces de reaşezări instituţionale şi adoptarea mai multor acte normative europene cu statut obligatoriu în domeniu, respectiv regulamente, directive şi decizii.

În prezent, sistemul normativ românesc cu privire la formarea profesională continuă a adulţilor este în acord cu politicile Uniunii Europene în domeniu, fiind, poate, potrivit opiniei noastre, din punct de vedere al coerenţei şi unităţii, superior celui ce reglementează sistemul public de învăţământ din România.

În ceea ce privește sistemul de credite transferabile, adoptarea lui trebuie să țină cont de specificul național de particularitățile și nevoile sistemului de formare. Sistemul de credite de acumulare și transfer ECVET (Sistemul European de Credite Transferabile pentru Formarea Profesională – European Credit Sistem for Vocational Education and Training) concretizează preocuparea la nivel European pentru asigurarea transparenței, compatibilității, transferabilității și recunoașterea competențelor și/sau a calificărilor între toate țările prin promovarea nivelurilor comune de referință, a principiiilor comune pentru certificare și a măsurilor comune privind transferul sistemului de credite în domeniul educației și formării profesionale. ECVET are în vedere crearea premiselor pentru recunoașterea competențelor dobândite în diferite contexte de învatare (formal, non-formal și informal). Noua legislație pune un accent imens pe digitalizare și monitorizarea parcursului profesional. A fost introducerea Portofoliului profesional personal, care acum face parte din Profilul de competențe al cadrului didactic. Formarea continuă nu mai este doar o acumulare de adeverințe, ci o acumulare de dovezi ale competențelor în acest portofoliu digital. Creditul este o unitate de valoare pe care o stabilesc de comun acord cei interesați printr-un proces transparent. The National Academic Recognition Information Center in United Kindom definește creditul ca fiind o unitate de valoare care ar putea exprima finalizarea completă, cu succes a unei discipline universitare. Creditul este menit să indice cantitatea de învățare presupusă de perspectiva disciplinei în relație cu totalitatea cerințelor instrucționale și de pregătire în vederea obținerii certificatului de studii ori a diplomelor.

Implementarea sistemului de credite se face după o serie de principii:

1. Principiul mobilității: construcția cursurilor credit trebuie făcută în asa fel încât să permită formabilului mobilitate pe verticală dar și pe orizontală
2. Principiul modularității care face posibilă depășirea monospecializării prin alcătuirea unui modul principal, modulul care dă specilaizarea de bază dar și de existența unui modul secundar accesibil formabililor.
3. Principiul curriculumului care presupune secvențierea internă a disciplinelor de învățământ în unități echivalente ca valoare psihologică și epistemologică.
4. Principiul responsabilității se referă la responsabilizarea formabilului în alegerea programelor de formare.
5. Principiul succesului și al eficienței presupune construcția armonioasă a cursurilor credit astfel încât instituțiile de fromare să devină instituții puternice dotate cu mecanisme de autoreglere și organizare după criteriul eficienței.
6. Principiul transferului care se referă la posibilitatea transferului de credite

În prezent, sistemul normativ românesc cu privire la formarea profesională continuă a adulţilor este în acord cu politicile Uniunii Europene în domeniu, fiind, poate, potrivit opiniei noastre, din punct de vedere al coerenţei şi unităţii, superior celui ce reglementează sistemul public de învăţământ din România.

În ceea ce privește sistemul de credite transferabile, adoptarea lui trebuie să țină cont de specificul național de particularitățile și nevoile sistemului de formare.Sistemul de credite de acumulare și transfer ECVET (Sistemul European de Credite Transferabile pentru Formarea Profesională – European Credit Sistem for Vocational Education and Training) concretizează preocuparea la nivel European pentru asigurarea transparenței, compatibilității, transferabilității și recunoașterea competențelor și/sau a calificărilor între toate țările prin promovarea nivelurilor comune de referință, a principiiilor comune pentru certificare și a măsurilor comune privind transferul sistemului de credite în domeniul educației și formării profesionale. ECVET are în vedere crearea premiselor pentru recunoașterea competențelor dobândite în diferite contexte de învatare (formal, non-formal și informal).

Creditul este o unitate de valoare pe care o stabilesc de comun acord cei interesați printr-un proces transparent. The National Academic Recognition Information Center in United Kindom definește creditul ca fiind o unitate de valoare care ar putea exprima finalizarea completă, cu succes a unei discipline universitare. Creditul este menit să indice cantitatea de învățare presupusă de perspectiva disciplinei în relație cu totalitatea cerințelor instrucționale și de pregătire în vederea obținerii certificatului de studii ori a diplomelor.

Implementarea sistemului de credite se face după o serie de principii:

1. Principiul mobilității: construcția cursurilor credit trebuie făcută în asa fel încât să permită formabilului mobilitate pe verticală dar și pe orizontală
2. Principiul modularității care face posibilă depășirea monospecializării prin alcătuirea unui modul principal, modulul care dă specializarea de bază dar și de existența unui modul secundar accesibil formabililor.
3. Principiul curriculumului care presupune secvențierea internă a disciplinelor de învățământ în unități echivalente ca valoare psihologică și epistemologică.
4. Principiul responsabilității se referă la responsabilizarea formabilului în alegerea programelor de formare.
5. Principiul succesului și al eficienței presupune construcția armonioasă a cursurilor credit astfel încât instituțiile de formare să devină instituții puternice dotate cu mecanisme de autoreglare și organizare după criteriul eficienței.
6. Principiul transferului care se referă la posibilitatea transferului de credite

Creditele sunt exprimate printr-o valoare numerică atribuită întregului program de formare, fiecărei unitate de competențe, respectiv fiecărui modul. Valoarea creditelor este stabilită, pentru fiecare calificare, și stipulată de Standardul de Pregătire Profesională al calificării, respectiv de Curriculum pentru fiecare modul, în funcție de modul în care este structurată obținerea rezultatelor învățării planificate. Fiecărei unități de competențe din standard îi este alocat un număr de credite (între 0,5 și 2 credite). Suma creditelor tuturor unităților de competențe care formează o calificare reprezintă numărul de credite corespunzător unei calificări întregi. Acest lucru asigură mobilitatea și flexibilitatea pe parcursul formării profesionale. Se au în vedere variabile instituționale( misiune, vechime instituțională, experiență în domeniu, certificări, structură managerială, numărul stagiilor și al activităților de formare desfășurate anterior), variabile curriculare ( lista programelor de formare dezvoltate până în prezent, corelarea strategică a obiectivelor din programele de formare cu activitățile propuse, coerența pe verticală și pe orizontală a modulelor la nivel disciplinar, articularea structurilor disciplinare la nivel de program de formare, progresia logico-științifică  a conținuturilor fiecărui modul, determinarea clară a formelor și a instrumentelor de evaluare, structurarea modulelor de formare la nivelul raportului obligatoriu/opțional, adaptarea programelor de formare la cerințele sociale și la nevoile personale ale participanților), variabile referitoare la resursele umane ( numărul de persoane angajate în procesul de formare, gradul de calificare al persoanelor implicate, competențe în domeniul psihologiei și a pedagogiei adulților), variabile psihopedagogice (așteptările cursanților față de programul de formare, reprezentările cursanților față de desfășurarea programului, percepția asupra gradului de dificultate a sarcinilor dezvoltate prin program).

Odată cu intrarea în vigoare a Legii Învățământului Preuniversitar nr. 198/2023, sistemul de formare continuă din România trece printr-o reformă structurală, orientată spre rezultate și competențe practice. Obligativitatea acumulării a 90 de credite profesionale transferabile pe parcursul a 5 ani rămâne pilonul central, însă modalitățile de obținere a acestora s-au diversificat, incluzând acum mentoratul, cercetarea și participarea în proiecte de inovare didactică. Mai mult, formarea nu mai este un proces izolat, ci este integrată în Portofoliul Profesional Personal, un instrument digital care reflectă evoluția cadrului didactic în raport cu noile standarde de performanță și nevoile de digitalizare ale sistemului de educație românesc.”

Bibliografie

1. Legea Învățământului Preuniversitar nr. 198/2023, Monitorul Oficial al României.
2. Ordinul privind Metodologia de acumulare, recunoaștere și echivalare a creditelor profesionale transferabile (actualizat post-2023).
3. Cadrul European al Competențelor Digitale pentru Educatori (DigCompEdu).
4. Preda, Mihaela, Portofoliul profesional al cadrului didactic: un instrument necesar, o soluție deja disponibilă, în iTeach: Experiențe didactice, nr. 3/ 2026
5. Iucu, Romita, Sistemul creditelor profesionale transferabile, în Buletinul CNFP, nr. 2 București 2010