Cadrele didactice nu educă doar la catedră sau în clasă, ci, în fiecare zi, prin fiecare contact relaţional cu copiii şi părinţii, desfăşoară o muncă de conducere şi direcţionare, de creştere şi dezvoltare.
Managementul, fiind specific oricărei activități organizate, are câteva funcţii şi trăsături comune, indiferent de domeniu. Şi în ceea ce privește activitatea din clasă, funcțiile şi rolurile manageriale sunt compatibile cu cele ale managementului general.
Din acest punct de vedere, şi managerii din domeniul învățământului, adică cadrele didactice, ar trebui să aibă:
- o pregătire de specialitate adecvată;
- o pregătire managerială specifică, în sensul adaptării principiilor generale şi a funcţiilor manageriale la particularităţile domeniului condus (clasa de elevi şi procesul instructiv- educativ).
Activitatea cadrelor didactice se desfăşoară în faţa unor individualităţi psihice umane în formare, în plină evoluție. De aici apare necesitatea unei maxime responsabilităţi în ceea ce priveşte comportamentele şi intervenţiile educatorului. Cadrele didactice au o poziţie oarecum specială, unicat, în sensul că de obicei, sunt singurii adulţi dintr-un grup de copii, devenind astfel reprezentanţii lumii adulţilor.
În activitatea instructiv – educativă, cadrul didactic își asumă un cumul de roluri. În acest sens, acesta planifică activităţile cu caracter instructiv-educativ, îşi structurează conţinuturile esenţiale şi stabilește orarul clasei, determină obiectivele şi sarcinile pe variate niveluri. De asemenea, fixează programul muncii instructiv-educative, organizează activităţile clasei. Tot cadrul didactic este cel care comunică informaţiile ştiinţifice sub forma unor mesaje, găsește canalele de comunicare şi codurile comune.
„Cadrul didactic trebuie să fie un model de tipul așa aș vrea să fiu eu când o să fiu mare, ceea ce presupune o experiență complexă, un mod diferit de a vedea lumea. Tot ceea ce face cadrul didacticse răsfrânge în ochii elevului, elevul preia (uneori fără să știe și de multe ori fără să vrea) conduita și valorile profesorilor săi.” (Pânișoară I.-O., 2017, pag.20-21)
Activitatea educativă în sine implică, de altfel şi un dialog continuu cu elevii, ilustrat prin arta formulării întrebărilor, dar şi prin libertatea acordată elevilor în sensul structurării răspunsurilor.
Dialogul elev-profesor impune un climat educaţional constructiv, stabil şi deschis. Un rol al cadrului didactic este acela de a conduce activitatea în clasă, direcţionând în acest fel procesul asimilării informațiilor, dar şi al formării elevilor.
Cadrul didactic coordonează activităţile instructiv-educative ale clasei, urmărind în permanenţă corelația dintre sincronizarea obiectivelor individuale cu cele comune ale clasei. Se dorește evitarea suprapunerilor sau risipa, dar şi întărirea solidarităţii grupului; îndrumarea elevilor pe drumul cunoaşterii prin intervenţii adaptate fiecărei situaţii, după caz, prin sfaturi şi recomandări care să susţină comportamentele şi reacţiile elevilor.
Deosebit de important este de asemenea ca profesorul sau învăţătorul să fie cel care motivează activitatea elevilor prin formele de întăriri pozitive şi negative, utilizând aprecieri verbale, nonverbale, dar și paraverbale în sprijinul consolidării comportamentelor pozitive; orientează tendinţele negative identificate în comportamentele elevilor, dar totodată și încurajează, manifestând solidaritate cu unele momente afective din clasă.
De asemenea, cadrul didactic își asumă rolul de consilier în activităţile şcolare, dar şi extraşcolare, prin sfaturi şi dirijare a elevilor în scopul cunoaşterii stadiului în care se află realizarea competențelor, precum şi nivelurile de performanţă. Controlul capătă numai un rol reglator şi de ajustare a atitudinii şi activităţii elevilor.
Un alt aspect este cel al evaluării. Cadrul didactic evaluează măsura în care scopurile şi obiectivele dintr-o etapă au fost atinse, folosind instrumente de evaluare sumativă, dar și prelucrări statistice ulterioare ale datelor recoltate şi realizarea sintezei aprecierilor finale. Judecăţile valorice pe care acesta le va emite vor construi o bază temeinică a procesului de caracterizare a elevilor.
Analizând aceste principale tipuri de comportamente putem concluziona că majoritatea acestora sunt de natură managerială. În acest sens observăm că procesul instructiv-educativ desfăşurat de cadrul didactic la clasă solicită o puternică înrâurire managerială, atât sub raportul funcţiilor manageriale esențiale, cât şi din perspectiva managementului organizaţional implicat de structura clasei de elevi.
O provocare în ceea ce priveşte managementul clasei de elevi o reprezintă resursele educaţionale. Pentru exigenţele proceselor economice, dar şi sociale contemporane, satisfacerea unor nevoi în plină ascensiune cu resurse din ce în ce mai limitate a devenit o condiţie a reuşitei acestora.
Până la urmă, priceperea unui bun manager poate fi recunoscută cu atât mai mult cu cât, utilizând un disponibil limitat de resurse, cadrul didactic reușește să suplinească necesarul acestora.
Eficienţa procesului de învăţământ văzută din perspectiva investigațților moderne are în vedere faptul că relaţia dintre modul de utilizare a resurselor şi gradul de satisfacere a nevoilor trebuie privită sub aspect esențial în determinarea şi evaluarea lor finală.
Analizând statutul de manager al profesorului în clasa de elevi, acesta trebuie să urmărească, în fiecare etapă a desfăşurării procesului educaţional, relaţia dintre resurse şi nevoi. Cadrul didactic trebuie să abordeze şi strategii de tip managerial în clasa de elevi, fără a renunța la perspectiva strict psihopedagogică, exploatând în profunzime resursele disponibile prin intermediul proiectării unor soluţii de administrare şi utilizare a lor.
Configurarea şi clasificarea principalelor resurse educaţionale exploatabile la nivelul managementului clasei sub aspectul statutului lor epistemologic în cadrul structurii activităţii instructiv-educative şi se prezintă în felul următor:
Resurse valorice:
– idealul educaţional;
– normativitatea socială (concepţia despre disciplină şi raportul libertate/ autoritate).
Resurse materiale:
– materiale didactice şi mijloace de învăţământ;
– mobilier şcolar;
– spaţiul de învăţământ al sălii de clasă.
Resurse financiare:
– bugetare: cheltuieli materiale și burse.
– extrabugetare: autofinanţare și sponsorizări.
Resurse umane:
– competenţele manageriale ale cadrului didactic;
– capacitatea de muncă a elevilor;
– capacitatea de muncă a cadrului didactic;
– resursele comunităţii şcolare a clasei;
– climatul organizator al şcolii;
– structura colectivului de elevi.
„Creşterea acestor resurse prezintă un avantaj deosebit pentru managerul şcolar, care poate să exploateze, în urma unei selecţii pertinente, cele mai variate resurse, stabilind alternative în funcţie de complexitatea situaţiilor educaţionale.” (Romiţă B. lucu – Managementul şi gestiunea clasei de elevi, Editura Polirom, Iaşi, 2006)
Ceea ce este însă specific rolurilor sau funcţiilor manageriale de bază ale cadrului didactic sunt amplitudinile diferite pe care le capătă acestea, precum şi continuitatea lor. Nu pot fi concepute independent nici unul dintre rolurile sau funcţiile manageriale ale cadrului didactic, ele corelându-se reciproc.
Ținta rolurilor manageriale ale cadrelor didactice în activitatea de la clasă este dirijarea şi orientarea resurselor materiale şi umane de care dispun clasa şi procesul instructiv-educativ într-un anumit moment, către realizarea obiectivelor proiectate, cu o eficienţă maximă. Roluri manageriale nu pot fi concepute într-o viziunea integrativă în absenţa disponibilizării resurselor educaţionale şi respectiv manageriale.