Era o dimineață obișnuită într-o grădiniță colorată, unde soarele pătrundea jucăuș printre perdelele galbene. La o măsuță mică, cu lipici pe mâini și sclipici în păr, stătea Mara, o fetiță de patru ani care tocmai construise o rachetă spațială dintr-un tub de hârtie igienică, un dop de plută și două aripi decupate din carton.
Când educatoarea s-a apropiat și a întrebat ce este acel obiect ciudat, Mara a ridicat ochii strălucitori și a spus cu un zâmbet larg:
— Este o navă care zboară pe planeta unde oamenii merg doar dacă știu să cânte și să spună glume.
Cineva din exterior ar fi putut râde sau ar fi spus: „Dar rachetele nu arată așa!” Însă în ochii Marei, acea creație era o invenție revoluționară, o punte între realitate și fantezie. Aceasta este esența creativității la preșcolari – o forță magică și autentică, care transformă banalul în extraordinar și care merită nu doar să fie observată, ci încurajată și cultivată cu grijă.
Ce înseamnă creativitatea pentru un copil mic?
Creativitatea, așa cum o vedem la preșcolari, nu înseamnă a ști să desenezi frumos sau a face lucruri „corecte”. Înseamnă a-ți exprima ideile, a visa, a explora, a combina ceea ce vezi cu ceea ce simți. Un copil creativ nu se limitează la ceea ce este „normal”. El îndrăznește să pună întrebări neobișnuite, să creeze din nimic și să gândească dincolo de reguli.
Pentru un adult, o cutie poate fi un ambalaj de carton. Pentru un copil, poate fi un submarin, o casă secretă sau o mașină de înghețată. Creativitatea le dă voie să trăiască în lumi imaginare, să înțeleagă lumea reală prin joacă și să exprime lucruri pe care poate încă nu știu să le spună în cuvinte.
De ce este atât de importantă creativitatea în această etapă?
Imaginați-vă că mintea unui copil de 3-5 ani este ca o pădure proaspăt înmugurită, unde fiecare gând este o frunză nouă. Fiecare poveste inventată, fiecare construcție absurdă sau desen cu oameni verzi este o ramură care se întinde și se dezvoltă.
Creativitatea nu înseamnă doar artă. Ea este baza:
- gândirii flexibile, care va ajuta copilul mai târziu să găsească soluții acolo unde alții văd doar probleme;
- încrederii în sine, pentru că un copil care se simte ascultat când spune o poveste inventată învață că ideile lui contează;
- comunicării emoționale, fiindcă uneori un copil exprimă printr-un desen ceea ce nu știe să spună cu voce tare;
- și curajului de a greși, pentru că în creație nu există răspunsuri greșite.
Cum putem noi, adulții, să susținem această comoară interioară?
Într-o lume grăbită, plină de reguli, programări și obiective, copilul are nevoie de spațiu. De timp. De libertate. Iar noi, părinți, bunici, educatori, putem fi grădinarii care udă cu blândețe acea pădure de idei.
Iată câteva moduri prin care putem face asta:
1. Creăm un mediu care încurajează explorarea
Nu trebuie să ai un atelier de artă acasă. Este suficient un colț cu hârtie, creioane, plastilină, câteva materiale reciclabile, lipici și libertate. Nu-l întreba pe copil „Ce este asta?” cu așteptarea unui răspuns logic. Întreabă-l: „Cum ai făcut asta?” sau „Ce ți-a venit în minte când ai început?”
2. Lăsăm controlul deoparte
Poate fi greu să vedem o activitate fără „rezultat frumos” sau să acceptăm un desen în care cerul este portocaliu și iarba este albastră. Dar acolo se ascunde magia. Nu corecta, nu da indicații – lasă-l să fie propriul artist, propriul povestitor.
3. Oferim timp pentru joacă nestructurată
În afara activităților programate, copiii au nevoie de joacă liberă, fără reguli stricte, fără intervenții adulte. De multe ori, tocmai în aceste momente apar cele mai profunde manifestări ale creativității.
4. Suntem și noi creativi
Copilul va învăța nu din ceea ce îi spunem, ci din ceea ce facem. Inventează povești, desenează cu el, creează personaje împreună. Arată-i că și adulții au voie să imagineze.
Povești din viața reală
Un băiat de cinci ani dintr-o grădiniță din Sibiu a inventat un joc pe care l-a numit „Vânătorii de nori”. Împreună cu colegii, urmăreau formele norilor și le dădeau semnificații: un nor era o balenă rătăcită, altul – o coroană pierdută de un rege. Ce a învățat el prin acel joc? Observare, interpretare, colaborare, limbaj, emoție. Iar toate acestea s-au născut dintr-o simplă privire pe cer.
Activități care pot stimula creativitatea acasă sau în grădiniță
- Povestiri create de copil pe baza unor imagini fără text
- Jocuri de rol cu păpuși, figurine sau obiecte de uz casnic
- Construirea unui oraș din cutii și capace
- Dansuri libere pe diferite tipuri de muzică
- „Ateliere de invenții” – ce poți crea doar din dopuri, ață și carton?
- Ziua poveștilor absurde – unde totul e cu susul în jos
Concluzie: Să fim gardienii creativității
Creativitatea la preșcolari nu este un moft, nu este un bonus. Este o parte esențială a dezvoltării lor, o punte între emoții, cunoaștere și relaționare. Să le oferim copiilor noștri permisiunea de a visa, de a greși, de a crea – chiar și atunci când casa devine plină de confetti și tuburi de carton.
Pentru că, în acele momente de haos creativ, se nasc nu doar opere de artă copilărești, ci viitorii inovatori, gânditori liberi, visători care vor modela lumea.