Trăim într-o lume secularizată, în care tinerii refuză lectura, locul acesteia fiind luat de către calculator, telefon sau tabletă. Această lume informatizată, a tehnologiei ne îngreunează din ce în ce mai mult munca de cadru didactic, deoarece elevii refuză să citească.
Cu astfel de neplăceri ale refuzului cititului mă lovesc și eu zilnic, deoarece elevii pe care încerc să-i învăț și să-i îndrum sunt la fel de dezinteresați în ale cititului. Pentru a-i atrage încerc zi de zi metode noi, care uneori dau roade, alteori nu.
„Cetim ca să trecem examene (deci lectura studiu), ca să omorâm timpul (deci lectura de loisir) sau cetim din profesiune (deci lectura informativă). Lectura ar putea fi un mijloc de alimentare spirituală continuă, nu numai un instrument de informație sau de contemplație.” (Mircea Eliade)
Trăiesc drama cititului selectiv de către fiica mea cea mare, în vârstă de 14 ani, care, paradoxal, nu preferă lumea tehnologiei, ci gustă doar literatură fantastică, de dragoste într-un limbaj care nu iese din perimetrul cotidianului sau texte scurte. Într-o lume în care vechile valori sunt demodate, încerc să devin, cum spunea Andrei Pleșu, actuală și să propun elevilor titluri din universul lor de interes. E o propunere de lectură care îmbogățește cunoștințele despre lume, satisface viciul aventurii, dar e doar un prim pas până a trece de la „a citi” la „a lectura”. Vreau să cred, cum o fac alții, că „ the best is yet to come!”
Prin lectură, încercăm să ne refugiem, căutăm să hrănim acea parte din noi care nu este întreţinută de viaţa cotidiană, să desoperim în noi acele părţi necunoscute, asta trebuie să încercăm, să-i facem să conștientizeze importanța lecturii și beneficiile pe care ni le aduce aceasta.
Citatul ” Refugiul în lumea cărţilor de calitate te salvează de urâţeniile realităţii.” poate fi folosit ca un motto al orelor de lectură, în care elevii pot să evadeze din lumea reală, plină de griji și lucruri urâte, într-o lume lipsită de griji, în care totul este posibil, realizabil.
Criza lecturii în rândul elevilor, scăderea poftei pentru carte în favoarea tehnologiei și dificultățile în abordarea liricului m-au determinat să caut noi modalități prin care să readuc elevul în contact direct cu textul, paradoxal prin materiale/aplicații din zona media.
Nu întotdeauna elevul poate percepe anumite trăiri ale sufletului matur. Cum să-l apropiem de eroul liric, de simțirile acestuia?
Audierea variantei muzicale a textului liric va crea o atmosferă de reflexivitate, ajutându-l pe elev să-l înțeleagă pe acel care și-a așternut sufletul în cuvinte. Cred că asocierea dintre cuvânt/text-muzică-imagine permite „relectura” motivată a textului, altfel decât prin simpla citire a lui, și înlesnește ajungerea la miez, adică la semnificațiile operei, contribuind la formarea sensibilității estetice a elevului și trezind interesul pentru lectură.
Lectura necesită nu numai îndrumare, ci și control. Sondajul în lectura particulară trebuie să constituie o cerință obligatorie, manifestată în cadrul verificării cunoștințelor elevilor. Controlul lecturii elevilor trebuie să fie o activitate permanentă a profesorului de limba și literatura română, spre a preveni comoditatea, efectuarea unei lecturi facile, superficialitatea, neglijarea cărților. Pentru evaluarea lecturii, în funcție de scopul urmărit, se vor putea parcurge următoarele modalități:
Am încercat metode precum dramatizarea, care prinde la clasele mai mici, scaunul povestitorului, unde un elev trebuia să povestească celorlalți elevi ceea ce a citit el, însă fără ai plictisi pe colegi, ci chiar antrenându-i și pe aceștia în cele relatate.
O altă metodă este aceea a jurnalului de lectură, în interiorul căruia elevii trebuie să noteze fișele de lectură a operelor citite. Însă numărul elevilor care realizează acest jurnal este minim, unii dintre ei, chiar dacă știu că vor primi o notă proastă .
Verificarea caietelor de lectură suplimentară sau a fișelor de lectură: se face periodic, iar corectarea acestora oferă indicii despre ce citește elevul, ce reține din ceea ce citește, cum înregistrează informațiile, cum selectează date și personaje semnificative. Corectarea acestor caiete/ fișe este urmată de analiza concluziilor în fața întregii clase, cu prezentarea aspectelor pozitive și negative.
Convorbirile cu clasa și individuale despre lecturile elevilor: sunt foarte utile, deoarece oferă informații cât mai multe și cât mai precise asupra materialului citit, elevii beneficiind și de întrebările ajutătoare ale cadrului didactic.
Observarea performanțelor: se vor evidenția elevii care, în urma lecturii particulare, își completează informațiile, se exprimă îngrijit, nuanțat, apreciind acest lucru ca un gest de silință și inteligență.
Afișarea unui tabel cu evidența lecturii elevilor în clasă: va stimula concurențial cititul cărților.
Încerc de asemenea să-i fac pe elevi să conștientizeze că ceea ce pot citi şi mă face fericit în timp ce citesc este o mare binecuvântare, deoarece o dată cu trecerea timpului momentele în care se poate realiza lectura sunt din ce în ce mai reduse.
Importanța lecturii este evidentă și mereu actuală. Lectura este un instrument care dezvoltă posibilitatea de comunicare între oameni, făcându-se ecoul capacităților de gândire și limbaj. Lectura elevilor este un act intelectual esențial, care trebuie îndrumat și supravegheat de școală și familie.
Doresc să închei această lucrare cu următorul citat: „Cartea este un ospăț al gândurilor la care oricine este poftit.” Dacă vom ști să trezim interesul elevilor noștri pentru citit, dacă vom îndruma, verifica și stimula în acest scop, vom crește generații care vor simți o „sete” permanentă pentru citit, pentru cunoaștere, pentru lărgirea orizontului lor cultural, ceea ce se va răsfrânge pozitiv asupra vieții și activității lor, căci, așa cum spunea Miron Costin: „Nu e alta mai frumoasă și mai de folos în toată viața omului zăbavă decât cetitul cărților”.
Bibliografie
Prof. drd. Cristina STAN, Școala Gimnazială C. Giurescu, Chiojdu, Buzău, Importanța lecturii în instruirea și educarea elevilor, Revista națională de știință, educație și cultură Tribuna Învățământului