Inteligența emoțională reprezintă una dintre competențele esențiale pentru adaptarea socială și succesul personal al copiilor, în special pentru cei cu cerințe educaționale speciale (CES). Dezvoltarea abilităților de recunoaștere, înțelegere și gestionare a emoțiilor proprii și ale celorlalți contribuie semnificativ la creșterea stimei de sine, îmbunătățirea relațiilor interpersonale și facilitarea integrării sociale a acestor elevi.
În cazul copiilor cu cerințe educaționale speciale (CES), educația socio-emoțională capătă valențe terapeutice, devenind un instrument esențial în depășirea barierelor cognitive, comportamentale și de comunicare. Abilitățile socio-emoționale reprezintă un factor protector important, care poate compensa unele dintre dificultățile cu care se confruntă acești copii și poate facilita integrarea lor în comunitatea școlară și, ulterior, în societate. Stimularea inteligenței emoționale prin activități specifice, adaptate particularităților individuale, contribuie la construirea rezilienței, la dezvoltarea autonomiei personale și la îmbunătățirea calității vieții acestor elevi.
Activitățile ludice prezentate în continuare oferă cadrul ideal pentru exersarea competențelor emoționale într-un mediu sigur și stimulativ, permițând copiilor cu CES să exploreze universul complex al emoțiilor și să dezvolte strategii eficiente de reglare emoțională. Prin joc, învățarea devine o experiență naturală și plăcută, iar barierele emoționale și cognitive se diminuează treptat, deschizând calea către o dezvoltare armonioasă și echilibrată.
1. Cum te simți astăzi? (activitate pentru identificarea emoțiilor)
Se realizează împreună cu copilul sau cu un grup de copii, prezentând o carte cu imagini sau un poster cu diferite fețe ce exprimă emoții diverse. Fețele se pot decupa din reviste, ziare, sau se pot desena și se lipesc într-un caiet sau pe o coală mare de hârtie.
În timp ce realizați acest lucru, întrebați copilul ce emoție crede el că reprezintă o față sau alta, și invitați-l să redea chiar el o emoție la alegere. Putem lăsa copilul să realizeze, periodic, în jurnal, un colaj cu astfel de fețe, în funcție de cum se simte în acea zi sau în săptămâna ce a trecut.
Acest exercițiu simplu îi va dezvolta copilului abilitatea de a identifica și înțelege mai bine stările emoționale ale celor din jur, interpretând mai ușor limbajul corpului sau al feței. De asemenea, se va obișnui să-și identifice propriile stări emoționale, iar prin realizarea acestei activități creative se va elibera de emoțiile negative, își va crește stima de sine și va gândi și acționa pozitiv.
Emoții fundamentale și opuse:
- Bucurie – Tristețe
- Încredere – Dezgust
- Frică – Mânie
- Surpriză – Anticipație
2. Cărți de joc cu emoții
Se realizează un pachet de cărți de joc cu chipuri, decupate din reviste sau imprimate, ce exprimă diverse emoții. Se folosesc pentru aceeași emoție (exemplu: tristețe) chipuri de copii, femei, bărbați, astfel încât să avem mai multe cărți de joc ce exprimă același tip de emoție.
Cărțile de joc se pot lamina sau lipi pe cartonașe, pentru a fi mai rezistente. Cu aceste cărți putem desfășura mai multe activități, cum ar fi:
- Să grupăm împreună cu copilul toate cartonașele ce exprimă același tip de emoție
- Să extragem, pe rând, câte un cartonaș din pachet și să mimăm emoția extrasă
- Să extragem o carte de joc și să povestim o situație în care am trăit acea emoție
Alcătuim încă un set de cartonașe ce descriu fiecare câte o situație care ar putea provoca diferite emoții. Apoi copilul va potrivi cărțile de joc cu emoții cu cele ce reprezintă situațiile respective
Exemple de situații:
- Cineva primește un cadou
- O persoană fuge de un pericol
- Ești călcat pe picior sau te lovești
- Ți-a căzut înghețata pe care tocmai ai primit-o
- Turnul de cuburi pe care l-ai construit este dărâmat de un coleg
- Nimeni nu vrea să se joace cu tine la școală
- Ești lăudat de toți colegii de școală pentru o reușită
- Cineva îți ia un obiect preferat fără să-ți ceară voie
3. Să ghicim emoțiile celorlalți
În clasă sau când ieșim cu copiii în parc, la magazin, pe stradă, putem să ne distrăm ghicind împreună ce simt oamenii privindu-le mimica feței, mersul sau gesturile și postura corpului, sau ascultând tonul vocii.
Putem să-i întrebăm pe copii: „Cum arată fața acelui om?” sau „Ascultă-i vocea, cum crezi că se simte?”, sau „Uite cum își ține capul aplecat acea femeie și merge foarte greu/încet, ce crezi că simte?”, etc.
4. Nu sunt de acord cu tine
Gândirea critică și autonomă, precum și capacitatea de a argumenta o afirmație, sunt competențe de bază la orice vârstă, ce pot fi antrenate cu succes în copilărie.
Jocul „Nu sunt de acord cu tine” presupune adresarea unor întrebări care fac referire la preferințele personale ale copilului. De exemplu, îi putem adresa întrebarea „Ce carte ai citit recent și ți-a plăcut?”, iar el va răspunde, poate, „Rățușca cea urâtă” sau o altă întrebare referitoare la o activitate plăcută și preferată de copil.
Pasul următor este să încercați să-l provocați cu un răspuns care să-i contrazică punctul de vedere: „Este o carte mai puțin reușită, nu înțeleg de ce ți-a plăcut”, sau „Cum îți poate plăcea să te joci la calculator sau să pictezi o floare?”. Sarcina copilului este să încerce să argumenteze de ce o consideră o carte bună.
Indiferent de întrebare, jocul îi învață pe copii să-și apere punctul de vedere și să învețe să-și argumenteze opiniile, să fie motivați, creativi și siguri pe ei.
5. Inventatul de povești
Acest joc este foarte eficient în dezvoltarea imaginației. Scopul este să oferiți copilului un set de termeni aparent fără nicio legătură între ei și să-l provocați să inventeze o poveste care să îi conțină.
De exemplu: pădure, roată, ceai, mașină, val, lună, invidie, blană, tavan și zăpadă. Vă va surprinde cât de inspirat, amuzant și creativ poate fi un copil care acceptă provocarea!
6. Jocul complimentelor
Acest joc se adresează unui grup de copii, o clasă de elevi așezați în cerc. Fiecare jucător trebuie să spună câteva cuvinte frumoase copilului de lângă el, privindu-l în ochi.
Copilul care primește complimentele, cuvintele frumoase, trebuie să își manifeste recunoștința și să facă același lucru pentru următorul copil de lângă el. Dacă este nevoie, se intervine cu exemple ajutătoare, oferind complimente și cuvinte magice copilului care începe jocul.
Exprimarea în cuvinte a aprecierii pentru cei din jur este o artă ce poate fi deprinsă de la vârste fragede, iar copiii își dezvoltă astfel empatia, recunoștința și inteligența emoțională.
Concluzie
Activitățile ludice prezentate reprezintă instrumente valoroase în arsenalul pedagogic al cadrelor didactice și părinților care lucrează cu elevi cu cerințe educaționale speciale. Prin intermediul acestor jocuri aparent simple, se construiește treptat fundația unei dezvoltări emoționale sănătoase, oferind copiilor limbajul și instrumentele necesare pentru a naviga în complexitatea propriilor emoții și a relațiilor sociale. Beneficiile acestor activități depășesc sfera emoțională, contribuind la îmbunătățirea comunicării, a creativității și a abilităților cognitive. Este esențial să înțelegem că inteligența emoțională nu este un lux educațional, ci o componentă fundamentală a dezvoltării armonioase a oricărui copil, cu atât mai mult în cazul celor cu cerințe speciale. Investiția de timp și energie în cultivarea acestor competențe va aduce roade pe termen lung, pregătind elevii nu doar pentru succesul academic, ci și pentru provocările vieții de adult, unde abilitățile emoționale și sociale reprezintă adesea cheia adaptării și împlinirii personale.
Bibliografie
1. Elias, M. J., Tobias, S. E., Friedlander, B. S., (2002), Inteligența emoțională în educația copiilor, Editura Curtea Veche, București
2. Goleman, D. , (2001), Inteligența emoțională, Editura Curtea Veche, București
3. Roco, M., (2001), Creativitate și inteligență emoțională, Editura Polirom, Iași