Învăţarea reprezintă un proces evolutiv, de esenţă informativ-formativă, constând în dobândirea (însuşirea, stocarea, prelucrarea şi valorizarea internă) de către fiinţa umană – într-o manieră activă, explorativă – a experienţei de viaţă. Unul din obiectivele majore ale educaţiei este îmbunătăţirea puterii de înţelegere a copilului şi cultivarea dorinţei acestuia de a învăţa – fără efort, fără constrângeri, în ritmul şi la parametrii solicitaţi – în vederea asigurării şansei de succes personal.
De aceea, demersurile noastre vor avea la bază următoarele principii: toţi copiii trebuie priviţi ca persoane active şi capabile să înveţe şi ale căror competenţe sunt sprijinite de curriculum; curriculumul este un cadru deschis care se adresează diferitelor interese şi nevoi ale copilului, într-o manieră holistică; o combinaţie echilibrată între educaţie şi îngrijire poate promova o imagine de sine pozitivă, dezvoltarea socială şi cognitivă a copilului şi, implicit, formarea competenţelor de bază; valorificarea experienţelor copilului şi participarea lui activă în joc şi, implicit, în învăţare sprijină cultivarea dorinţei copilului de a învăţa. Ỉn descifrarea tainelor ştiinţei, experimentele ştiinţifice deţin un rol foarte important în dezvoltarea capacitãţii de învãţare la preşcolari, precum şi la dezvoltarea lor mentalã optimã.
Deosebit de importantã în grãdiniţã, “joaca educativã prin experimente ştiintifice” poate concentra atenţia şi setea de învãţare a preşcolarului, astfel încât intelectul lui sã fie pregãtit sã absoarbã diverse informaţii ştiinţifice în viitor. Şi, de aceea, considerãm cã micile noastre încercãri de a le demonstra cum funcţioneazã elementele mediului înconjurãtor, hrãnesc interesul şi curiozitatea copiilor de a cunoaşte şi de a înţelege uimitoarele transformãri care au loc în jurul lor. La aceastã vârstã, copilul are deja o viziune generalã despre modul în care interacţioneazã materia universalã, aşadar este pregãtit sã aprofundeze cunoştinţele sale în scopul de a descifra dezvoltarea progresivã a vieţii pe Pãmânt.
Ỉn acest sens, în grãdiniţã se pot organiza diferite experimente ştiintifice în cadrul colţului “Nisip şi apă” pentru a explora fenomenul plutirii corpurilor. Astfel, se pot realiza corelaţii între greutatea şi densitatea apei. Copiii pot observa şi pot realiza predicţii privind unele obiecte: vor pluti sau se vor scufunda, vor experimenta şi vor înţelege cu uşurinţã ce se întâmplă cu cele care sunt mai uşoare şi cu cele care sunt mai grele. Sau, se pot realiza diverse experimente privind rostogolirea obiectelor pe suprafeţe înclinate pentru a observa relaţia dintre greutate, unghiul de înclinaţie şi distanţa parcursă prin rostogolire. Toate acestea implică dezvoltarea gândirii logice a copiilor.
Pentru a cunoaşte unele fenomene fizice şi chimice împreunã cu copiii din grădiniţă am efectuat diferite experimente simple, uşor de realizat care susţin ideile exprimate anterior: precum dizolvarea unor substanţe în lichide, mişcarea aerului în natură, îngheţarea lichidelor, topirea gheţii şi a zãpezii, observarea unor procese ca înmugurirea, înfrunzirea, înflorirea, formarea fructelor, creşterea şi coacerea lor prin îngrijirea unor plante semãnate sau plantate de ei, transformarea culorii unor lichide în amestec cu unele substanţe.
Curiozitatea, setea de cunoaştere le-a fost pe deplin satisfãcutã experimentând transformarea culorii petalelor unei flori prin amestecarea unor lichide cu unele substanţe colorate. O floare pusă, cu tulpina, într-o vază cu cerneală va schimba culoarea petalelor iniţiale în culoarea cernelii, aceasta datorită schimbării culorii apei. Experimentul „Schimbã culoarea florilor” i-a familiarizat pe copii cu lumea plantelor şi le-a trezit interesul faţã de fenomenele care apar în naturã. Le-am propus sã schimbãm împreunã culoarea unor flori – garoafe. Ỉnainte de a începe experimentul, ne-am reamintit despre cum anume absorb florile apa din vazã, ştiind cã plantele absorb apa prin rãdãcini şi o transmit prin tulpinã pânã la frunze şi flori. La experiment am utilizat urmãtoarele materiale: douã pahare, apã, colorant alimentar- albastru şi roşu, o garoafã albã, foarfecã. Am umplut cele douã pahare cu apã de la robinet, într-unul dintre pahare am adãugat în apã colorant alimentar de culoare albastrã, iar în celãlalt colorant alimentar roşu. Am despicat tulpina garoafei în douã şi am fixat fiecare parte în cele douã pahare. Efectele experimentului au putut fi vizibile dupã câteva ore, iar colorarea propriu-zisã a petalelor a doua zi. Pentru cã garoafa a absorbit apa, aceasta, fiind coloratã, a modificat nuanţa petalelor. Copiii au observat pe suprafaţa petalelor cã au apãrut dunguliţe subţiri şi colorate, jumãtate de garoafã avea dunguliţe roşii, iar cealaltã jumãtate avea dunguliţe albastre.
Ỉncântaţi de aceastã transformare a garoafei, au devenit interesaţi de procesul ştiinţific, explicându-l ei înşişi, astfel înţelegând circuitul apei în corpul plantei şi specificând rolul hranei acesteia, fãcând asemãnãri uimitoare cu oamenii şi hrana acestora. Punând diverse întrebãri, am încercat să le explic fenomenele respective în raport cu capacitatea lor de înţelegere.
Ỉn urma desfãşurãrii acestor experimente capacitatea de cunoaştere a copiilor se îmbogăţeşte treptat, ceea ce le permite să înţeleagă că plantele şi animalele au nevoie de anumite condiţii de dezvoltare (hrană, căldură, lumină, adăpost), că trebuie îngrijite de om. Astfel, experimentând copiii ajung să înţeleagă că fenomenele sunt legate între ele şi depind unele de altele, că orice efect este determinat de o cauză.
Prin activităţile desfăşurate sub aceastã formã copiii se interesează în mod deosebit de natură, de fenomenele caracteristice fiecărui anotimp, de diferite aspecte din viaţa plantelor şi a animalelor care le atrag atenţia, îi trezesc curiozitatea şi-i preocupă. Curiozitatea spontană a copiilor, manifestată prin întrebările: „La ce?”, „De ce?”, „Cum?”, se transformă într-o activitate intelectuală intensă. Fundamentale în grădiniţă, aceste tipuri de activităţi-experienţe precum jocul, explorarea şi experimentarea permit dobândirea unor competenţe cu semnificaţie pentru dezvoltarea lor şi satisfac nevoile specifice vârstei. Şi astfel, micul preşcolar încearcă să cucerească lumea din jur, experimentând şi jucându-se “DE-A ŞTIINŢA”.
Bibliografie:
M.E.C.T., Ghid de bune practici pentru educaţia timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani, 2008.