Descoperirea naturii începe în copilărie. Curiozitatea naturală a copiilor preșcolari oferă un teren fertil pentru educația ecologică, ce îi poate transforma în protectori ai vieții și mediului. Educația timpurie, realizată în colaborare între familie, prieteni, autorități locale și școală, este esențială pentru a le insufla copiilor dragostea pentru natură și a le dezvolta abilitățile necesare pentru a o proteja.
Educația timpurie în natură este esențială pentru formarea personalității copilului. De aceea, educația din grădiniță trebuie să cultive curiozitatea naturală a copiilor pentru plante și animale, oferindu-le o conexiune profundă cu mediul înconjurător. Educația timpurie în natură stimulează interesul firesc al copiilor pentru lumea vegetală și animală, contribuind la o dezvoltare armonioasă și o conexiune autentică cu mediul.
Copiii sunt mici exploratori ai naturii. Educația din grădiniță are rolul de a facilita această explorare, valorificând curiozitatea naturală a copiilor. Bazele personalității se pun în primii ani de viață. Educația din grădiniță, centrată pe natura înconjurătoare, oferă copiilor o experiență de învățare holistică, stimulând curiozitatea, creativitatea și respectul pentru natură.
Curiozitatea pe care copiii o manifestă faţă de fenomenele naturii trebuie menţinută şi transformată într-o puternică dorinţă de a le cunoaşte şi înţelege din ce în ce mai bine. Observarea sistematică a dezvoltării şi schimbării în timp a plantelor, a creşterii şi îngrijirii animalelor, educă atenţia, spiritul de observaţie deprinderea de a sesiza schimbările din natură şi dorinţa de a cunoaşte cauzele acestora. Noile cunoştinţe transmise copiilor cu prilejul observării diferitelor fenomene ale naturii sunt înţelese şi memorate cu multă uşurinţă.
Copiilor le place să experimenteze permanent lucruri noi, de aceea este necesar să le acordăm multă atenţie şi să le ascultăm cu răbdare întrebările. Astfel îi vom ajuta să afle răspunsuri pentru „de ce”-urile copilăriei şi le vom menţine vie dorinţa şi setea de a cunoaşte. Sensibilizarea micilor ecologişti în faţa frumuseţilor naturii va forma persoane capabile să aprecieze frumosul şi viaţa. Educaţia ecologică din cea mai fragedă vârstă este o necesitate stringentă a omenirii.
Copii trebuie să înteleagă interrelaţia complexă dintre elementele lumii vii, să asocieze idei legate de specificul nostru local cu cel national şi chiar mondial. Protejarea mediului este o problemă ce trebuie să-i intereseze nu doar pe ecologişti, ci şi pe adulţi şi copii. Rolul major revine dascălilor care, încă de la intrarea copiilor în grădiniţă, îi vor ajuta să conştientizeze că toţi oamenii au datoria protejării mediului în care trăiesc. Copiii trebuie dirijaţi să cunoască şi să ocrotească elementele mediului înconjurător, să iubească plantele şi animalele, să adopte un comportament adecvat raportat la mediul în care îşi desfăşoară activitatea şi să ia atitudine faţă de cei care încalcă regulile.
Educația ecologică urmăreşte să stimuleze dragostea copiilor faţă de mediul înconjurător, dezvoltarea capacităţii de cunoaştere şi înţelegere a mediului, precum şi stimularea curiozităţii pentru investigarea acestuia, formarea şi exersarea unor deprinderi de îngrijire şi ocrotire a mediului, în vederea educării unei atitudini pozitive faţă de acesta, precum şi formarea unui set de valori şi sentimente specifice unei conduite civice cu valenţe ecologiste, prin obiective precum:
- Dezvoltarea capacităţii de cunoaştere şi întelegere a mediului înconjurător şi stimularea curiozităţii pentru investigarea acestuia
- Formarea şi exersarea unor deprinderi de îngrijire şi ocrotire a mediului, în vederea educării unei atitudini pozitive faţă de acesta
- Formarea unui set de valori şi sentimente specifice unei conduite civice cu valenţe ecologiste
- Cultivarea dorinţei de a se implica activ, colaborând cu alţii pentru rezolvarea problemelor de mediu
- Cultivarea dragostei pentru Terra cu tot ceea ce intra în componenţa acesteia: apă, plante, animale.
În grădiniţă, copilul învaţă să exploreze lumea înconjurătoare, să o analizeze, să pună întrebări, să facă predicţii, sa-şi exprime opinii şi stări sufleteşti şi să iniţieze acţiuni. Jocurile şi activităţile, strategiile didactice folosite trebuie să fie flexibile, să-i ajute pe copii să dobândească cunoştinţe, deprinderi şi comportamente noi necesare în rezolvarea problemelor cu care vin în contact în procesul de integrare şi cunoaştere a mediului înconjurător. Formarea deprinderilor de îngrijire sau protejare a plantelor şi animalelor se realizează prin participarea directă a copiilor la acţiuni practice de îngrijire şi păstrare a acestora.
Educarea copiilor în spiritul dragostei şi ocrotirii naturii înseamnă nu numai dobândirea de cunoştinţe noi, ci şi formarea unor atitudini , abilităţi, motivaţii, stări afective.
Bibliografie
1. „Cunoaşterea mediului – Ghid pentru Învăţământul preşcolar”, Ed. RADICAL 2001
2. Dilă, S., Crăciun, V., 2002 -„Glasul Naturii”. Ghid practic de educație pentru mediu pentru învățământul preșcolar, Tulcea
3. „Programa activităţilor instructiv – educative” Ed. INTEGRAL – Bucureşti 2000