Învățarea prin experiență este o metodă de educare prin experiență directă. În timpul procesului de învățare experiențială, elevul se implică activ, interactiv, colaborativ. Astfel elevul pune întrebări, investighează, experimentează, devine curios, rezolvă probleme, își dezvoltă creativitatea și inteligența multiperspectivă.
Activitățile de învățare experiențială pot include stagii de pregătire practică, studii în străinătate, excursii pe teren, proiecte de cercetare pe teren și proiecte de învățare. Învățarea prin experiență dezvoltă gândirea critică, gândirea multiperspectivă, creativitatea și inteligența multiplă, implicând elevii in rezolvarea problemelor, în crearea oportunităților de dezbateri și în luarea deciziilor în contexte specifice.
Prin intermediul învățării experiențiale, cunoașterea este creată prin transformarea experienței, proces ce se bazează pe patru elemente principale care funcționează într-un ciclu continuu, și anume:
• Experiență concretă –etapă în care elevul decodează imaginea experienței prin observarea reflexivă, având în vedere întrebări ca;” Ce s-a întâmplat?” și ”Care sunt rezultatele obținute?”. De exemplu, în cadrul modulului de specialitate ”Sisteme de servire”, la tema ”Realizarea mice-en –place-urilor”, domeniul de pregătire de bază ”Turism și alimentație”, clasa a X-a, prin realizarea diverselor tipuri de mice-en-place-uri, elevii pot observa ce s-a întâmplat de fapt, adică ce tipuri de obiecte de inventar s-au folosit la fiecare tip de mice-en-place în parte, și respectiv produsul final, adică modul de aranjare a mesei în salonul de servire.
• Observarea reflectorizantă – în această etapă – experiența devine abstractă. În acest stadiu, elevul are deja teorii, dar apar soluții la problemele cauzate de gândirea mai profundă a problemei. De obicei, elevul se bazează pe întrebări precum: „Ce înseamnă, ce influențează și cum influențează aceste rezultate?”. În această etapă, problema este mai bine înțeleasă. De exemplu, ca urmare a realizării diverselor tipuri de mice-en–place-uri, elevul înțelege care este scopul pentru care au fost realizate, care sunt amănuntele care influențează clienții și modul în care îi influențează. O pregătire adecvată a salonului de servire duce la creșterea fidelității clienților.
• A treia etapă – după construirea ideilor și soluțiilor legate de experiența concretă – constă în plasarea învățării într-o etapă practică care va genera acțiuni viitoare îmbunătățite. În această etapă are loc realizarea propriu-zisă a mice-en –place-urilor de către elevi, activitate care duce la dezvoltarea abilităților și deprinderilor practice.
• A patra etapă – implică urmărirea ideilor și soluțiilor găsite în etapele anterioare, ceea ce duce la o nouă experiență care va continua cu ciclurile învățării experiențiale.
Procesele de învățare sunt mai eficiente atunci când pornesc de la experiențe, fapt ce duce la interrelaționarea teoriei cu practica, copiii fiind încurajați să își dezvolte propriile forțe și talente personale care pot fi transpuse în viața reală. Cele mai întâlnite activități ale învățării experiențiale sunt:
- Activități în aer liber (pentru a face unele experimente cu propriile forțe);
- Discuții pe teme diverse, legate de probleme morale sau sociale;
- Role-play și simulări (ale situațiilor din viața reală);
- Prezentări și proiecte bazate pe activități (analiza experimentelor, filmelor sau videoclipurilor).
Tehnologia poate avea un impact deosebit asupra învățării experiențiale fapt ce duce la dezvoltarea abilităților folosind tehnologia informatică și alte tehnologii moderne. Astfel, cunoașterea nu este transmisă de la o persoană (profesor) la alta (elevul), ci este formată ca rezultat al experiențelor directe la care este expus elevul. „Profesorul joacă un rol important în crearea și orchestrarea oportunităților adecvate pentru ca învățarea experiențială să aibă loc.”
Prin învățarea experiențială, elevii devin capabili să ia decizii reale, să exploreze teoria și să vadă ei inșiși cum se aplică aceasta în practică. După cum spune Sir Richard Branson, „Nu învățați să mergeți respectând regulile. Învățați prin a face [lucrul acesta], și prin a cădea.”
În cadrul procesului instructiv-educativ, una dintre cele mai comune oportunități de învățare experiențială sunt: obținerea unor locuri de muncă; experiență de muncă; crearea unor standuri și târguri de profil; destinații de plasare pe locuri de muncă; stagii de pregătire practică; desfășurarea unor proiecte pe teren sau fonduri de investiții gestionate de către elevi, toate aceste experiențe oferind multiple beneficii.
Bibliografie
1. Kolb, David A. Învățarea experiențială: experiența ca sursă de învățare și dezvoltare. Pearson Education, 2015.